547 matches
-
importantă șansă de pace pe care probabil o vor avea cele două state într-o epocă întreagă. Maggie își aruncă privirea peste minibar, gândindu-se să-și umple iarăși paharul. Se uită din nou la monitor, deschizând o fereastră Google. Tastă noua formulă: „Shimon Guttman arheolog“. Pagina se umplu. O prezentare veche de zece ani din The Jerusalim Post; o transcrire realizată de Canadian Broadcasting a interviului acordat de Guttman într-un stabiliment de pe Malul de Vest, catalogându-i pe palestinieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
hârtii, adăugând câte o foaie din grămada de pe biroul din fața lui după fiecare nouă verificare. Maggie își dădea seama că aveau să avanseze dureros de lent. —Încearcă Vladimir. —Vladimir? —De la Jabotinski. Fondatorul sionismului revizionist. Primul conservator înrăit. Idolul tatălui meu. Tastă încet literele. Fără prea mult tam-tam, ecranul se umplu de e-mailuri. Uri zâmbi. Întotdeauna l-a folosit. Îi trimitea mamei scrisori de dragoste semnate cu numele ăsta. Maggie căută în josul paginii mesajele neverificate. Continuaseră să sosească, chiar și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ceea ce spera să găsească. Un cont de e-mail, altul decât cel principal, ascuns cu totul. Acesta, nu avea nici o îndoială, era locul unde își păstra Guttman corespondența serioasă. Apăru o fereastră, cerând de data asta atât nume, cât și parolă. Tastă Shimon Guttman, parola Vladimir și așteptă. Nu avu noroc. Încercă doar cu Shimon. Nimic. Inversă parola cu utilizatorul și apoi scrise fără spații. Nu merse nici o variantă. — Uri, ce-ar putea să folosească în afară de Vladimir? Deci încercă Jabotinski, Jabo, VladimirJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
caractere: Vladimir nu are decât opt. Întotdeauna a pus Vladimir, peste tot. — Deci ne mai trebuie încă două litere. Deschise o nouă fereastră, îl căută pe Google pe Jabotinski și descoperi alternativa, numle lui evreiesc: Ze’ev. —OK, spuse ea, tastând VladimirZJ. Nimic. VladimirJ 1. Tot nimic. VZJabotins. VZJabotin 1. Încercă cel puțin douăsprezece variante. —Dar un număr? Dacă a pus Vladimir 12 sau Vladimir 99? Există vreun număr de două cifre care ar putea fi semnificativ? —Încearcă 48. Anul întemeierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Încercă cel puțin douăsprezece variante. —Dar un număr? Dacă a pus Vladimir 12 sau Vladimir 99? Există vreun număr de două cifre care ar putea fi semnificativ? —Încearcă 48. Anul întemeierii statului. —O, asta e o idee bună. Vorbea în timp ce tasta: Vladimir 48. Logare eșuată. Uri se apropie de birou, oprindu-se lângă ea. Se aplecă, pentru a vedea mai bine monitorul. Putea să-i zărească firele de barbă de pe obraz. Chiar credeam că asta o să meargă. Poate că mă înșel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mă înșel cu Vladimir... Sau poate am greșit anul. Pentru un simpatizant de dreapta... Se opri exact la timp... Pentru un naționalist pasionat ca tatăl tău, mai e un an care e la fel de important ca 1948. Poate chiar mai important. Tastă Vladimir 67 și, deodată, imaginea de pe ecran se modifică. Apăru un grafic cronometrat și o nouă pagină începu să se încarce: căsuța de mail a misteriosului Saeb Nastayib. În partea de sus a paginii, scris cu caractere încă îngroșate, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ochiul. Dacă văd cursorul mișcându-se, vor ști că suntem cu ochii pe ei. Ori asta, ori vor crede că e fantoma lui Guttman care încearcă să-i bage în sperieți. Deci ne uităm pur și simplu. —Exact. Tot ce tastează ei, văd și eu. Acum, de exemplu, încearcă să-i spargă contul de gmail. Femeia cu căști pe urechi strigă. —OK, avem un telefon. Costello tocmai a format numărul lui Khalil al-Shafi din Ramallah. Tal se îndreptă într-acolo, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trimisese în plină noapte. Trebuie să vorbim despre ce o să facem cu lucrurile tale. E. Sari Aweida îi văzu probabil expresia feței, încruntarea sprâncenelor. — Nu face griji, Maggie. Aproape ajuns. Șterse mesajul de la Edward, fără să-i răspundă, și apăsă tasta verde pentru a suna la ultimul număr format. Va vorbi de parcă noaptea trecută nu ar fi existat. Uri? Ascultă. Afif Aweida e viu. Vreau să spun că e un alt Afif Aweida. Un negustor de antichități. Ăsta trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că se afla în centrul, perfect reprodus, al Philadelphiei, străzile fiind expuse într-o rețea tridimensională ordonată. Se întoarse la tasta Hartă și îi luă câteva secunde să se dumirească ce trebuia să facă. Dorul de casă hotărî prima destinație. Tastă „Dublin“ și apoi apăsă pe Teleportare. Puțin mai târziu, după alt fâșâit SF, stătea în mijlocul unui peisaj care, chiar reprodus în felul ăsta, îi părea familiar. Apa râului Liffey era prea lentă, însă zona Temple Bar se afla acolo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Uau. Bună, Lola. Nu e al meu! se strâmbă ea. E al surorii mele. —Sora ta, Lola, pare o fată de gașcă. Pentru asta îl lovi peste umăr. Simțindu-se acum ca o veterană, Maggie deschise fereastra de teleportare și tastă cele șase caractere care, spera ea, vor rezolva pentru totdeauna acest puzzle. Își imagină telefonul către Sanchez, în care îi spunea că putea să explice recentul val de violențe; își imagină răspunsul lui. Ar fi bine să le spui tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un mic mesaj pe ecran: Nu puteți intra pe parcelă - nu sunteți membru al grupului. —La naiba. Accesul a fost blocat cumva. Avatarul ei nu se mișca. Maggie se uită în josul ecranului, încercând să găsească o fereastră în care să tasteze parola. —Hei Maggie. Cine sunt ăștia? Privi în sus și simți că o trec fiorii. Două avataruri planau în apropiere. Aveau aceleași capete ciudate de iepurași pe care le văzuse înainte, dar acum erau amândouă colorate în negru. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
uită la Uri. —Ne urmăresc. Vor să obțină înaintea noastră informația pe care a ascuns-o tatăl tău aici. Ce putem face? — Putem vorbi cu ei? Maggie se holba la ecran. Mai planau încă pe lângă ea. Apăsă pe Vorbește și tastă în interiorul ferestrei, dându-și silința să rămână în pielea personajului. Salut, băieți. Care-i treaba? Așteptă un răspuns. Trei secunde, patru, cinci. Se uită la ele până când ceasul Second Life din colțul ecranului indică un minut. Nimic. — Așteaptă să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în Second Life, cu siguranță nu vor lăsa un cordon amărât să le stea în cale. Maggie apăsă pe Vorbește. Iar voi! măi iepurașilor, voi vă dați la mine? —Maggie, ce faci? Îi las să afle că știm. Continuă să tasteze, folosind acum funcția de căutare din Second Life. Cuvântul căutat: Guttman. Poate că exista o modalitate evidentă de a ajunge la insulă, ceva care le scăpa din ochi amândurora. — Mă duc să aduc ceva, spuse Uri îndreptându-se spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu sânii mari creată de sora ei, ci ca Shimon Guttman însuși. Cu siguranță că așa funcționa codificarea: insula din Geneva nu se va deschide decât pentru el. Apăsă pe butonul de căutare, vrând să verifice fișierul de nume. În timp ce tasta prenumele și apoi numele lui, spera că, măcar de data asta, bătrânul făcuse lucrurile ușoare. Nume de utilizator și/sau parolă invalide, vă rugăm, încercați din nou. Introduse mai multe variante. ShimonG, SGuttman și încă vreo cinci-șase. Erau mulți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
numele ăla. Repetă parola dinainte, Vladimir 67, și, sub ochii ei, pe ecran se materializă o siluetă zveltă de bărbat, mai întâi dezbrăcat, ca un manechin sau o statuie făcută din piatră rece, gri, apoi îmbrăcat treptat. Apăsă pe Hartă, tastă Geneva, apăsă pe Teleportare și, după cele câteva secunde de care avu nevoie calculatorul pentru a se încărca, se afla din acolo planând deasupra apei de un albastru strălucitor și a malurilor înverzite ale lacului. Căută insula lui Guttman cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
luat oasele. Raza porni spre birou. — Cum îl cheamă pe individ? — Weller. — Ah, iar tipul ăla? E individul pentru care am pierdut țesuturile, nu? — Exact. Așa că familia l-a exhumat. Pentru că a fost înmormântat. Raza se aplecă peste birou și tastă numele pacientului. Se uită la ecran. — Oh, da. Ai dreptate. A fost o înmormântare. Dar nu eu am făcut-o. — Nu tu ai făcut-o? zise Marty. Dar cine mama mă-si a făcut-o? Raza ridică din umeri. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că tipii cu oasele pot să-și mute afacerea în altă parte. Pentru ei, urgent înseamnă urgent. Le dai sau mori. Marty oftă. — Mda, când spun „imediat“, trebuie să le dai. — OK. Marty se așeză pe scaun și începu să tasteze. — Oricum, dacă ai extras oasele acelea lungi acum opt zile, nu văd nici un transfer de bani pentru mine. — Nu-ți face griji. O să vină. — Cecul e la poștă? — Hei, am uitat. O să-ți primești partea. — Ai grijă de asta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
murise din cauza unei infecții, la câteva săptămâni după naștere. Un al patrulea copil, în Bruges, Belgia, în 1988, fusese văzut pentru scurt timp de presă, după care dispăruse. Nu se știa unde se afla acum. Îmi place asta, zise Lynn, tastând la laptopul ei. Care este numele acelui sindrom legat de păr? Păr excesiv? — Hipertricoză, zise Henry. — Corect, spuse ea, continuând să tasteze. Deci, Gandler-Kreukheim este înrudit cu ... hipertricoza. De fapt ... cu langinoza hipertricoză congenitală. Și au fost raportate numai cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
timp de presă, după care dispăruse. Nu se știa unde se afla acum. Îmi place asta, zise Lynn, tastând la laptopul ei. Care este numele acelui sindrom legat de păr? Păr excesiv? — Hipertricoză, zise Henry. — Corect, spuse ea, continuând să tasteze. Deci, Gandler-Kreukheim este înrudit cu ... hipertricoza. De fapt ... cu langinoza hipertricoză congenitală. Și au fost raportate numai cincizeci de cazuri, în ultimii patru sute de ani. — Scrii sau citești chestiile astea? — Și una, și alta, spuse ea, lăsându-se pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se mai adauge și stresul expunerii în presă. Se plătesc daune mari, în cazurile în care presa face așa ceva. Așa c-or să se abțină. Poate, zise el. — E tot ce putem face, pentru moment, zise ea și începu să tasteze din nou. Henry se opri la ușă. Dacă Dave este o ființă umană, nu vom putea să-l trimitem la un circ. — Oh, nu, spuse Lynn. Nu, nu. Dave locuiește cu noi. Face parte din familia noastră acum ... mulțumită ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ecran, unde introdusese numele și codurile. O făcuse pentru Dave și pentru Jamie, dar nu și pentru celălalt Jamie. Făcu asta acum, simțindu-se vinovat. Site-ul web comută pe o hartă albă, fără dungi, cu un câmp în care tastai unitatea pe care o căutai. Prima unitate pe care o introduse fu cea a lui Jamie Burnet. Dacă senzorul funcționa, avea să îl vadă deplasându-se pe stradă. Dar punctul albastru nu se deplasa, era static. Adresa arăta Marbury Madison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zgomot, a deschis laptop-ul. Până atunci nu remarcase niciodată cât de mare și de supărător era zgomotul pe care trebuia să-l faci ca să intri În rețea. A format numărul de telefon, a găsit nodul de rețea și a tastat parola ei ca să se conecteze la Café Constantinopolis. Pe unde-ai umblat? Am fost bolnavi de-ngrijorare! Ești bine? Au Început să curgă Întrebări din partea tuturor. Sunt bine, scrise Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit. Însă nu am reușit să găsesc casa bunicii. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dintre surori e desenatoare de tatuaje; alta e clarvăzătoare; alta e profesoară de istorie națională; iar ce-a de-a patra e o fată bătrână excentrică sau un cuc cu normă Întreagă, cum ar spune Asya. Cine e Asya? a tastat imediat Doamna Peacock/Siramark. E fiica Întregii familii. O tânără cu patru mame și nici un tată. Un personaj remarcabil - plină de mânie, sarcasm și spirit. Ar fi un bun personaj dostoievschian. Armanoush se Întreba unde Dumnezeu era Baron Baghdassarian. Domană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
internet, Încât nici una nu a auzit cearta de dincolo de ușă. Armanoush tocmai se conectase la Café Constantinopolis, hotărâtă să o ia și pe Asya cu ea de data asta. Salutare tuturor! Nu v-a fost dor de Doamna Sufletul-Meu-Surghiunit? a tastat. A revenit reporterița noastră de la Istanbul. Pe unde-ai umblat? Te-au mâncat turcii cu fulgi cu tot? a scris Anti-Khavurma. Ei bine, una dintre mâncătoare e lângă mine chiar În clipa asta. Vreau să vă prezint o prietenă turcoaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
adevărat, istoria națională a Turciei se bazează pe cenzură, Însă orice istorie națională face la fel. Statele-națiuni Își creează propriile mituri și apoi Încep să creadă În ele. Asya a ridicat capul, și-a Îndreptat umerii și a continuat să tasteze. În Turcia sunt turci, kurzi, cerchezi, georgieni, pontici, evrei, hacași, greci... găsesc că e prea simplist și mult prea periculos să faceți generalizări de genul ăsta. Nu suntem niște barbari inumani. În afară de asta, mulți Învățați care au studiat cultura otomană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]