949 matches
-
lingurică, nici la păsărică, vorba aia!, l-a luat de guler, l-a tîrît pînă acasă, i-a dat o cană de țuică și, privind îngrijorată spre el, i-a zis așa, într-o doară: Ia spune-mi tu mie, tataie, ce-am făcutără noi azi, ai? și s-a închinat cu limba în cerul gurii, sperînd din tot sufletul să nu înceapă iară cu versurile alea, că ea una era în stare să-i scoață și ălălalt ochi, de chioretele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
de la stradă și credeai că treceau tancurile la defilare. Vai de mine, răgea ea printre sughițurile de rîs, și dom' colonel încerca s-o liniștească, strigînd la ea: Ce-ai, fă, belito?! Și eu care credeam că vorbești în versuri, tataie, ordinarule, cur de maimuță ce ești ... Dom' colonel s-a ridicat în picioare și i-a zis, brav ca un luptător cu sabia dreptății în mînă: Da' de ce să nu mă aiuresc și eu, fă, de ce să nu mă delirez
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
Doamne ferește! Toată lumea te apreciază pe matale. Dar... cu ce‑l muncim, tată? Pluguri nu mai avem, grapă și rariță, nici atât. N‑avem car și nici căruță. Nu mai avem boii de care ne‑ai povestit matale și nici caii lui tataie. Avem uneltele astea de care ne folosim în grădină. Câteva sape și cazmale și o coasă. Atât! Cu ce muncim pământul pe care‑l vom primi? - Ha! De aia te vaieți tu, muiere ce ești! Avem brațe, băi fiule. Eu
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
te vaieți tu, muiere ce ești! Avem brațe, băi fiule. Eu cu tata, tu cu ăl mic, cu mă‑ta. Și mai plătim oameni la recoltat... - Iartă‑mă, tată! Nu arăm cu brațele, cât am fi noi de vânjoși. Iar tataie nu mai e bun de muncă. Are o vârstă... - Lasă, că vezi tu! Luăm pământu’ înapoi și toate cele pe care ni le‑a luat colectivu’. Luăm și mașina de treierat. - Mașinile de treierat nu mai sunt de mult timp
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
doare. Poate gândești mai bine. Nu zic ăștia la televizor că tineretu‑i viitoru’ țării? Hai să te aud! - Tată, poate vom primi pământul, dar să știi că nu va fi acela mult, la care te gândești matale și cu tataie acum. - Ha, ha, ha! Adică ce vrei să spui, băiete? Avem vreo 25 de hectare de luat. N‑ai știut? N‑ai știut că am fost și vom fi din nou bogați, băiete? l‑a întrerupt Vasile bătându‑se, râzând
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
lunii octombrie Ali va împlini un an! Cu tine în gânduri, Aláuy, prințișorul nostru drag, ne așternem pe născocit povești. Dar și pentru voi, dragii noștri prieteni, Alyazia își va spune povestea: pentru Maria, prietena ei brașoveancă; pentru mamaie și tataie, pentru Donia, pentru Nicu-bunicu, și pentru Symba, cel mai gelos cățeluș din lume. Pentru copiii pe care Yazooya i-a cunoscut în parcul de joacă de lângă casa din Brașov ... Imaginați-vă că este seară, că după baie, vine ora de
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
am început s-o iau spre bine. Acum să stau, s-aștept, să am răbdare și să văd cum acționează... Și să mai mă păstrez oleacă (!), să mai fac puțină umbră pământului, măcar până ajunge aia mică să-mi zică „tataie”! Tu deja le-ai auzit trilurile alor tăi, eu trebuie să mai aștept și sincer să fiu sunt tare nerăbdător. De când a venit nu cam m-am băgat pe ea, am fost mai morocănos, din cauza bolii pe de o parte
ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI, ULTIMILE EMAIL-URI!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370930_a_372259]
-
cumpărase Matiz, din care văzând-o descinzând într-o zi, cu picioarele aproape complet dezgolite, Laichici spusese: mă, ce-aș mai ...-o pe asta, la care fata, auzindu-l, replicase veselă: n-ai tu banii ăia să mă ... pe mine, tataie! Lui Andrei Azuga îi fusese rușine atunci de cele întâmplate, dar fata continuase să îl salute respectuos, zicându-i sărut mâna, iar el nu prea știa cum să-i răspundă, furând-o intimidat din priviri în timp ce ea își legăna șoldurile
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
holul blocului, un bătrân. Ridicând pivirea spre Paul i-a spus cu glas temurând: - Tinere, te rog ajută-mă să iau bagajul de afară și să-l pun în lift. Trebuie să ajung la etajul cinci. - Vezi-ți de treabă, tataie, crezi că nu am ceva mai bun de făcut?, a răspuns băiatul pe un ton dur. De ce pleci de acasă singur? Cheamă-ți copiii să te ajute! - Eh, ce bine ar fi să am un sprijin, dar din păcate sunt
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
cu bune și cu rele” „M-am născut în Constanța în a treia zi a toamnei lui 1981.[...] am fost prima dintre „samoilonci“ născută în Constanța, mama fiind tulceancă, tata cernavodean, mamaia născută în Lanurile (o comună din județul Constanța), tataia pe lângă Brăila, iar unchiul meu, Adrian, fratele tatălui, în Murfatlar (pe atunci Basarabi). De altfel, Adi a fost fratele meu, nicidecum unchi. De câțiva ani buni locuiește în Canada, împreună cu familia. Pot spune că sunt printre puținii norocoși cărora viața
INTERVIU CU CORINA SAMOILĂ – REDACTOR ŞEF ADJUNCT AL ZIARULUI „ZIUA DE CONSTANŢA” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369738_a_371067]
-
său, Nelu și familia fiicei sale, Doina. Neamul Eneștilor este foarte mare. Mă opresc aici! Cer iertare celor pe care nu i-am amintit...urmașilor lui Stârcu, Pepene roșu, Căldăruș etc. Țin neapărat, să-l amintesc și pe... - Murdilă Chiriță (tataie Chiru) care a fost, pentru mine și pentru unii dintre copiii mei, ca un tată și un bunic: bun, sfătos, calm, îngăduitor, înțelept și generos. Tataie Chiru, Dumnezeu să te aibă în pază! Ești nemuritor, în inima familiei mele. Pe lângă
ISTORIA LOCALITĂŢII PURANI DE VIDELE(CONTINUARE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370238_a_371567]
-
Stârcu, Pepene roșu, Căldăruș etc. Țin neapărat, să-l amintesc și pe... - Murdilă Chiriță (tataie Chiru) care a fost, pentru mine și pentru unii dintre copiii mei, ca un tată și un bunic: bun, sfătos, calm, îngăduitor, înțelept și generos. Tataie Chiru, Dumnezeu să te aibă în pază! Ești nemuritor, în inima familiei mele. Pe lângă aceștia, mai sunt dascăli, preoți ș.a., care merită tot respectul, al căror nume a trecut în anonimat, fiind dați uitării.( Dacă vreun consătean deține date despre
ISTORIA LOCALITĂŢII PURANI DE VIDELE(CONTINUARE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370238_a_371567]
-
Acasa > Stihuri > Momente > MOȘULE, MOȘ NICOLAE! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 705 din 05 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Moșule, Moș Nicolae! Anul ăsta te rugăm, Poate faci ocol, tataie, Că și noi te așteptăm. Te-am rugat atâția ani, Ne-am străduit să fim cuminți; Suntem săraci, suntem orfani, Știi că nu avem părinți. Poate-ai vrea să te abați, Căci ți-am pregătit un ceai. Știm că alții
MOŞULE, MOŞ NICOLAE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353003_a_354332]
-
Eu nu, el da. Am văzut inimi călcate cu cizmele, Am văzut castele de copii dărâmate cu piciorul. Am văzut cai bătuți până la moarte, Ca să nu spun de oameni. De fapt prea sunt mulți oameni, Unde mergi, dai de oameni, tataie, Te caută moartea acasă și mata umbli cu tramvaiul. Copii predați la Obiecte Pierdute, Adulți sorbind cu nesaț ultima sticlă de votcă Înaintea plecării spre Iad, Rai, știe naiba. La ce ajută poezia? La nimic, nici la nuntă, Doar ca
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
Eu nu, el da. Am văzut inimi călcate cu cizmele, Am văzut castele de copii dărâmate cu piciorul. Am văzut cai bătuți până la moarte, Ca să nu spun de oameni. De fapt prea sunt mulți oameni, Unde mergi, dai de oameni, tataie, Te caută moartea acasă și mata umbli cu tramvaiul. Copii predați la Obiecte Pierdute, Adulți sorbind cu nesaț ultima sticlă de votcă Înaintea plecării spre Iad, Rai, știe naiba. La ce ajută poezia? La nimic, nici la nuntă, Doar ca
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
cui! Normal nici de lucru la cabane n-a mai fost... LA STAT, nu lucrase nici măcar o zi! Când n-au mai fost bani, i-a plecat și nevasta cu altul... Copii, n-au făcut. N-a vrut ea! '' Io tataie, io pot să-ți fac și o sută că-s țapănă! Tu amărâtule, nu ești ispravnic să-i crești!'' A avut dreptate! Era ''țapănă''! Când a plecat i-a luat toți bănuții strânși și l-a luat la omor cu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
pentru un trecător, nu are nimic deosebit, dar pentru mine rămâne cel mai frumos loc, acolo unde am deschis ochii la începutul anului ‘50. Căciulați nu este departe de București, “la o alergătură de cai” cum îmi amintesc că spunea tataie; în mai puțin de o oră ajungi cu autobuzul, care și-a făcut apariția în sat prin anii ‘60. Trenul trecea și el pe undeva în câmp. La început tata mă purta în brațe, pe urmă, când am mai crescut
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
că le asemuiam fluturilor dispăruți la sfârșitul verii. Din camera asta era o ușă care dădea în celar, o cămară mică din care ne urcam în pod și unde se găsea butoiul cu vin. Acesta avea un cep, pe care tataie îl deschidea vesel de câteva ori pe zi spre nemulțumirea mamaiei. Fericită, îi săream în cârcă aunci când stătea aplecat să umple cana din lut, după care mă repezeam să sorb și eu. Vinul era rece și poate puțin acrișor
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în cârcă aunci când stătea aplecat să umple cana din lut, după care mă repezeam să sorb și eu. Vinul era rece și poate puțin acrișor, pentru că de fiecare dată mă scuturam înainte să-mi bag “boticul” cum îmi spunea tataie și amețită de parfumul de “căpșunică”, îmi ștergeam gura cu mâneca, plescăind a plăcere. Podul când eram mică de puteam să mă urc singură și mai târziu cînd începusem să visez cu ochii deschiși a fost locul meu preferat. La
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
fără să știe unde și mai ales când?! Îmi plăcea să cotrobăiesc prin toate colțurile și de fiecare dată descopeream câte un nimic uitat de mult și îngălbenit de timp și de praf, cu care strâns la piept, fugeam la tataie să-mi povestească istoria lui. Mamaie mă certa, îi era teamă să nu cad de pe scara făcută de tataie din araci vechi și noduroși, dar și pentru tavanele ei, care erau din grinzi mari, rotunde, vopsite în maron. În camerele
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
descopeream câte un nimic uitat de mult și îngălbenit de timp și de praf, cu care strâns la piept, fugeam la tataie să-mi povestească istoria lui. Mamaie mă certa, îi era teamă să nu cad de pe scara făcută de tataie din araci vechi și noduroși, dar și pentru tavanele ei, care erau din grinzi mari, rotunde, vopsite în maron. În camerele din față, “de la drum”, nu aveam voie. Erau camerele de “tinere”, tot cu paturi lungi și înguste, tot cu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
plita. În camera de la “drum”, în fața ferestrei, era o fața de masă plină de trandafiri cusuți cu ață portocalie, care îți atrăgeau atenția imediat ce pășeai în cameră. Hainele de “tinere” le țineau într-un șifonier cu două uși de care tataie era foarte mândru, fiind printre puținii din sat care nu-și atârnau hainele de cuiele bătute în grinda de la tavan. În interior, pe una dintre uși era lipită o oglindă. Nu era netedă, dar oricum era oglindă mare în casă
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
tavan. În interior, pe una dintre uși era lipită o oglindă. Nu era netedă, dar oricum era oglindă mare în casă, în fața căreia, în ascuns, câmd găseam ușa deschisă, încercam să o imit pe mamaie sau cel mai adesea pe tataie. Nu am înțeles niciodată rostul camerelor “din față”, nu le locuia nimeni. Ne înghesuiam toți în camera cu soba, fie că era iarna, fie că era vara. Cele mai frumoase, în afara ștergarelor de pe pereți erau mușcatele din ferestre, înflorite și
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
nimeni. Ne înghesuiam toți în camera cu soba, fie că era iarna, fie că era vara. Cele mai frumoase, în afara ștergarelor de pe pereți erau mușcatele din ferestre, înflorite și vara și iarna, dând o nuanță de veselie și sărbătoare continuă. Tataie își construise în fața casei o bucătărie pentru vară, tot cu plită și cuptor. Vara, în mijlocul camerei agățau un felinar care ne lumina până terminam cina, după care ne continuam ospățul în casă, în fața luminii galbene și palide a lămpii cu
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
mă lua în brațe și mă săruta pe frunte sau pe obraz cu vârful buzelor să nu mă trezească, adormind și ea, nu fără oarecare griji pentru a doua zi. Capitolul II URSUL ȚIGANILOR La șase ani mă țineam după tataie ca un pisoi. Avea ceva în el, pe care, la vârsta aceea nu mi-l puteam explica, ceva ce mă atrăgea ca un magnet și care mă asigura că, indiferent ce prostie aș fi făcut, mai mult decât „aoleu, măiculița
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]