669 matches
-
misiunea sa cea mai importantă constituind-o necesitatea de a observa și de a raporta intențiile și acțiunile Rusiei, atitudinea sa față de Principate. Cu toate acestea, se poate admite că prima parte a mandatului său a avut un caracter de tatonare pentru consulat în ansamblul activității sale, după cum recunoaște însuși Stratford Canning. Salariul oficial al consulului a fost fixat la 400 £, cu posibilități de creștere până la 700 £, la care se adăugau veniturile obținute din vânzarea patentelor consulare. Convenția de la Akerman a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Hesychius. Acesta din urmă întreabă despre semnele premergătoare și data exactă a sfârșitului lumii, provocând două răspunsuri extrem de interesante pentru tema prezentei lucrări. Epistolele datează din 418 și 419, adică din perioada episcopatului la Hippona. Augustin se află la primele tatonări în domeniul eshatologiei, dar o bună parte a rezultatelor expuse în reflexiile epistolare vor fi reluate și dezvoltate ulterior, în De ciuitate Dei. Epistolele 197 și 199 au numai o legătură indirectă - dar de o reală importanță - cu tema Anticristului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de meditație, parenetică, în fine epică. Poezia profană premodernă a avut un ciclu didactic, a cuprins polemici în versuri, satire portretistice, manifeste în versuri, ca și poezie de amor. Docte capitole examinează concepția și viziunea acestor compuneri sporadice ale începuturilor, tatonări ce trebuie apreciate strict istoric, pentru că rolul lor a fost unul precumpănitor didactic, o perspectivă critică asupra poeziei apărând abia în primele decenii ale secolului al XIX-lea. A. urmărește periplul poeziei începuturilor, de la „poezia-trudă” la „poezia-divertisment”, de la „poezia-adevăr” la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
loturi, agresori 49 4. Brașov 57 Contactele cu administrația 57 Încercări nereușite 59 5. Târgu Ocna 60 Iunie 1950: prima tentativă 60 Eforturi pentru răspândirea acțiunii 61 Momentul 1 mai 1951. Cazul Eugen Dimitrov 65 6. Gherla 68 Grupuri implicate. Tatonări 68 Răspândirea cadrelor. Implicarea Biroului de Inspecții 71 Transferuri. Oprirea acțiunii 76 7. Canal 78 Capitolul II - Oprirea acțiunii. Înscenarea proceselor 81 Momentele încetării acțiunii. Închisori 81 Cercetările pentru procesul Țurcanu 82 Procesul Țurcanu - varianta comunistă 83 Mărturii despre proces
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ar putea ca aceste discuții cu deținuții să fi avut rolul de a le verifica starea de spirit, întrucât Sepeanu a vorbit atât cu deținuții care erau pentru implementarea sistemului de la Pitești, cât și cu simpli bolnavi, iar astfel de tatonări au fost dese și la Pitești. Pe 6 august 1950, Pătrășcanu și Eugen Munteanu au fost chemați la Biroul Inspecții și au semnat angajamente de informatori ai Securității. Se pare că în timpul vizitelor sale la Birou, Munteanu a primit indicații
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
puțini deținuți. În schimb, au murit aici cel puțin trei oameni din cauza TBC-ului contractat în urma bătăilor și a condițiilor grele de la Pitești: Matei Rusvid, Frederic Cordun și Ilie Sireteanu 1. 6. Gherlatc "6. Gherla" Grupuri implicate. Tatonăritc "Grupuri implicate. Tatonări" Primul transport de „piteșteni” a ajuns în Gherla pe 7 iunie 1950 și i-a cuprins, printre alții, pe Alexandru Popa „Țanu”, Vasile Pușcașu, Mihai Livinschi, Constantin Bogos, Vasile Andronache, Octavian Zbranca și Viorel Negrilă. După câteva zile a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
primele zile ale șederii lor la Gherla, au fost vizitați de Alexandru Matei, Octav Grama, Gheorghe Bărgăoanu, Paul Șerbănescu și Nicolae Livinschi, care urmăreau să afle detalii despre acțiunea din Pitești, despre care auziseră. Șerbănescu povestește și el preliminariile și tatonările dintre cele două grupări, susținând că lotul venit de la Pitești, în frunte cu Popa și Livinschi, i-au propus lui Matei, care conducea rețeaua de informații din penitenciar, să introducă metoda violentă. Matei a acceptat și i-a propus același
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
un memoriu, e aproape sigur că el a fost scris numai de Bogdanovici și cel mult supus discuției cu celelalte persoane. Atitudinea celorlalți era însă potrivnică lui Bogdanovici, după cum afirmă și Cobîlaș în declarație. Cobîlaș știa că Bogdanovici își începuse tatonările la începutul lui noiembrie 1948, la camera 9 de la etajul II. Imediat după mutarea sa în această cameră, Cobîlaș a fost abordat de Bogdanovici, care i-ar fi explicat că „reeducarea” începută de el urmărește să redea deținuții vieții sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a stat până în februarie 1949, împreună cu Aristotel Popescu, Valeriu Popa, Soroiu și Beșchea, cu toții implicați ulterior în acțiunea de la Pitești. Sosit în Pitești pe 4 februarie 1949 împreună cu restul lotului, a fost trimis în camera 1-corecție, unde vor începe primele tatonări pentru pornirea acțiunii. Prin martie 1949, directorul Dumitrescu i-a întrebat dacă vor cărți de literatură marxistă și le-a adus câteva volume, probabil într-o încercare de a vedea care era atitudinea celor din cameră față de „reeducare”. Imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
muncă silnică, trecând prin închisorile Jilava, Pitești, Gherla, Aiud și Văcărești și eliberat pe 18 aprilie 1964. Ajuns la Pitești la începutul lui februarie 1949, a stat o perioadă în condiții normale de detenție, însă odată cu înăsprirea regimului și demararea tatonărilor pentru pornirea acțiunii violente a fost izolat la secția SSI, alături de alte vârfuri studențești. Din luna august a stat într-o cameră cu Octavian Voinea, Valeriu Gafencu și Florică Dumitrescu. A scăpat de primele serii de torturi fiind dus pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
raportarea oblică la totalitatatea experienței. Mai mult decât un simplu capriciu al oamenilor de litere, eseul și jurnalul răspund nevoii tot mai intense de a înregistra alteritatea. Impresii de călătorie, note marginale, prefețe ori introduceri- toate acestea exprimă eforturile de tatonare ale modernității în relația cu străinul. Multiplicarea exponențială a datelor cunoașterii amână momentul sintezei. O nouă conștiință istorică, ce după Cristofor Columb trebuie să recunoască vastitatea necunoscutului, suferă emoțiile întâmpinării celuilalt. Asediat de atâtea noutăți, cititorul preocupat de adevăr și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la premieră, fie pentru că marchează puncte de inflexiune în cariera dramaturgului, fie pentru calitatea construcției și consistența mesajului. Comedia zorilor, scriere fără mari profunzimi, dar cu mecanismul invenției perfect rodat, este menționată, de regulă, ca exemplu de transpunere scenică a tatonărilor și șovăirilor sentimental-afective proprii amorului adolescentin. Deși scrisă cu doar câțiva ani mai târziu, Veste bună (dramă pasională compusă pentru actrița Maria Ventura) este un text de maturitate, care a suscitat admirația lui E. Lovinescu. Piesă de atmosferă, chiar dacă nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
atac din spate și prin alunecare; deposedarea de minge prin atac din lateral și prin alunecare. Deposedarea adversarului de minge prin atac din față Acest procedeu se realizează prin însumarea mai multor mișcări: mișcări care se încadrează în acțiunea de tatonare prin care jucătorul care deposedează se apropie de jucătorul cu minge așteptând momentul prielnic pentru deposedare, adică atunci când jucătorul aflat în posesia mingii își îndepărtează mingea de picior; mișcări care se încadrează în deposedarea propriu-zisă efectuată atunci când jucătorul care încearcă
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
privirea urmărește mișcările înșelătoare ale adversarului și nu mingea; contactul cu adversarul se ia înainte de intervenția la minge; utilizarea brațelor în lupta umăr la umăr. Utilizare tactică la intrarea în posesia mingii; întârzierea atacului adversarului (în prima fază a deposedării - tatonarea). Deposedarea adversarului de minge prin atac din spate și prin alunecare Acest procedeu este tot mai des utilizat datorită vitezei de joc crescute, atunci când un atacant a reușit să depășească un apărător. Prima acțiune pe care o efectuează apărătorul în
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
jurist și om politic, a studiat la Paris, unde a obținut în 1874 un doctorat în drept. În momentul însemnării din jurnal era procuror la Tribunalul de Ilfov, iar orientarea sa politică era încă incertă. Câțiva ani mai târziu, după tatonări nereușite făcute în tabăra liberală, avea să se afilieze conservatorilor. În cariera sa politică a fost deputat, ministru în repetate rânduri și prim-ministru. Era unul dintre participanții foarte activi la întrunirile mondene și la cursele de cai (Stelian Neagoe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
PD în cadrul formal al Alianței "Dreptate și Adevăr" a cărei existență ar fi trebuit prelungită până în 2013. În paralel, Valeriu Stoica a recidivat, cerându-i lui Tăriceanu să demisioneze din fruntea PNL, iar Theodor Stolojan și-a continuat turneul de tatonare a filialelor liberale. Conducerea partidului liberal a reacționat, din nou, sancționându-i pe unii dintre rebeli: senatorul Mircea Cinteză și deputații Raluca Turcan și Cristian Boureanu au primit "un ultim avertisment public", iar miniștrii Sebastian Vlădescu și Mihai Răzvan Ungureanu
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
face o imagine globală; el făcea analiza individuală a fiecăruia și adâncea relația numai cu cei în al căror suflet găseau rezonanță, gândurile lui de luptă, chiar înainte de a li se fi mărturisit ce vroia să facă. Această perioadă de tatonări nu a durat foarte mult. După ce a strâns în jurul lui pe cei mai hotărâți de luptă, a trecut la al doilea pas, la o serie de ședințe pe care le ținea duminica. În ele dezvolta rând pe rând probleme de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vedea clar intențiile lui Carol al II-lea și ale Guvernului. Cei din grupul celor care, sub conducerea Comandantului, hotărâseră să plece în țară să-l răstoarne pe rege și clica lui, aveau din situația creată prin aceste zvonuri și tatonări, avantajul că desigur în acest climat supravegherea legionarilor se diminuase, înlesnind mișcările pe care trebuiau să le facă până în țară și după aceea acolo, în scopul bineștiut, dar exista și dezavantajul că spiritul ascuțit de luptă al oamenilor noștrii, în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de planul de plecare în țară, pentru răsturnarea regimului lui Carol al II lea, adică intenția Comandantului de a-și risca viața aruncându-se în gura lupului, pornind la această luptă decisivă, cu foarte puțini sorți de izbândă. Regele făcea tatonări peste tot în afară, prin oamenii lui de încredere. Astfel, Teofil Sidorovici, care era șeful „Strajei Țării” a fost primit de Mussolini într-un decor neașteptat. În camera de audiență era tabloul Căpitanului în doliu și el a fost așezat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca să-l apropie cu orice preț pe generalul Petrovicescu. N-au avut însă nici un sorț de izbândă. Oamenii nici nu i-au ascultat în întregime. Primul și ultimul cuvânt al lor a fost: Când vă dați demisiile? în toate aceste tatonări, m-a impresionat tot atitudinea lui Corneliu Georgescu. În fața tuturor insistențelor el rămânea ca o stâncă de granit, pe care nimic nu o putea urni din locul ei. Ori de câte ori i se spunea că Horia Sima vrea să ajungă șef. nu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era aceeași atitudine de nesiguranță și duplicitate. În politica de apropiere față de Axă, se făcea un pas înainte și doi înapoi. în timp ce Președintele Consiliului de Miniștri Ion Gigurtu și cu ministrul său de Externe călătoreau la Roma și Berlin pentru tatonarea situației, regele a trimis la Moscova pe Grigore Gafencu, fostul său ministru de Externe, ca să pună la cale o alianță cu Rusia Sovietică. La Roma ca și la Berlin, oficialitatea românească răspândea știrea că Garda de Fier stă în spatele regelui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trecut prin Arthur Rimbaud și prin experiența „poeților blestemați”. El jură pe vis, toate „măștile” și peregrinările sale prin epoci defuncte și geografii exotice, cum și - cu atât mai mult - construcțiile în pur imaginar și în „irealitatea senzorială” nu sunt tatonări ale unui începător care nu își găsește identitatea, ci încercări de salvare din indigența și ignominia contingenței. Identitatea lui e aceea a unui veșnic, neobosit și neliniștit căutător (Vladimir Streinu îl numea „poet al libertății”). De unde, marea frecvență și pondere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
statului român. Astfel se încearcă abordarea problemei poziției simbolice a limbii în context interetnic, dar și problema atribuirii cetățeniei în statele unde există grupări etnice active cultural, civic și politic. Geografia simbolică joacă, de asemenea, un rol important în această tatonare între etnii, pentru că are capacitatea de a trasa sau de a retrasă limitele comunităților folosind limba vorbită că și element de coeziune. Capitolul 4 și ultimul capitol al lucrării profesorului Dragoman, realizează o punte de legătură între naționalism și democrație
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
fiind inteligentul cumva mai personal, este un ins nepreconceput, cu stare dubitativă, șovăitor, obositor și greoi, un adversar de opinii care întoarce întrebările pe toate fețele, sare de la una la alta, formulează chiar replici și sfîrșește, calm, o astfel de tatonare așa-zis epistemică în cheia lui "de, știu eu?". De aici concluzia lui Noica despre raportul dintre prostie și inteligență, o evaluare formulată într-o meditație din Rampa, cu o retorică intenționat esopică, în răspăr cu simțul comun: "Prostul știe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
demonstrație ingenioasă. Folosind o comparație călinesciană, aș zice că poemele lui Sorescu, dar și alte texte, pot avea o față de in și alta de mătase. Lectura lor, făcută de un exeget cu antrenament hermeneutic, lipsit de crispare și ezitări, de tatonări retorice și diluate, trebuie astfel să atingă pragul corelațiilor posibile și al curenților de profunzime care le susțin. M-a surprins însă, în comentariile poetei-critic, faptul că eseistica lui Sorescu era, în mod voit, mai puțin comentată. Cred că nu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]