4,202 matches
-
Știe ea plăcerea unei sîrbe?! Săteanu rotește paharul, ca și cum ar vrea să amestece pe fundul lui gîndurile ce-l frămîntă, soarbe totul, apoi, umplînd golul paharului de cristal cu privirea-i pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care ceștile de pe tavă se văd diforme, murmură încet, cu durere: S-or mai fi făcînd sîrbe la noi?... Cine le-o mai fi conducînd?... Își mai toarnă un sfert de pahar, îl soarbe tăcut, ca atunci cînd bei de unul singur, toarnă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Luată pe nepregătite, smulsă din gîndurile ei, femeia îi aruncă o privire furioasă, apoi, răsucindu-și puțin scaunul, îl ignoră total. Chelnerul așază cele două cafele, primește banii și-și vede de drum spre masa unde stă Letiția. Ia de pe tavă paharul cu coniac, cafeaua și jumătatea de pui, așezîndu-le în fața fetei: Poftă bună! Cînd termini, vii la bar să mă ajuți la pahare. Lazăr tocmai a obținut legătura cu soția și, retras mai spre perete, cît îi permite firul, povestește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că vrea afară a spus Săteanu. Aveți o oliță? a întrebat, dar neprimind răspuns a plecat cu pasul sigur spre baie, cunoscînd drumul din urmă cu trei ani. Cînd s-a întors, pe masă apăruseră cești cu cafea și o tavă cu prăjituri. Proastă îngrijire! a arătat el cu capul spre copil, iar femeile au înlemnit. I-am găsit pe toți uzi, murdari, iar îngrijitoarele stăteau la povești, în bucătărie... a continuat Săteanu și femeile au răsuflat ușurate, că nu despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prepelițe. Dar, odată ajuns matur, fiului i-a fost de ajuns să dea în tată și să iasă din sat cu fruntea sus, ca ascensiunea lui să devină rapidă, pînă la situația de acum, cînd prepelițele îi sînt aduse pe tavă, nici măcar nu mai trebuie să umble în contra vîntului. Ești rău! țipă Doina, întorcîndu-se cu fața spre cuier, îndesîndu-și-o în poala hainei sale de blană. Nu vezi decît răul din om, decît cea ce-ți convine! Tata e un om bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu un asistent în halat de nailon cu privire la „lipsa de igienă“ a unei pile de unghii, iar în partea opusă doi puștani slăbuți și rași în cap, cu urme de psoriazis, zornăiau de zor tuburile cu balsam de buze în tăvile de plastic. Farmacistul trânti Valiumul pentru Bull prin ghișeul de servire. Se uita ușor intrigat la clientul său. Bull nu părea genul care să aibă nevoie de sedative. Arăta mai degrabă ca un băiat bine făcut, plin de bonomie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și celălalt s-au tolănit la un moment dat pe sondaje. Ce s-a ales de ei ar trebui să fie un avertisment pentru premierul Năstase. Din păcate însă, un om plat nu poate vedea Universul decât ca pe o tavă... The dizzy little gianttc "The dizzy little giant" 21 Noiembrie 2002 este ziua în care România, după mai bine de o jumătate de veac, a încetat în mod oficial să mai fie o țară comunistă. Revoluția din ’89 era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tata mirajul camerei obscure se topea și se arăta cealaltă față a spațiului aceluia liliputan, un veceu de serviciu dezafectat. Într-o zi în care Matei se apropia în ritmul lui de maratonist de împlinirea vârstei de doi ani, în tăvile cu lichid fixator au apărut o mulțime de poze noi. Eu și mama am crezut că sunt poze de-ale copilului, fiindcă tata îl tot fotografia, dar nu lucra filmele. Nu era așa. Erau pozele unei femei brunete, străine, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de unde! Atunci, de ce-ai venit la mine? Îl Întrebă domnul Rennit furios, și repetă formula sa preferată: SÎnt un om ocupat - deși om mai lipsit de ocupație decît el era greu să Întîlnești. Pe biroul lui se aflau două tăvi - una pentru corespondența primită, alta pentru corespondența expediată; aceasta din urmă era goală, iar cealaltă conținea doar un exemplar din revista Exclusiv pentru bărbați. Rowe ar fi plecat, poate, dacă ar fi cunoscut vreo altă agenție și dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
porni Înaintea lor și-i conduse Într-un salonaș plin de perdele portocalii și perne albastre, În mijlocul unor mobile, la modă În anii ’30. Din pricina camuflajului tot În albastru, odaia era Întunecoasă ca o cafenea orientală. Pe măsuțe și printre tăvile așezate ici-colo se Îngrămădeau o sumedenie de miniaturi din lemn de Benares - de felul acelora pe care Rowe le văzuse la serbarea din parc. În salonaș se aflau vreo șase persoane, iar una dintre ele - un bărbat Înalt și spătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
necesare În dimineața aceea, dar că au fost prezentate la momentul oportun. — Crezi cumva că a fost timp suficient pentru a le fotografia? Întrebă Johns, ațîțat. Te deranjează dacă-mi aprind o țigară? Stai, dă-mi voie să-ți iau tava... Johns vărsă puțină cafea pe cuvertura patului. Știi? urmă el, s-a făcut o asemenea afirmație acum vreo trei luni. Îndată după sosirea dumitale... O să-ți caut ziarul de atunci. Doctorul Forester are o colecție din The Times. Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el, ca o iubire de adolescent - o pasiune oarbă și nevinovată. Întocmai ca un adolescent, se simțea irezistibil atras spre prăpastia de suferință și deznădejde, pe care-o numea „fericire“. 7 A doua zi dimineață nu găsi nici un ziar pe tavă. O Întrebă pe femeia care-i aducea micul dejun unde e ziarul, dar ea nu-l putu lămuri. Digby se simți din nou copleșit de neliniștea vagă pe care-o Încercase În ajun cînd Îl văzuse pe Poole. Acum aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi mers pe picioroange, lăsîndu-l pe Rowe cu Beavis. Dimineața se scurgea Încet. Făgăduiala dintîi a soarelui fusese deșartă: prin fereastră se vedea cernînd burnița, ca o pulbere rece. După un timp, cineva Îi aduse lui Rowe pe o tavă un pateu și o ceașcă de ceai. Beavis n-avea chef de vorbă, se temea desigur să nu se compromită. Rowe Încercă o singură dată să rupă tăcerea, spunînd: — Aș vrea totuși să știu despre ce e vorba. Ațintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și ca despărțire, era prea tristă ca să aibă vreun farmec. Anna purta aceiași pantaloni bleumarin ca atunci, la hotel, iar la gît Își legase o eșarfă, care-i dădea un aer Înduioșător de fragil... De jur Împrejur - o mulțime de tăvi și cratițe de aramă; un bufet vechi de stejar, o pendulă elvețiană cu cuc și cu ornamente sculptate În formă de plante agățătoare. — Noaptea trecută a fost la fel de Îngrozitoare, urmă el. Știai că doctorul Forester a fost omorît - și Poole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
soția dânsului, doamna Annabelle Ciocan, și președintele României, domnul Ion Ilievici. Oaspeții intră în studio, Emil Sugiuc dă mâna cu domnii, sărută mâna doamnei. Cei patru se așază la o masă pe care se află un aranjament floral și o tavă cu patru pahare cu apă. Sugiuc: Bun venit în emisiunea noastră, domnule prim-ministru, domnule președinte, stimată doamna. Pavel Ciocan: Bine v-am găsit. Annabelle Ciocan: Bună ziua. Ion Ilievici: Salut, domnule Sugiuc. Sugiuc: Domnule prim-ministru, permiteți-mi să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dar răspunse pe un ton blând. Mi-a murit bebelușul. N-a avut zile. Doamna Curtin își plecă privirea. — Atunci știți cum e, spuse ea. Mma Makutsi terminase de preparat ceaiul de rooibos și adusese cele două cești pe o tavă cu smalțul sărit. Doamna Curtin apucă recunoscătoare ceașca ei și începu să soarbă din lichidul roșu, fierbinte. Ar trebui să vă povestesc câte ceva despre mine, spuse doamna Curtin. Atunci veți ști de ce mă aflu aici și de ce vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se duse la măcelărie. Descuie ușa și-i lăsă să intre pe cei doi vânzători care îl așteptaseră sub un copac. Nu după mult timp, unul dintre vânzători, acum purtând un șorț pătat din abundență de sânge, ieși cu o tavă mare din inox, pe care o spălă la o cișmea. Apoi sosiră doi clienți, unul pe jos, iar celălalt cu un microbuz care oprise aproape de locul lor de pândă. — În magazin intră clienți, notă unchiul. Apoi pleacă cu pachete, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
l-au înșfăcat gorilele de la pază, i-au cărat pumni și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar fi mișcat reprezentația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-n sus, parcă țin apă și-n obrajii umflați și oricând pot să-i stropesc, dar îmi pare bine pentru că acuma o să mă plângă. O să se-adune toți, ca de Paște, când stau la coadă la cuptorul de cărămidă, cu tăvile de cozonac crescut și oalele cu sarmale, și-o să vorbească-ntre ei și-o să mă plângă și-o să le pară rău. „Păcat de el...”, așa o să zică. Și eu n-am să mă ridic și n-am să umblu, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în apropiere vreo bucată din MIR... - Cum să cadă, dom’le... a intervenit chelnerul venit să golească scrumiera. Da’ ce, ăia n-a calculat traiectoria, nu știe unde va ajunge bucățile? Adică e prost rusu’ să ne servească nouă pe tavă informații, acum când ne dăm pe lângă americani. Adică el șpionează și românu’ culege? Ce motiv are să ne dea bacșis? - Lasă, mă, nu despre asta e vorba... - Da’ despre ce? se oțărăște chelnerul peste umărul meu, cu scrumiera înclinată destul de periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu și tata. Cartofii dulci sub stratul lor de ciuperci. Curcanul mare și maroniu. Pâinișoarele sunt înăuntrul unei învelitoare vătuite cusută în așa fel încât să semene cu o găină. Ca să scoți o pâinișoară, îi ridici aripile. Mai e și tava de cristal cu murături dulci și țelină umplută cu unt de arahide. Ce să-mi dăruiască? zice mama. Noua față de masă. E foarte frumoasă. Tata suspină și înfige un cuțit în curcan. — La-nceput nu trebuia să fie o față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
adevărată, numai că-i doar o vânzare de treizeci de minute. Aparatul de filmat sare la altă fată într-o rochie cu paiete, aceasta înaintează anevoie printre membrii unui public compus din vagabonzi și turiști din Midwest. De pe-o tavă argintie, fata oferă o selecție de tartine unui cuplu în cămăși hawaiiene identice care-și sărbătorește nunta de aur, dar cuplul și toți ceilalți, cu puloverele lor grele și colierele aparatelor de fotografiat, toți fixează ceva sus și la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
monitor. E straniu, oamenii se holbează la ei în monitor holbându-se la ei în monitor holbându-se la ei în monitor, iar și iar, cu totul blocați într-o buclă a realității care nu se sfârșește niciodată. Fata cu tava, ochii ei disperați au lentile de contact prea verzi și buzele îi sunt de-un roșu bogat dincolo de conturul normal al buzelor. Părul blond e des și strâns în creștet, așa încât umerii fetei nu par așa osoși. Tartinele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
blond e des și strâns în creștet, așa încât umerii fetei nu par așa osoși. Tartinele pe care le tot flutură pe sub toate nasurile bătrâne sunt niște biscuiți pe bază de sifon, cu moțuri din produse secundare de carne. Fluturându-și tava, fata înaintează anevoie mai mult în tribuna publicului, cu ochii ei prea verzi și părul osos. Asta-i prietena mea cea mai bună, Evie Cottrell. Asta trebuie să fie Evie, pentru că iată-l pe Manus care-i vine în întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
împleticește prin publicul din platou în rochia ei cu paiete implorând oamenii să-i mănânce produsele secundare de carne. Brandy schimbă canalul. Brandy schimbă canalul. Brandy schimbă canalul. Evie e peste tot după miezul nopții, oferind ceea ce are pe-o tavă argintie. Spectatorii din studio o ignoră, privindu-și propria imagine pe monitor, blocați în bucla de realitate în care se privesc pe ei înșiși cum se privesc pe ei înșiși, încercând, așa cum facem de fiecare dată când ne uităm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să verifice dacă mai este acolo, dacă n-a plecat. A intrat înăuntru însoțit de portarul înfiretat și după alte cinci minute a reapărut. Era nebun. În spatele lui, chelnerul care îi dăduse afară, cu șervet pe mînă, ducea pe o tavă două pahare pline ochi de coniac și două cești cu cafea marghiloman. "M-am gîndit că dacă viața ta nu face cît două cafele și două coniace înăuntru s-ar putea să facă atîta, dar afară, în stradă." Și sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]