675 matches
-
globul, istorisește întâmplări din casa Arnotenilor, după care Pașadia moare și Pantazi pleacă peste graniță. Cei trei crai sunt tot atâtea alte-egouri ale scriitorului. Toți fac parte din boema deșănțată a Bucureștiului. Noaptea mai ales, se reunesc prin birturi și taverne de mahala sau în tripouri clandestine, precum cel din casa Arnotenilor, unde se dedau beției, jocurilor de cărți, plăcerilor carnale și patimilor din zona promiscuității. Pașadia și Pantazi sunt ființe paradoxale, în ei se îmbină josnicia cu finețea, viciul cu
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
către cei doi până la identitate. Prin ei autorul idolatrizează trecutul. Imaginea Bucureștiului este descrisă sodomic, trivial plin de parveniți și ignoranți, cu străzi fără caldarâm, „ uliți strâmte, cu clădiri lipita una de alta”, maidane „pline de gunoaie și de mortăciuni” taverne scunde cu pământ pe jos, cu țigănci desculțe, Pena Corcoduța e beată moartă în droia de derbedei care-o acompaniau. E Bucureștiul de la porțile Orientului situat la începutul secolului al douăzecelea, unde balcanismul e la el acasă. În roman se
MATEIU I. CARAGIALE-ROMANCIER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345437_a_346766]
-
palmele muncitorilor se șterg aspre de cer trec orice tristețe ca pe un nor spre nisipul efemer din vitrine îmi zâmbesc pantofii Cenușăresei rochia croitoresei este atât de zdrențuită încât cuvintele scot limba printre franjuri mă îmbie cu vin la taverne acru ca oțetul balsamic poetul care își bea versurile dar nu își pierde mințile este rege al cârciumilor în ziua de salariu chelnerița nu-i primește banii de două ori altfel cum ar mai scrie poezie dacă ar plati iubirea
BIORITM de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377090_a_378419]
-
doi ochi pierduți în depărtări mai lăcrimează pe pământ, pe cheiuri, undeva prin porturi plutesc vapoare ruginite când mateloții dorm în corturi, orașe vechi și părăsite, și barurile iar sunt goale, de dansatoare, mateloți dar fumul iese rotocoale dintr-o tavernă de la colț, acolo, după un paravan se dezbrăcau prostituate, și-și arunca pe un divan hainele vechi, decolorate, prin colțuri mateloții beți, așteptau prada să iasă apoi precum niște dezmeți o devorau pe rând, pe masă. Referință Bibliografică: prin porturi
PRIN PORTURI VECHI ŞI PĂRĂSITE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375837_a_377166]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > TANGOUL Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Tangoul În suburbii într-o taverna, cântă un lăutar bătrân Dintr-o vioară ponosita, măi ațipind din când în când . În buzunarul de la vestă ținea sacâzul învechit , Cu care mângâia arcușul ,de avea lăuta scârțâit . În sala scunda ,întunecată un singur felinar ardea , Pe-o masă
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375903_a_377232]
-
Dansând tangou transfigurata ,îngânând sunet de vioară, Desi obscur și insalubru s-a luminat deodata-n sală. Un pictor, ce venea ades, numai s-o vadă pe copilă, Îndrăgostit de vremi trecute din perioada juvenila , Într-un colț dosnic al tavernei pictă preocupat,discret, Sperând să cucerească piața cu viitorul său portret . Bărbatul ce dansa cu fata de-o vreme-n fiecare seară, Si murmurând odat’cu dansa acorduri line de vioară, O strângea-n brațe și pe spate o aplecă
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375903_a_377232]
-
spate o aplecă, într-un delir , Din buzunarul de la haină îi dăruia un trandafir . Trecut-au nopți și ani în goană ,timpul e crud și nemilos , S-au schimbat vremuri ,oameni,case,tangoul la fel de frumos Dansat de parteneri mai tineri ,taverna-i tot lângă depou , Măi luminoasă ,mai curată și pe perete un superb tablou. Referință Bibliografica: Tangoul / Adriana Papuc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adriana Papuc : Toate Drepturile
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375903_a_377232]
-
dormi în tabloul pictat pe sânii înfloriți către tine se iubește epidermic cât ne mai ține blamează-mi vocația de artist ea te strânge cuvintele șchioape îți râd demiurge tu stai jos cinefil arondat /cal pur sânge/ uită-mă in taverne ca pe un ritual învață-nc-o dată să ne iubim cordial nu se scrie pe cer cu creionul un vis estompat scrie-l cu urechea tăiată pe strâmtul tău pat iubim între stații cu cerul senin e zgomot și furie mă
VOCAȚIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376608_a_377937]
-
Acasă > Poezie > Cântec > BALADE-N ACOLADE 5 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi am să îmi fur poleiala ochilor de jar să o topesc pe taverna pleoapelor închise când se va lumină căci va sosi și clipă deci când se va lumină le voi spune norilor să mature cărarea dinspre ține să mă lege la ochi să mă dezlege de deochi și din plete de cărări
BALADE-N ACOLADE 5 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376149_a_377478]
-
suflet de sacrificii...răscruce de hotare, bat clopote de seară și rugăciuni latențe tămâia face glasul,între înălțimi și mare! La capat de-nțelesuri,se înțeleg neînțelesuri legea e o lege neînțeles legalizata oblăduirea plânge ,sumarele ei versuri sub o taverna grie ,cu grijă armonizata! La capătul iubirii,pantera urii așteaptă își musca necuprinsul ,cum noptea norii în zare florile pripirii,urcă din treaptă în treaptă... plecată e dreptatea din lumea muritoare! Lucian Tătar Referință Bibliografica: LA CAPĂTUL IUBIRII / Lucian Tătar
LA CAPĂTUL IUBIRII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378742_a_380071]
-
cruțare al populațiilor. Legăturile aproape părintești cari existau înainte între clase, iubirea aproape filială pe care populațiunile o aveau pentru capii lor naturali, autoritatea religiei, autoritatea tronului, sfințenia și buna-credință în daraveri au încetat toate la suflarea veninoasă venită din tavernele Apusului, în cari se consumă viețele înrăutățite de amărăciune ale dezmoșteniților de pe acest pământ. Înainte, nu mai departe decât acum douăzeci de ani, noțiunea și vorba "proletar" era străină acestei țări; astăzi, de vom enumera sute de nume cunoscute, vom
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Roncole, 9/10 Octombrie 1813; decedat la Milano, 27 Ianuarie 1901). " Lebădă de la Busseto ” Giuseppe Verdi s-a născut la Roncole, în Ducatul Parmei, la vremea respectivă sub ocupație napoleoniana, într-o familie de mici proprietari de pământ și de taverne. Și-a început studiile muzicale cu Fernando Provesi. Cand a împlinit vârsta de șapte ani a devenit ajutor de organist la biserica din localitate; la vârsta de 12 ani studia cu organistul bisericii principale din apropiere de Busseto, a cărui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Carlo (baș); Carlo (tenor); Francesco, fratele mai tanar al lui Carlo (bariton); Amalia, nepoata Contelui de Moor (soprana); Arminio, valetul contelui de Moor (tenor); Moser, un funcționar (baș); Rolla, un tovarăș a lui Carlo (tenor) Actul I Tabloul 1. O taverna la marginea Saxoniei. Carlo citește o carte și așteaptă vești de la tatăl său. Își exprimă nemulțumirea față de starea de lucruri din Germania (O mio castel paterno). El mai speră să primească iertarea tatălui său, deoarece făcuse greșeală să se înhăiteze
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
I, scena 1 Rezumat : Carlo se gândește la căminul părintesc și la dragostea lui pentru Amalia. Cabaletta Nell'argilla maledetta pentru aria O mio castel paterno Rol : Carlo, fiul lui Massimiliano Voce : tenor Fach : spinto Loc de desfășurare : exteriorul unei taverne din Saxonia, Germania, început de secol 18 Rezumat : Fratele lui Carlo îl avertiza în scrisoare să nu se mai întoarcă acasă dacă nu dorește să fie arestat, așa cum a ordonat tatăl lui, Massimiliano, Conte de Moor. Camarzii lui propun să
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
În paralel însă, A. publică și versuri în care sentimentul singurătății, suferința vin din insatisfacția față de întâmplările comune ale vieții. Tristețea fără nume, rău atribuit mai degrabă condiției umane, generează și lirismul sumbru din prima lui carte de versuri, Cântecele tavernei (1922). Autorul își afirmă conștiința de poet damnat, care a scris într-o „carte blestemată” despre „adevărul vieții”. Împreună cu Al. Bibescu, semnează și o insignifiantă dramă în versuri, Ferdinand Catolicul (1929). Cea mai importantă fațetă a scrisului său - umorul - este
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
în „reconstituirea” suculentă a unor exprimări agramate sau argotice. Câteva dintre prozele lui A. au fost traduse în limba rusă. În colaborare sau singur, a realizat numeroase versiuni în română din literatura rusă și sovietică (Pușkin, Cehov ș.a.). SCRIERI: Cântecele tavernei, București, 1922; Ferdinand Catolicul (în colaborare cu Al. Bibescu), București, 1929; Drumuri albastre, București, 1937; Țambalul lui Chiran, București, 1949; Pilot fără noroc, București, 1958; Rasskazî [Povestiri], pref. Geo Dumitrescu, București, 1961. Traduceri: A. P. Cehov, Nuvele, București, 1949 (în colaborare
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
1954 (în colaborare cu Silvian Iosifescu); K. Simonov, Suvorov, București, 1955; S. N. Sergheev-Țenski, Epopeea Sevastopolului, I -II, București, 1955 (în colaborare cu L. Pop); Alexander Iașin, Aliona Fomina, București, 1956 (în colaborare cu Mihu Dragomir). Repere bibliografice: Scarlat Struțeanu, „Cântecele tavernei” de Const. Argeșan, „Viitorul”, 1922, 4269; Paul I. Papadopol, Din trecutul „Universului literar”, UVR, 1927, 12; Paul I. Papadopol, Const. Argeșanu și Alexandru Bibescu, „Ferdinand Catolicul”, UVR, 1930, 19; Mihail Sadoveanu, Aviatorii, DMN, 1937, 10873; P. Gr. [Gr. T. Popa
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
de sine. Vezi și Oswald Spengler, op. cit., vol. I, p. 120. 116 În tratatul său de economie, Acțiunea umană, arată: "Nici istoria, nici etnologia, nici o altă ramură a cunoașterii, nu pot furniza o explicație care a dus de la haitele și tavernele strămoșilor nonumani ai omenirii la grupurile sociale primitive, dar încă de pe atunci pregnant diferențiate despre care ne oferă informații excavațiile, cele mai vechi documente istorice și relatările călătorilor care au întâlnit triburi sălbatice", Ludwig von Mises, Acțiunea umană. Un tratat
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Clavin, ca și Părinții Bisericii care îi atacau pe epicurieni și libertini au contribuit la salvarea în istorie a acestor curente. Ambianța sinistră a Evului Mediu este uneori luminată prin elemente care nu țin de filosofia hedonistă, prin cântăreții de tavernă, epicurieni îndrăgostiți, autori satirici care au scris cântece reunite sub titlul "Carmina Burana". Încă din 1511, în "Elogiul nebuniei" Erasmus precizează particularitățile creștinismului său epicurian. Afirmând că un creștinism autentic ține de o nebunie înțeleaptă, filosoful recurge la ironie, la
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
epicurian” este întrebuințat de regulă pentru a înfiera, a insulta, a desconsidera. De la purceii contemporani ai lui Horațiu, și chiar din timpul vieții lui Epicur, Grădina era considerată drept un spațiu al perdiției, un lupanar, un loc rău famat, o tavernă în care domnesc desfrâul și imoralitatea. Diogene Laerțiu menționează epitetele infamante colportate pe seama filosofului: grosolan, vulgar, lacom, bețiv, cupid, proxenet, necinstit, hoț de idei, libidinos, vinovat de a-și fi prostituat fratele etc. Această caricatură traversează secolele, servind la discreditarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Venus dar detestă nu atât religia cât Biserica - în orice caz, pe preoți și pe călugări, pe episcopi și pe papă - pe seniori, pe bogătani dar și pe ceilalți reprezentanți ai ordinii stabilite. Ei slăvesc meritele sărăciei, jocul îde zaruri), tavernele, prietenia și cântul, versificația, primăvara, femeile, sexualitatea ludică, veselă, deculpabilizată. „Să ascultăm de dorințele noastre - e un comportament inspirat de zei”, afirmă unul din autorii anonimi. Inspiratorul adevărat este Epicur, unii știu, poate, dar cea mai mare parte dintre ei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fi putut accede la Spiritul Liber prin intermediul celor doi apostoli ai protestantismului! Ambianța sinistră a Evului Mediu este adesea iluminată brusc de unele flashuri luminoase care-și au originea și în afara filosofiei hedoniste. Aceasta mai ales cu goliarzii, cântăreți în taverne, poeți și baladini, îndrăgostiți epicurieni, autori satirici cărora nu le erau pe plac nici ecleziaștii importanți nici mai marii puterii politice, și nici nu erau încântați de felul de a fi al călugărilor. Fie că erau cunoscuți și își semnau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
le trece într-un registru cu surse expresioniste: „Răstigni-m-aș și n-am cui,/ n-am cui să-i tac înfiorarea./ Lumina febrelor refugiindu-se/ în fierul cel vechi al/ unor prea vechi manuscrise,/ nedescifrate uși deschise/ ale unei taverne/ în bobul de grâu”. Vidul interior, proclamat obsesiv, dă la iveală spații unde se înstăpânesc lipsa de iluzii, demitizarea, chiar iconoclastia, uneori textul având rezonanțe de parabolă ironică: „Un șarpe ține loc/ de semn de carte./ Vântul citește la tribună
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
așa cum Iisus își ducea crucea („Vom porni în Gara de Nord tremurând,/ Strecurându-ne, urmăriți, pe lângă porți./ Alături de hamali vom duce bagaje...”; „Sunt hamal în portul Constanța./ Car saci de ciment,/ Duc lăzi cu geamuri/ Și mănânc ce găsesc”), „caută pâinea în taverne, în șanțuri,/ Ca un lup rătăcit”, „vântură străzile orașelor” și își „aruncă [...] anii tineri în azilurile de noapte”, dar, sub regimul nocturn, devine „geniu”. Noaptea îl restituie patriei lui eterne, incoruptibile, lumii visului: „Țara mea e în vis așezată”. În
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
un ban./ O-la-la”. Câteodată e fantast în genul lui E. A. Poe, exemplul cel mai ilustrativ, poate, fiind imaginea proliferării infinite a lunilor. În permanență e depravat, „sărman” și „blestemat”, ca Paul Verlaine. Iată-l, „trestie sfâșiată de vânt”, într-o tavernă, ce „miroase-a pământ,/ A cer și a fete frumoase”, bând fără contenire, noapte și zi: „Ne-am frânt oasele nedormind și beți/ Am mângâiat, cu pletele desfrânatelor, cupele;/ Vom bea până mâine și mâine”. Marele său prototip este însă
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]