705 matches
-
feminină negativă, aceea a soacrelor sau a femeii mai rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prechimbat-o în insulă pentru a o păstra pe vecie în brațele sale. Dar țara s-a schimbat, invadată de către străini; locul unde se odihneau pescărușii și unde-și punea el seara undițele de pescuit cu momeală a devenit acum o tavernă, Pescărușul. Terenurile au fost vândute unor nemți, englezi, scandinavi. Se întâmplă aceleași lucruri ca și altor insule visate: nici Cythera lui Nerval nu mai corespundea fanteziilor imaginației. Pentru Kleanthis toată distanțele păreau acum mici "fiindcă ele crescuseră în imaginația sa
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
banchetul popular din grădina primăriei În cinstea lui Dandanache, În timp ce restul lumii e „cu borcane de băutură În mâini.”. Moftangioaica, tip generic, participă - poftită sau nepoftită - la toate balurile curții și... abuzează de mâncare și de băutură. În taverne, fiecare muștiriu de la aceeași masă bea altceva: coana Zamfira - Țuică, domnul Iancu Bucătarul - „rachiu de drojdii cu picături de pelin”, iar domnul Tomița Barabanciu - „rachiu de izmă cu piper”; ultimii doi află În băutură remediu pentru afecțiunile lor (Ultima emisiune
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
o pădure pentru a vinde lemnul. După aceea, Machiavelli îi povestește corespondentului sau despre poeții favoriți, de plimbările de-a lungul drumului pentru a vorbi cu pelerinii, de masă de pranz luată în prezența rudelor sau de cum se deplasa până la taverna din apropiere pentru a juca criccha și triche-tach cu vecinii, pentru că spre seară să se îmbrace în "hainele preoțești" pentru a dialogă cu autorii antici. În cele din urmă, ca și cum ar fi scris un tratat nesemnificativ de principatibus, se întreba
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
se reducă, pentru că la momentul deschiderii testamentului lui Machiavelli, ce a avut loc în anul 1522, acesta să fie închis 76. Însă, în anul 1513 osteria continuă să ofere posibilitatea de a lua prânzul și există o străduța ce lega taverna de Stradă Regia. În această zonă, aflată în apropierea întretăierii drumului cu Strada Regia, Machiavelli se oprea să converseze cu călătorii. În scrisoarea adresată lui Vettori acesta scrie că după ce i-a citit pe poeți în acea dimineață: "Ducându-mă
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
prin coliziunea cu americanul în picaj, i-a mulțumit acestuia scoțîndu-l campion. Să nu vă mirați dacă la aparate se va da aur unuia care aterizează nu pe masa juriului, ci dincolo de ușa sălii, pe Acropole, pe o masă de tavernă în Plaka sau direct în mare, în portul Pireu. Apoi, boxul amator nu trebuia neapărat să se asocieze cu Olimpiada, pentru a-și dezvălui fațeta de gașcă turco-transcaucaziano-kazahă. Spre deosebire de colegii lor fără cască și maieu, amatorii practică un fel de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
obicei, obiecte din câmpul semantic uman: om scund, băiat scund, femeie scundă, dar stâlp scurt. Observații: Aceste limite semantice sunt relative; adjectivul scund este întrebuințat uneori și în locul adjectivului jos, în calificarea „obiectelor” inanimate: „Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă...” (M. Eminescu, I, p. 56) Dacă substantivul conține în planul său semantic (la nivelul rădăcinii sau la nivelul sufixului sau prefixului) o anumită realizare a însușirii, el nu mai poate fi determinat de adjective exprimând proprietatea deja reprezentată: lădiță
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cavalerilor Teutoni. Legendele spun că membrii dispăruți ai Ordinulului Fianna vor renaște fiecare pe o colină și cine știe dacă Ordinul masonic nu-i altceva decât o împlinire a acestei profeții. Primele loji masonice se întâlneau în Londra la o tavernă numită Taverna Mărului unde se întâlneau deja societățile inițiatice druidice precum Ordinul Druid care a înrâurit ritualurile masonice de mai târziu. Din timpurile necunoscute ale omenirii asociațiile de inițiați și-au transmis prima revelație, ca o învățătură, din generație în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Legendele spun că membrii dispăruți ai Ordinulului Fianna vor renaște fiecare pe o colină și cine știe dacă Ordinul masonic nu-i altceva decât o împlinire a acestei profeții. Primele loji masonice se întâlneau în Londra la o tavernă numită Taverna Mărului unde se întâlneau deja societățile inițiatice druidice precum Ordinul Druid care a înrâurit ritualurile masonice de mai târziu. Din timpurile necunoscute ale omenirii asociațiile de inițiați și-au transmis prima revelație, ca o învățătură, din generație în generație, de la
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
individualitatea percepțiilor. În cazul drogurilor, se explică tentația lor. Drogurile produc iluzii plăcute ce pot duce pe un drum cu totul nou. Este drumul care ne spune că omul are nevoie de iluzii, de imaginație asemenea celor ce intrau în tavernele unde se fuma opiu din orient. Acești căutători de iluzii ușor administrate simțeau nevoia acestei lumi imaginare care le lipsea din varii motive. Chiar când imaginația nu merge pe un drum artistic sau științific, pe un drum creator, și se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rațiune). După procedura de definire întâlnim în raționamentele logicii definiții: „prin gen proxim și diferență specifică” (logica este știința care studiază rațiunea), „operaționale”, „genetice”, „enumerative” și „ostensive” (logica o știință așa cum și psihologia, filosofia sunt științe). Speranța determină confesiunea „-n tavernă s a născut dar adevărul?”, care echivalează cu o încercare de a elucida misterele lumii. „Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul”. În momentul de față, eul liric cunoaște realitatea, ramurile creștine se revelează, căci el acoperă o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-a omenirei neputință Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? Va putea să risipească cea neliniște eternă, Cea durere ce-i născută din puterea mărginită Și dorința fărde margini?... Lăsați vorba vă pripită, Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă. În tavernă?... -n umilință s-a născut dar adevărul? Și în fașe d-înjosire e-nfășat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumii ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
neputință Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? Va putea să risipească cea neliniște eternă, Cea durere ce-i născută din puterea mărginită Și dorința fărde margini?... Lăsați vorba vă pripită, Mergeți regi spre închinare la născutul în tavernă. În tavernă?... -n umilință s-a născut dar adevărul? Și în fașe d-înjosire e-nfășat eternul rege? Din durerea unui secol, din martiriul lumii ntrege Răsări o stea de pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
motiv asemănător cu al lui Mozart; în acest caz însă nu se cunoaște cu exactitate originea manuscrisului latin descoperit în 1803, lângă o mănăstire bavareză Benediktbeuern. Animat de bucuria ce transpare din textul al cărui laitmotiv este „Când suntem în tavernă, nu ne pasă de nimic”, acesta pare a fi o scenă descrisă în prezentarea serbărilor dionisiace, starea supremă identificată beției. Poate fi ironic sau satiric, în funcție de contextul istoric, dar fără îndoială cântecul constituie un reper pentru perceperea influenței burlești, în ceea ce privește
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de sine. Vezi și Oswald Spengler, op. cit., vol. I, p. 120. 116 În tratatul său de economie, Acțiunea umană, arată: "Nici istoria, nici etnologia, nici o altă ramură a cunoașterii, nu pot furniza o explicație care a dus de la haitele și tavernele strămoșilor nonumani ai omenirii la grupurile sociale primitive, dar încă de pe atunci pregnant diferențiate despre care ne oferă informații excavațiile, cele mai vechi documente istorice și relatările călătorilor care au întâlnit triburi sălbatice", Ludwig von Mises, Acțiunea umană. Un tratat
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
În paralel însă, A. publică și versuri în care sentimentul singurătății, suferința vin din insatisfacția față de întâmplările comune ale vieții. Tristețea fără nume, rău atribuit mai degrabă condiției umane, generează și lirismul sumbru din prima lui carte de versuri, Cântecele tavernei (1922). Autorul își afirmă conștiința de poet damnat, care a scris într-o „carte blestemată” despre „adevărul vieții”. Împreună cu Al. Bibescu, semnează și o insignifiantă dramă în versuri, Ferdinand Catolicul (1929). Cea mai importantă fațetă a scrisului său - umorul - este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
în „reconstituirea” suculentă a unor exprimări agramate sau argotice. Câteva dintre prozele lui A. au fost traduse în limba rusă. În colaborare sau singur, a realizat numeroase versiuni în română din literatura rusă și sovietică (Pușkin, Cehov ș.a.). SCRIERI: Cântecele tavernei, București, 1922; Ferdinand Catolicul (în colaborare cu Al. Bibescu), București, 1929; Drumuri albastre, București, 1937; Țambalul lui Chiran, București, 1949; Pilot fără noroc, București, 1958; Rasskazî [Povestiri], pref. Geo Dumitrescu, București, 1961. Traduceri: A. P. Cehov, Nuvele, București, 1949 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
1954 (în colaborare cu Silvian Iosifescu); K. Simonov, Suvorov, București, 1955; S. N. Sergheev-Țenski, Epopeea Sevastopolului, I -II, București, 1955 (în colaborare cu L. Pop); Alexander Iașin, Aliona Fomina, București, 1956 (în colaborare cu Mihu Dragomir). Repere bibliografice: Scarlat Struțeanu, „Cântecele tavernei” de Const. Argeșan, „Viitorul”, 1922, 4269; Paul I. Papadopol, Din trecutul „Universului literar”, UVR, 1927, 12; Paul I. Papadopol, Const. Argeșanu și Alexandru Bibescu, „Ferdinand Catolicul”, UVR, 1930, 19; Mihail Sadoveanu, Aviatorii, DMN, 1937, 10873; P. Gr. [Gr. T. Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
ancestral alătură pe scriitor de I. Vinea, de I. Barbu, în genere de poeții fondului obscur.” În roman, cei trei crai, Pașadia, Pantazi și Pirgu, fac parte din boema Bucureștiului de odinioară. Noaptea mai ales, se reunesc prin birturi și taverne de mahala sau în case deocheate, ca aceea a „adevăraților Arnoteni”, unde se dedau beției, jocurilor de cărți și plăcerilor carnale. Pașadia și Pantazi sunt ființe paradoxale, în ei îmbinându-se josnicia cu finețea, viciul cu virtutea, decăderea cu demnitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Bahtin ajung la instituirea unui nou tip de limbaj, care-și conține propriul cod. În parodia antică, dominante sunt paradoxurile și inversiunile (situaționale, spațiale de pildă, în satira menippee, Olimpul e înlocuit cu Infernul, iar în roman spațiile predilecte sunt tavernele, hanurile etc.), în timp ce în Renaștere stilul macaronic pe-atunci în mare vogă este, la rândul său, luat în derâdere de Rabelais. O netă demarcație desparte "zorii" parodiei, reprezentați de romanul latin, unde se remarcă o suită de procedee parodice vizând
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ajung la instituirea unui nou tip de limbaj, care-și conține propriul cod. Dacă în parodia antică dominante sunt paradoxurile și inversiunile (situaționale, spațiale de pildă, în satira menippee, Olimpul e înlocuit cu Infernul, iar în roman spațiile predilecte sunt tavernele, hanurile etc.), în Renaștere o țintă predilectă a parodiștilor este stilul macaronic, luat în derâdere, printre alții, de Rabelais. Diferențe uriașe pot fi constatate între "preistoria" parodiei, la autorii latini remarcându-se o suită de procedee parodice vizând în special
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe uliți, prin crâșme, pe la nunți („surioară, soțioară/ cu mijloc de tămâioară/ cu lacremi de gheață-n vară// lasă-mă să-ți fiu cărare/printr-un fir de lumânare/ care plânge în uitare” - mort pribeag pe sub coline; „soldă risipită prin taverne mici/ jumătate lapoviță jumătate bici// tristețea dă cu banu-n sus/e pajură sau chipul meu bălai apus?” - noaptea mea e mai mult zi). Adesea, efectul textului poetic este susținut vizual prin desenele realizate de Florin Preda-Dochinoiu, fratele autorului, cartea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
măsuri printre care a redus cheltuielile jocurilor și spectacolelor, a micșorat salariul actorilor și chiar a fixat numărul perechilor de gladiatori. Senatorii trebuiau să controleze și să tempereze în fiecare an prețurile pe piață, iar edilii să supravegheze cabaretele și tavernele să nu facă comerț cu obiecte scumpe. Ca să dea poporului un exemplu de economie, Tiberius însuși servea la masă mâncarea din ajun la sărbătorile mari. A interzis printr-un edict obiceiul de a se săruta zilnic rudele și prietenii când
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
reprezentat de Iluzionist, în timp ce Lumea este dobândirea adevărului, unitatea contrariilor, armonia, creația ordinii din Haos. Binomul ordine/haos este tema de bază și în lumea poetică a lui Italo Calvino, inclusiv în acest roman în două părți Castelul destinelor încrucișate / Taverna destinelor încrucișate (Editura Polirom, 2002, 164 p., traducere de Eugen Uricaru). Garanție împotriva dezordinii, jocul de cărți oferă cărții o soluție, cea de a face ordine după feluritele combinații ludice prin geometrizarea și armonizarea lumii. La sfârșitul cărții pătratele tarotului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Ricci, și anume cel de a ilustra cu un text Tarotul viscontin, miniat. Atras de acea nesfârșită rețea combinatorie, scrie mai întâi cele opt texte ale "Castelului", asociind codul narativ celui iconic, cărora le vor urma alte opt texte ale "Tavernei ..." inspirate nu de tarotul renascentist, ci de cel din secolul al XVIII-lea, marsiliez, de factură populară. Cartea a fost publicată în 1973 la Editura Einaudi, bineînțeles. Figurile celor 78 de cărți de tarot ne însoțesc atât în paginile tipărite
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]