27,041 matches
-
cine pusese în mine promisiunea asta? Acum reveneau parcă vorbele cu două tăișuri ale ghicitorului. Eu am urmat povestea lui despre tine și te-am urmat pe tine în labirint, mai ușoară ca aerul, mai aproape decât umbra ta, de teamă să nu se rupă firul - nu s-a rupt, te-a adus la lumină, te împleticeai după luptă, orbit, căutând aerul. Firul nu s-a rupt dar mi-a prins mie pașii cum dansam de spaimă și bucurie, cu faldurii
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
grație, îți ating rănile mâinile mele sunt vindecătoare. Adevărat e adevărat ce ți-au spus, am dansat pentru el de când abia învățasem să merg de când nu-mi aduc aminte pentru el am dansat, pentru umbrele din labirint pentru umbrele mele - teama, presimțirea de copil. Când îmi lingea mîinile și fața, recunoscător și-mi spunea, în felul lui, soră, rareori simțeam că în aceeași mișcare putea să mă devore am aflat mai mult din poveste de la străini altă dată. Da, am dansat
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
mă-ngroape? De ce să-ți fiu mereu supus, Pământul tău, posomorâtul? Doar barda lunii cade-n sus Dorințelor să taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața-ntunecată, Iubirea, ca un bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri, din trecut, îmi bat în
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca o spaimă de fecioare Chemate-n
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
îți spun și trage linia pe perete auzii repetat implacabilul ordin Dă-ți drumul încearcă și uită ce nu știi Brusc mă simții invadat de o tainică fervoare și fără să vreau muiai creta în cerneală și Din neștiință și teamă primele figuri începură a se înfiripă sfielnic prinzând conturul unor forme timide apoi crescură inconștient unele dintr-altel topindu-se criptic și fluent ca niște anagrame rupestre combinându-se în forme stranii abstracte de parcă însuși profesorul în uimirea lui mi le-
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
pe christomanos că știe atât de bine peregrinările lui odiseu. poate că tocmai asta își amintește și sisi așezată între irma și uca la măsuța din cofetărie în fața înghețatei de violete înainte de întoarcerea la hotelul beaux rivage. ucăi îi e teamă că atunci când va fi tras în față voalul des ar putea să lase totuși vederii pielea tăbăcită a obrajilor lui sisi. așa că se uită țintă la firma unui mic magazin de unde vor cumpăra mâine aristonul și douăzeci și patru de plăci cu
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
dănțuiam ca bezmeticii-n ploaie sub turme de nori tropăind cu copitele pe deasupra capetelor albite de vreme și vremurile cădeau cu lovituri de ciomag noduros peste fragile viețile noastre retrase pe coama unui deal trăind cu spaima în sân de teama steluței roșii din abecedare se petrecea în inima unui anotimp în care bunicul avea fața ca o coajă de arbore bătrân iar mătușile îmbrăcate în negru abia își mai aminteau de soții neîntorși din război viermii lacrimilor de văduve tinere
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
juvenil De nerecunoscut în această formă Transcende norii ca și cum doar în vis S-ar fi născut Mă mîngîi pe păr Îmi trasezi aura (oarecum) obligatorie Numai așa exist în viețile noastre Ploaia acidă mă trimite în realitate Continentul planează De teamă că m-ai putea întîlni Mă porți cu tine în aură Cavalerul teuton Uite cum era: Pe noapte Părul tău nor Mă îneca parfumul uscat pe ceafă Aromitor - o coda - Pe care nici n-o visam: Părul tău - nor. L-
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
poezie numai cu piatra de moară în spinare, un om aproape lipsit de certitudini (și, mai cu seamă, de cea a talentului său) - probabil, și ca o consecință a studiilor filosofice pe care le-a parcurs și, în cadrul cărora, alegerea temei lucrării de doctorat spune, iată, destul de mult. Nu-mi rămâne decât să-i urez un călduros bun venit în literatura română. bla bla ședeam în pat uitându-mă la un film cu clint eastwood acoperit până la bărbie cu o pătură
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
fereastră iubită, supapă a bietei mele singurătăți și melancolii cronice, anacronice, cum să-ți înjur, tocmai eu, fragilul, statornic pătrat, despre care am, totuși, nu rareori, cele mai groaznice bănuieli? Și, Doamne, dreptunghiul, - știu eu de ce de dreptunghi mi-e teamă, trebuie să-l las neatins, în cartea de Geometrie. Foarte frumos! - îmi spun acum către sfârșitul acestui poem care voia să laude autenticitatea, da, foarte frumos! - și aud cum mă strig, acum, când mai toate adjectivele și adverbele mele nu
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
de pace a acelui colț, mai curând metafizic decât natural, în care verdeața și lumina nu păreau a fi tulburate de nimeni și de nimic. ( Deși, poate, totuși.) Dar tot atunci m-a fulgerat și un gând de îndoială și teamă: „Pentru cine să scriu poezii?" Și parcă un fior de frig m-a pătruns când am văzut că piatra pe care stăteam rezemat, și toate pietrele-acelea din jur, adâncite-n pământ, erau semne ale unor șterse morminte. „Dar așteaptă și
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
înalțîndu-ți sînii ca pe-o nea Ce a căzut și-acum se urcă iară, Spre-a n-o topi cu îndrăzneala mea, În raiul parfumat de-odinioară, Unde ucigător de pur coboară Din nou în miezul crinilor enormi. Mi-e teamă c-o s'te spulberi cînd adormi! Cu îngerul de joi totul alunecă. Cu îngerul de joi totul alunecă Deja spre dulcele Înger Duminică. Aureola coaptă i se-nclină Fără sfială către coapsa plină Și aripile calde i se-ațîță Dacă
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
ghiare. Tot ce știu despre el Este că se grăbește Spre locul Unde el încetează să fie. ce greu e sA mângâi Ce greu e să mângâi un înger pe aripi! Oricât de apropiat, el se ferește de-atingere De teamă că ai putea să îl prinzi, Se rotește, revine, fâlfâie abia auzit, E singurul sunet de care-i în stare. Ei, îngerii, nu știu vorbi, Cuvintele sunt nepotrivite Ca să-i exprime, Mesajul lor mut e prezența. Felul în care se-
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
câinele nu-i latră, Umbre tot mai limpezi, dispărând apoi. Prieteni de demult, prietenii mei dragi. 1. Laurențiu-n față, fiul lui Ulici, Cel ce avea-n grădină merele rotate, Vine de la Rona, face pașii mici, Parcă i-ar fi teamă de singurătate. A murit ,,bătrânul’’, a murit cu zile, Ca lui Rilke roza, lui un porumbel I-a adus lin moartea, asta e copile, Fumul, nu tăișul aspru de oțel. 2. Clinchete îl cheamă, zvon de zurgălăi, Pe alt prieten
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
Fapte. acum nu Nu va speriați. Nu va pândește nici o primejdie. Puteți să treceți liniștiți pe lângă mine. Nu are nici un rost să vă vârați degetele-n urechi, nici să vă ascundeți după copac ori pe după zid. Nu, nu vă fie teamă. Acum nu, nu voi urlă. Din când în când mai trebuie să arătăm și puțin respect pentru Ordinea Universală. point d’orgue Străduințe mari, pe când intrăm, dimineața, în Catedrală Saint-Pierre din Geneva, ale sunetelor izbucnite spre bolțile gotice să se
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
Și mă chiar apropii sau doar mi se pare. Soluția ar fi să mă balnasez puțin. Și, apoi, să țînesc. Să o prind. De păr. De picioare. De orice. Să nu se lovească, însă. Să nu o vatăm. Mi-e teamă. Și urlu. Și sar. O plachez ca la rugby. Îmi arunc trupul meu greu ca dintr-o balestră sau balustră, nici nu mai știu cum se zice, dar asta nu mai contează acum, contează aruncare, săritura mea, detenta, spuneți-i
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
foame și sete) apoi ușor înfiorat bâjbâind prin holul antic-umbros să te oprești s-o desprinzi cu mișcări tandre dintr-un cui ruginit flinta cu incrustații bizare moștenită din generație în generație s-o ștergi fin de tot aproape cu teamă ca nu cumva s-o doară să geamă apoi să ți-o arunci pe umeri și să ieși fredonând un cântec vag pe care nu l-ai mai cântat niciodată să te miri chiar tu în timp ce cobori sau urci de
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Anselmus numai așa solidaritatea umană se naște din adâncurile ei cele mai naive inocente și lipsite de orice scop ca trandafirii târzii de la abatia Sacre-Coeur 7 februarie Iarăși dimineața pe lângă lacuri o emoție continuă intensă fragilă de care mi-era teamă ca o cunoaștere perfectă ca o moarte perfectă eram legat de ea printr-un fel de recunoștință mă gândeam la Albert dar și la tine Anselmus este atât de firesc să mori uneori pentru a fi cu adevărat viu Anamnesis
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
tristă Și au intrat în port printre picioarele larg desfăcute Ale Colosului care nu mai există Moarta din apartamentul vecin Moarta din apartamentul vecin Se uită țintă la mine, Aș fi vrut să-i închid ochii, Dar mi-a fost teamă că vine În odaia mea ca o oarbă Care pipăie zidul și trece Din greșeală prin el. Însă ea stă cuminte Și-mi zîmbește senină. E o moartă model, Care știe cum să se poarte Și ce mai e de
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
trimit prin poștă dragostea pe care o refuză aproapelui. Doamne, tu calci pe ape cu pasul deținutului prin curtea închisorii, în cuptoarele anului pâinea se face scrum și vinul răscumpărării e de-acuma pe drumul oțetului. Și dacă ai măsura teama ai vedea cum se leagănă capetele balansoarului pe întunecate coridoare de spital, ca niște balize în mare. Și fără veste vei încărunți în pustia lividă acolo unde morții cerșesc puțină mândrie. Iată, golul se învârte amețitor peste coroana copacilor, nici
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
nu le urc, mergând să nu m-așez. (Onești, duminică, 7 ianuarie 2001) Dintre ultimele milenii Să-nlătur scame de somn la timpu-aburit, nu-mi iau graba-n serios pentru cine mă cheamă, iar de-s pregătit, nu mă-ntreb, teamă, lasă-mă singur, aș număra orice pas ce imită departele, cum nu știu până unde și ce se-apropie cât încă nu mă-mpiedic de mine. (Onești, luni, 8 ianuarie 2001) Abia-nvecinate Pentru etaj, lentoarea colectând fleacuri s-ar
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
sacră a fost denumită de Eminescu Ierusalimul nostru...) * și dacă tratăm lumea din jur drept reală, nu e oare pentru că visăm fără a ști măcar? a murmurat el, doamne, să te plasezi în mîine înseamnă mereu să fii bîntuit de teamă orice s-ar zice, eu unul mă închin doar în templul inimii singurul ce nu poate fi măcinat de timp în această lume terorizată de adevăruri mă rog doar să înțeleg, cum se schimbă deodată unul la ochi, cînd altul
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
măsurat o clipă cu ochii lor rotunzi, apoi și-au luat leneș zborul, rotindu-se de câteva ori pe deasupra capului meu, după care s-au așezat din nou unul lângă altul pe creanga nucului de unde mă supravegheaseră și dimineața. Cu teamă să nu mă atace, m-am apropiat de câine, dar el a țâșnit ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
te privește Cu ochi devorați de ei înșiși. Groznică lumină din care toți se trag Beți de a fi și de a plânge. Să nu aud că oamenii mă cheamă, Chemarea fiind mortuară. Pereche mi-e de ceea ce mi-e teamă, Lucruri mărunte, gemete la vamă. Va spune lumea iar că sunt nebun, Așa sunt oamenii, făcuți din nebunie, Iar eu, vai mie, din lacrimi mă adun, Coșciugul lor îmi e substanță vie. * Nu e despărțirea de carne Despărțirea de infinit
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
nu s-au revărsat zorii apele lui să te cruțe/ de friguri Alergătorule tu/ care porți clopoțeii Tigrului urechile și ciucurii/ pălăria Bastardului mai mult/ pielea tăbăcită/ ciubotele înalte cuiele de aramă deschide sipetul/ ventricul după ventricul nu-ți fie teamă de mînia ce curăță și ia solzii însoțitor al tainei cerșetorul întregului ridică-te/ recunoaște pe cel mare cît Cerul Într-o dimineață atîtea lucruri se rezolvă cu un glonte și atîtea încă mai rămîn în așteptare ca noaptea ce
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]