KorAP: Find »[drukola/base=teanc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...68 >

1,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Aici, lumina ochiului din triunghi e parcă mai ușor de Înțe1es de păcătoșii ca mine. Dacă nici acum lucrurile nu sunt mai clare, să nu uitați, vă rugăm, să ne comunicați, dacă se poate, numele fetei din pustă. Marta ținea teancul de hârtii În poală: erau la fel de grele ca și fularul lui Flavius-Tiberius și parcă la fel „croșetate”: două ochiuri pe față, două pe dos. Sau: două rânduri pe față, două pe dos. Sau: o pagină pe față, una pe dos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

dat pe un drum greșit, scăpând de sub control și preschimbându-se în ceva agresiv și febril: o vânătoare violentă a materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de apă. Am reușit într-un sfârșit, am pășit cu grijă în antreu și-am întins piciorul în spate ca să împing ușa. Într-o sincronizare perfectă cu pocnetul ei, fundul cutiei cedă și deșertă întreg conținutul pe podea. Scrisori. Un teanc umed de scrisori pe covorul din antreu. Am sprijinit cutia goală de capătul măsuței și-am îngenuncheat să arunc o privire mai atentă. Simian Keslev, Sheffield Road nr. 90. Harrison Brodie, St. Mary’s Road nr. 102. Steven Hall, York

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-mi amintesc ce credeam că poate face Trey Fidorous ăsta, dar mi-am făcut un scop din găsirea lui. Era scriitor, profesor universitar, cred. L-am căutat mai întâi în lucrările lui dense și complexe, toate arhivate și uitate în teancurile din subsolul universității. Cu ajutorul lor, într-o bibliotecă din Hull am dat peste adnotările făcute de mâna lui într-un set de enciclopedii vechi. Acestea m-au condus la niște afișe ilegale, cu mult text din Leeds, iar în Leeds

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ale fugii au fost corecte de la bun început. E foarte posibil să creadă lucrul ăsta. Sper să-mi simtă și puțin lipsa. Acum stau la birou, la mașina de scris, în dormitor. Ian e întins pe pat, doarme pe un teanc de carnețele. Zgomotul dictafoanelor nu-l mai deranjează. După atâta timp, nici eu nu-l mai aud. Curând, voi pune motanul în cutia lui de transport, voi strânge dictafoanele și voi pleca de acasă, poate pentru totdeauna. La două nopți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
alarma noului meu telefon mobil, am tras păturile peste mine, m-am întors pe-o parte și m-am ghemuit cu genunchii la gură. Dictafoanele zumzăiau și șușoteau. Am întins mâna, am apucat rucsacul și am scos din el un teanc de hârtii și casete video împachetate în plastic. Fragmentul becului, încă uscat și intact. Lucram deja de șapte luni la decodarea celei de-a doua jumătăți, mai întâi acasă, în timp ce exersam personalitatea lui Mark Richardson, și apoi pe drum, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Sanderson și puteam să obțin o ciornă cât de cât lizibilă. Nimic nu era sigur. Obscurul sistem de codificare QWERTY era conceput în așa fel încât să nu ai nimic până în momentul în care aveai totul. Am împachetat din nou teancul și l-am îndesat înapoi în rucsac. Peste o sută nouă minute Tușa Ruth avea să termine de pregătit sendvișurile. Am închis ochii, reamintindu-mi în gând să aduc niște carne pentru Ian. Epave din larg și de pe uscat, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în căutarea asta, mi-am cumpărat un telefon mobil. Am pus în funcțiune un sistem care să facă apelurile să treacă întâi printr-un derivator îngropat în corespondență și, pentru siguranță, așezat în camera încuiată, apoi mi-am făcut un teanc mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe aleile dosnice ale docurilor părăginite din Hull și ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
rotunjimea unui umăr sau curbura unui stomac, cioplită și șlefuită și ambiguă pe piatră aspră, neregulată. De unde stăteam, mă uitam țintă la o vitrină și bine luminată, dispusă mai mult sau mai puțin în mijlocul galeriei. Înăuntru erau două rucsacuri, un teanc de romane și cărți de istorie, un cort prăbușit cu bețele negre, demontabile așezate cu grijă deasupra pânzei, doi saci de dormit, două tuburi de respirat, două măști de scufundător, un hamac și un aparat foto galben, subacvatic. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și negre și verzi și roșii, scrise cu pixul. — La naiba, am spus. Scout își dădu jos rucsacul și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape, ridicând și înlăturând teancuri întregi de hârtie. — Ce faci? — Vino să vezi. Împinse un teanc de reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca un pachet supradimensionat de cărți de joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele două picioare din spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am spus. Scout își dădu jos rucsacul și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape, ridicând și înlăturând teancuri întregi de hârtie. — Ce faci? — Vino să vezi. Împinse un teanc de reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca un pachet supradimensionat de cărți de joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele două picioare din spate și spătarul erau vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o reverie post traumatică, mestecându-și încet sendvișul și uitând-se în gol. Am hotărât că ar fi mai bine s-o las în pace un timp și m-am așezat lângă perete. Am luat ultima carte de telefon din teancul de lângă mine și am deschis-o la întâmplare. Reclame pentru servicii de catering, curățătorii de covoare și tapiserii, închirieri auto, operatori de autobază. O fotografie a unei femei cu o pălărie extravagantă, un camion cu sigla firmei de transport pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și șopti dă-te în spate. Am pășit cât de încet am putut înapoi spre intrare, făcând hârtiile să foșnească încet sub picioare. Nu-i adevărat, am spus. Doar nu poate să intre... — E cineva? spuse Scout. Mișcarea agitată de sub teancuri încetă. Urmă un tremur. Două mormane de hârtii începură să se năruie. Un tumul de coli și pagini se umflă ca o bulă radioactivă. Apoi, într-un foșnet puternic de hârtii, ieși la iveală un om. — Maică Precistă, zise bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ia rucsacul, apoi găsește-l pe Ian. Sarcini simple. Un proces. O contrapondere la toate astea. M-am târât stângaci înapoi printre rafturile bibliotecii și mi-am croit drum pe scara spiralată în jos, sărind de pe ultima treaptă într-un teanc de hârtii adânc până la fluierul piciorului. Rucsacul se afla exact unde-l lăsasem. Și al lui Scout era acolo; stăteau amândouă laolaltă, unul lângă celălalt, unul puțin peste celălalt. M-am apropiat de ele. Cele două rucsacuri erau mărturia grăitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să faci? — Ce naiba încercai să faci? Am întors camera cu susul în jos. Am umplut aerul cu praf străvechi și patul cu tricouri, pantaloni și șosete din scrin și un teanc de cărți deschise, scuturate, din corpul de bibliotecă. Doctorul specialist în șocuri nu mai putea ține lucrurile în frâu, acum eram o creatură făcută din mecanisme defecte. Ce naiba încercai să faci? Haide, acum sunt pregătit pentru următorul indiciu. Am deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o cutie de pantofi. Lăsasem o urmă de picior pe ea și un colț al capacului se ridicase, făcând plasticul bleumarin să se întindă și, în mijloc, chiar să se rupă. În cutie se afla ceea ce părea a fi un teanc de lenjerie atent împăturită. Curiozitatea, ca un film rulat în sens invers, puse cap la cap mii de fărâme - încet, mai repede, tot mai repede, gata -, recompunându-le în persoana mea. Am clipit. M-am șters la ochi. Am întins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Fidorous se întoarseră la montajul Orpheus iar și iar, aducând alte lucruri. Din când în când, doctorul mă striga ca să mă întrebe cum mă descurcam sau ca să-mi spună ce rol aveau obiectele pe care le includeau în machetă. Un teanc de cărți legate cu un lanț subțire deveni ancora, un suport de haine pornind din lateral era vinciul și o lanternă care-și arunca raza drept spre tavan era catargul. Mai adăugară și alte lucruri: scânduri, faruri de mașină și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

pionierii din țară Întreagé umblau dupé gazete, reviste și cérți, pluguri sau hîrlețe, ligheane și caiete. Atît plugurile cît și caietele, cérțile sau bucéțile de calorifer puteau sé fie noi și vechi, iar pionierii umblau peste tot că furnicile, cu teancuri de gazete și bucéți de fiare. Tébléraia pe care o trégeau pe asfalt fécea gélégie pîné ce ajungea sé fie cîntérité. La ușile pensionarilor se adunau grupe de pionieri care nu Încépeau cu toții În vizor. De acolo pionierii plecau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
de gazete și bucéți de fiare. Tébléraia pe care o trégeau pe asfalt fécea gélégie pîné ce ajungea sé fie cîntérité. La ușile pensionarilor se adunau grupe de pionieri care nu Încépeau cu toții În vizor. De acolo pionierii plecau cu teancuri de gazete, gata legate, pe care pensionarii le primeau gratis și le strîngeau timp de un an de zile, teancuri, În balcon. Ușa se crépa și dincolo de lénțișorul care o ținea, apérea o pereche de ochelari care spunea „n-avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
cîntérité. La ușile pensionarilor se adunau grupe de pionieri care nu Încépeau cu toții În vizor. De acolo pionierii plecau cu teancuri de gazete, gata legate, pe care pensionarii le primeau gratis și le strîngeau timp de un an de zile, teancuri, În balcon. Ușa se crépa și dincolo de lénțișorul care o ținea, apérea o pereche de ochelari care spunea „n-avem, chiar acum au plecat pionierii”, sau: „ați mai fost o daté, gata, nu mai avem”, „n-avem, asta a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

Franța, Italia, Spania, Egipt, Elveția, Germania, Israel, Austria, Letonia, Lituania, Estonia, Armenia, Gruzia, Moldova etc. Activități 1949-1952 -se angajează ca normator la Stațiunea de Mașini și Tractoare (SMT) Stâlpu, județul Buzău. Se transferă la G.A.S. Cândești, apoi la Valea Teancului, în funcția de contabil; 1952-1955 militar la Oradea și Brașov, fiind recrutat în calitate de redactor și corespondent permanent al ziarului În slujba Patriei; 1955-1958 muzeograf principal la Muzeul Regional de Istorie din Ploiești; 1963-1966 diplomat, Ministerul Afacerilor Externe; 1966-1972 diplomat, Ambasada

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

albă toată. Pe amîndouă le chema la fel: Daisy. Îl așteptasem din ce în ce mai nervoasă. Ah, emoția de nedescris înainte de-a o cunoaște, în fine. Plănuisem s-o urăsc. N-am urît-o. Era un lucru viu, frumos și foarte scump. Cu teancurile ei de rochii, de pălării, de lenjerie fină. Fuma Kim mentolat, dintr-un portțigaret de chihlimbar. Gestul era prea rafinat ca să nu fie și puțin ridicol. N-am suferit din cauza ei. Am suferit cînd n-o știam, cînd n-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-i zic: ai greșit, băiete. Nonconformismul acestui te iubesc, strigat în pîlnia telefonului la doo de noapte, m-a trezit cu desăvîrșire. Am deschis fereastra, ca să constat că era frig. Frigul venea în valuri: de afară, dar și dinăuntru; de la teancul de cărți necitite, de la maldărul de corecturi necorectate al antologiei, de la garoafele antipatice (trei și roz) cadorisite de-o cititoare bine intenționată (" Știți, cartea dumneavoastră, Efect de real, m-a făcut să trec mai ușor peste moartea soțului meu. Vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
că Dumbravă a adus proletcultul la zi n-a prea convenit generației Bumbești-Livezeni. Poate Mistrie însuși, poate altcineva a lansat pe apa Bahluviului știrea c-ar fi murit. S-au narat circumstanțe spăimoase: cap spart, crieri facăluiți, sînge șiroind pe teancurile de reviste din care și-ar fi făcut culcușul de boem. Vestea m-a mîhnit. Numai că Dumbravă, c-o șepcuță roșie McDonald's îndesată pe cap, s-a ivit în sala de lectură, deloc mort. Știam că-l "regulaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
visătoreala ta. Dar ai grijă: intră în rețeta succesului să-ți împarți cartea la critici, nu la prieteni". La critici? După un salon de carte organizat la Centrul de librării, m-au chemat la recepția hotelului Traian să ridic un teanc de volume cu dedicații. Fuseseră lăsate acolo de-un critic important, nu spui ține. "Ai scris o b-carte mai mare decît tine, Mădana. I-o carte mai mare decît tine, m-a felicitat Cornel Șoitu. Ai văzut cum l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]