440 matches
-
ați caracteriza filmele pe care le faceți, ca gen? Eu nu prea judec în genuri. Scriu și ficțiune, dar nu am realizat nimic de ficțiune. Am publicat teatru și în vremea comunismului și după ce am plecat din țară. Cred că teatralitatea, dar nu în sensul peiorativ al cuvântului, ci o teatralitate hieratică, asumată, aduce foarte mult, dă o structură. O teatralitate care vine din ochiul meu, nu din jocul personajelor. Sunt filme la care particip și eu. În toate filmele la
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
nu prea judec în genuri. Scriu și ficțiune, dar nu am realizat nimic de ficțiune. Am publicat teatru și în vremea comunismului și după ce am plecat din țară. Cred că teatralitatea, dar nu în sensul peiorativ al cuvântului, ci o teatralitate hieratică, asumată, aduce foarte mult, dă o structură. O teatralitate care vine din ochiul meu, nu din jocul personajelor. Sunt filme la care particip și eu. În toate filmele la care țin și pe care le arăt, sunt și eu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
am realizat nimic de ficțiune. Am publicat teatru și în vremea comunismului și după ce am plecat din țară. Cred că teatralitatea, dar nu în sensul peiorativ al cuvântului, ci o teatralitate hieratică, asumată, aduce foarte mult, dă o structură. O teatralitate care vine din ochiul meu, nu din jocul personajelor. Sunt filme la care particip și eu. În toate filmele la care țin și pe care le arăt, sunt și eu personaj. M-am dezbărat de mult de convenția de a
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
profund național: "...e de la marginea de jos a rasei noastre, el e un balcanic traco-elen. El aduce sensibilitatea excesivă, iubirea de aglomerare citadină, spiritul critic exagerat, zemflemist, preocuparea de politică, apetiția spre o culturalitate maximă, cunoașterea de oameni, mimica repede, teatralitatea, oratoria. Acestea nu sunt elemente dincolo de sufletul nostru ci numai laterale. De aceea Caragiale ne-a îngroșat o notă pe care noi o aveam de pe vremea întrepătrunderii prin Sciția minor și Tracia cu sufletul elin. Probabil că Mitică getic există
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
convențiilor, umbla cu o lampă aprinsă în plină zi, strigând: "Caut un om". Și pentru că viața lui depășea cu mult convențiile Atenei din acea perioadă, se transformase într-o lecție vie: Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
se delimitează în mod evident, polemic chiar, de modelul literaturii subiective, de confesiune, având ca obiect al investigației "eul". Atunci când clama eternitatea melodramei, tânărul scriitor făcea de fapt elogiul unei arte mai pure, elementare, din perspectiva căreia supralicitarea formei exterioare (teatralitatea, gesticulația emfatică, excesul de lacrimi și sânge) ar putea juca rolul surpinzător de a metamorfoza ființa umană într-o entitate trans-personală, oglindind astfel niște straturi mai adânci ale psihicului, la care conștiința (eul individual) nu are acces. "Realitatea" vizată de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din același motiv al lipsei de "autenticitate" refuzase Iorga, am văzut, publicarea notelor de călătorie ale tânărului pasionat de arheologie). Într-adevăr, deși e compusă din scene de mare tensiune dramatică, piesa nu reușește să creeze iluzia vieții și ratează teatralitatea ca efect estetic global. Oricum, indiferent de autenticitatea sau artificialitatea textului lovinescian, eșecul se datorează, înainte de toate, indeciziei scriitorului, care a utilizat atât procedeele specifice dramei psihologice, cu personaje individualizate pregnant, cât și mijloacele teatrului naturalist de unde vizibilul dezacord dintre
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de "vorbe" ori "fapte" și tăcerea locvace, între observația concretă a vieții și refugiul în imaginar, păstrând în fibra sa adâncă nostalgia paradisului pierdut, îngropat adânc, într-o "amforă". Așa se explică și opțiunea pentru melodramă, definită ca "formă de teatralitate care subliniază eforturile auctoriale de a ajunge la o reprezentare autentică a vieții"139. Același motiv al sufletului captiv în vasul cu șapte peceți (posibilă reminiscență din lectura odei lui Keats la urna grecească) îl regăsim, în variate formule, până în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Merită reținută de asemeni, drept procedeu lovinescian marcă înregistrată, și convertirea în cheie gravă a materialului anecdotic, "ușurel" ("diversiunea picantă", "aparența de libertinaj"), care, utilizat "cu decență", poate sugera "ceva august și măreț". Mai mult, scena în cauză, de o teatralitate indiscutabilă, are într-adevăr un rol esențial în roman, pentru că face trecerea de la partea expozitivă, bazată îndeosebi pe retrospecție, la "acțiunea" propriu-zisă (de la capitolul al cincilea încolo), pregătită minuțios pentru a face cât mai dramatică inevitabila confruntare dintre cei doi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
devine o funcție a discursului. Abia Ligia Tudurachi 188, într-un studiu publicat recent, izbutește să lămurească pe deplin sensurile "fatalității" literare, după atenta consultare a Poeticii lui Aristotel și a unei bibliografii impresionante dedicate problemei. Un prim indiciu al teatralității romanului lovinescian îl constituie, în opinia exegetei, stereotipia gesticulației personajelor, al căror comportament se reduce la ticuri. Astfel: Lulù "își apleacă ușor capul pe umărul stâng", își mișcă pleoapele "cu încântări și mirări de copil" și își ridică rochia "ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se construiește așadar în mod deliberat cu ajutorul unor clișee și formule prefabricate or, clișeul (suntem avertizați) "se manifestă prin declamare, posturi hieratice, ritualizare, implicând, aproape întotdeauna, o punere în scenă"190. De aici impresia puternică de "înscenare" a narațiunii, de teatralitate, accentuată și de construcția episodică, în "tablouri", cum și de preponderența acordată dialogului, cuvântului vorbit. Nu-i chiar o întâmplare că Hortensia Papadat Bengescu 191 ("marea Păpușăreasă", cum i s-a spus în epocă) s-a arătat entuziasmată de romanul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cererea în căsătorie ("buzele li se uniră într-o sărutare nesfârșită") și plânsul "nervos" al femeii, neîmpăcate cu gândul inevitabilului eșec. De asemeni, scena dintre Diomo și Lulù e rescrisă într-o notă încă și mai "ne-realistă", de o teatralitate vădită (Lulù suspină "Îl iubesc!", iar Diomo "îngălbenește" de gelozie. Ea plânge în hohote, dar Diomo ține s-o trezească la realitate: "Sângele biruie și apoi se răzbună; nu uita că ești Lulù, simbolul vieții și al plăcerii"), pentru ca finalul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Melodrama in the Tradition of Bourgeois Tragedy and Sentimental "Drama": Lillo, Schröder, Kotzebue, Sheridan, Thompson, Jerrold", în Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 95. 87 E de reținut, în acest sens, teoria lui Vasile Popovici privind teatralitatea epicului și natura personajului "trialogic". Cu alte cuvinte, proza cu caracter melodramatic tinde să exprime un conținut psihologic oarecare în forma ideală a tragediei (mai exact, a dramei-model descrise de Aristotel în Poetica). 88 Peter Brooks, op. cit., p. 66. 89
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
forma iar artificii pentru a sublinia repetiția agasantă și sterilă a unui mijloc, efemer dar spectacular, prin care oamenii țin să fardeze nefiresc realitatea. Artificiile, cît ar fi ele de seducătoare pe moment, nu fac decît să deconspire afectarea și teatralitatea de scurtă respirație a unui eveniment inexistent al vremii. Și, În modul cel mai firesc, focul de artificii nu durează prea mult, iar noaptea Își reia locul și suveranitatea Întunecată. Ca să subliniez acest mic hei-rup și să accentuez sentimentul de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
din teatru (dar și din circ, music-hall etc.), televiziunea înclină spre domeniul telefoniei (deși cu sens unic încă). Una ține de istoria telecomunicațiilor, cealaltă de istoria artelor frumoase. Contrapunctul marelui și micului ecran pleacă de la opoziția chimie/electronică, celuloid/bandă, teatralitate/ intimitate, dar nu se oprește aici. El nu opune numai imaginea ca moment de excepție din viața cotidiană și imaginea normalizată a vieții cotidiene. Pentru a discerne ce au incomparabil cele două imagerii atât de apropiate, trebuie tocmai să le
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
redea teatrului forța de care era investit la origini, când de-abia se distingea de cult, în Grecia antică sau în Europa medievală. Astfel, Jean Genet, care s-a arătat totdeauna fascinat, ca și Mallarmé, de fastul liturghiei și de teatralitatea riturilor religioase, declară, în Scrisoarea către Jean-Jacques Pauvert (1954): "Cea mai importantă dramă modernă s-a exprimat timp de două mii de ani și în fiecare zi în cadrul sacrificiului slujbei religioase. Din punct de vedere teatral, nu știu nimic mai eficace
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
l opune actorului francez care joacă "din cap", pe actorul rus care joacă "din suflet". Pentru Scepkin, ca și pentru Stanislavski, concepția diderotiană a rolului nu poate duce decât la o practică de joc convențională, pe care Stanislavski o numește "teatralitate"( "théâtraité"), termen pejorativ sub pana lui. El îi opune școlii "reprezentării", unde rolul înțepenește repede sub forma unei măști, pe cea a "retrăirii", în care arta actorului se reînnoiește în permanență, pentru că el simte în forul său interior emoțiile, păstrând
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să evacueze iluzia, care adoarme spiritul critic, amintind în mod constant că scena nu este decât ficțiune. Influența lor pe scena contemporană mai este încă astăzi imensă. 3.1. Meyerhold și "teatrul convenției conștiente" Dorința de a ajunge la o teatralitate pură este la originea teoriei lui Vsevolod Meyerhold (1874-1942). El descoperă cu entuziasm conceptul de teatralitatea în 1908, în preajma unuia dintre compatrioții săi, Evreinoff (1879-1953), regizor și autor dramatic rus care schimbă în străfunduri scena țaristă recurgând atât la tehnicile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ficțiune. Influența lor pe scena contemporană mai este încă astăzi imensă. 3.1. Meyerhold și "teatrul convenției conștiente" Dorința de a ajunge la o teatralitate pură este la originea teoriei lui Vsevolod Meyerhold (1874-1942). El descoperă cu entuziasm conceptul de teatralitatea în 1908, în preajma unuia dintre compatrioții săi, Evreinoff (1879-1953), regizor și autor dramatic rus care schimbă în străfunduri scena țaristă recurgând atât la tehnicile teatrului chinez, cât și inspirându-se din ritualurile primitive 38. Artist angajat care îmbrățișează cu ardoare
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramei wagneriene Jarry, Despre inutilitatea teatrului în teatru Mallarmé, Divagații Appia, Muzică și regie Rolland, Teatrul poporului tentativă de estetică a unui teatru nou Antoine, Conversație despre regia scenică Appia, Cum să reformăm regia scenică Craig, Arta teatrului Evreinov, Apologia teatralității Rouché, Arta teatrală modernă Craig, Despre arta teatrului Apollinaire, Prolog despre Mamelele lui Tiresias Appia, Opera de artă vie Stanislavski, Viața mea în artă Baty, Masca și cadelnița Schlemmer, Teatru și abstracțiune Piscator, Teatrul politic Claudel, Drama și muzica Stanislavski
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un fundal grav în opera lui Caragiale, constituind explicația reacției violente a personajelor sale, când sunt puse la grave încercări, de cele mai multe ori prin ele însele deloc comice"28. Dintre studiile foarte recente, cel al Adrianei Ghițoi pune în valoare "teatralitatea"29 ca pricipiu unificator al operei și demonstrează că o trăsătură fundamentală a caragialismului este transformarea publicisticii în literatură prin stilul îngrijit, concentrat, anecdotic, polifonic, esențialmente teatral. Explorând aceeași dimensiune a creației caragialiene, gazetăria, Ioana Părvulescu descoperă explicații atăt pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Plămădea ținuturi, urși, Yoknapatawpha, sanctuare, nu doar terase pe munți vrăjiți În care să-și expună părerile În privința tuberculozei ca să cadă-n transă tuberculoșii. În ultimă instanță, William crea timp. Am avut norocul să mă nasc cu Înclinare spre muzică, teatralitate și tenacitatea de Învăța să ascult. Am cîntat prin restaurante, cum era moda În anii ’70, pînă la ora zece seara cînd se-nchidea stabilimentul, la petreceri, În subsoluri, pe plajă. Am simțit acea nevoie lăuntrică pentru muzică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de aur primită de actor doi ani mai tîrziu față de anul În care scriu aceste rînduri, Îl plouă cu premii de cînd nu mai vede, prilej cu care a ținut un discurs semilunar de mulțumire de unde s-a-nțeles că teatralitatea fără motiv și În direct se poate Înălța la un penibil de neegalat, s-a prefăcut că e emoționat, s-a prefăcut că-i dau lacrimile, s-a prefăcut că le mulțumește cameramanilor din sală, copiilor din fața televizoarelor, bătrînilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Woglinde, Alina Bottez- Wellgunde, Sorana Negrea - Flosshilde realizând un dialog exuberant și plin de culori cu Martin Winkler- un Alberich al cărui timbru a trecut subtil în prima scenă de la dorința de iubi și îndoială până la abandonul sentimentului în favoarea comorii. Teatralitatea prezentării acestei opere în concert a fost sugerată prin ieșirea din scenă a protagoniștilor după momentele dedicate și prin poziționarea diversă a soliștilor - un alt exemplu de grijă pentru captarea permanantă a atenției auditoriului. Tragismul reținut al primei secțiuni a
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Eli Sunday (Paul Dano), pastorul local, dornic de a avea propria parohie. Și Eli Sunday se află în căutarea puterii, cea pe care i-o conferă rolul de pastor evanghelic exorcizînd enoriașii creduli, într-un spectacol funambulesc de o rizibilă teatralitate. Mistificarea nu-i scapă lui Daniel care trebuie să convină cu pastorul asupra unor chestiuni pentru a avea susținerea comunității. Dovedit de a-l fi ucis pe cel care împrumutase identitatea fratelui său, Daniel trebuie să compare în fața congregației în
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]