1,549 matches
-
data asta cu guler, așa cum văzuse el în filme că beau scriitorii. Aici avea și declicul de inspirație poetică. Scotea caietul, cel mai probabil o moștenire de la o rudă decedată în mileniul trecut, un ciot de creion și, acolo pe tejghea, începea să transcrie gândurile care-l bântuiau. Cel mai probabil în cuneiformă, fiindcă asta nu are reguli gramaticale cunoscute. Apoi, la sfârșitul celei de-a doua halbe, începea recitalul poetic. Spre deliciul celorlalți mușterii, la fel de poeți ca el, dar numai
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
a deschis sertarul cu bani, dar în clipa următoare hoțul a scos revolverul și i-a devalizat tot conținutul sertarului. Premiul a fost acordat pentru că în sertar erau 15 dolari, iar el a lăsat hârtia să de 20 dolari pe tejghea. Locul 7 Un tip din Arkansas a dorit să fure o cutie cu bere dintr-o vitrină. Pentru aceasta, a dizlocat o bordura din caldarâm, a ridicat-o sus și a aruncat-o în vitrina. Vitrină era însă din plexiglas
S-au acordat PREMIILE PENTRU PROSTIE pe 2013 [Corola-blog/BlogPost/92777_a_94069]
-
cuvânt urât, nimeni nu scuipă pe jos, nici hârtii ori chiștoace aproape că nu se văd aruncate. Nici un bețiv pe străzi; niciunul. Ascult zgomotul lumii, zumzetul acela înfundat conținând în surdină clocotul unei lumi străvechi. Miros de pește proaspăt. O tejghea aranjată cu simț estetic, un soi de artă. Alături câțiva rechini imenși încremenit între tune, nesihat hanilus, calamari, creveți, crabi. Toată lumea ascunsă, a mării îmbie. Pești mari, pești mici, pradă și prădător expuși cu un preț scris de mână pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
Bleyberg, ani de zile profesoară de informatică la Kansas State University, Manhattan, Kansas, și pasionată pictoriță, de când a ieșit la pensie, și care locuiește în Pacific Palisades, zona LA-ului, sora lui Teodor (Dorel) Zamfir (cel ce a adus „pe sub tejghea” filme din vest în România prin larga distribuție de casete video pe care a făcut-o în anii 80 de acerb comunism - a se vedea filmul „Chuck Norris vs. Communism; iar mai recent Ana Blandiana și Romulus Rusan (pentru care
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
Îi simți privirea asupra gâtlejului, tăioasă ca un pumnal. Poate că trebuia să fie mai precaut, Își zise. Nu avea să fie prior pentru totdeauna. Era zi de târg, În spatele zidurilor vechi. Dante se hotărâse să străbată străzile Îmbâcsite de tejghele pentru a scurta traseul. Dar ar fi făcut cu mult mai bine dacă ar fi cotit-o spre malul râului Arno, descoperi el nemulțumit, căci astfel ar fi evitat acea grămadă de oameni fetizi și de mărfuri dubioase. Cavaleri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o intenție ultragiantă. Încercă să memoreze casele din care proveniseră cele două aruncări. Văgăuni de-ale câinilor acelora de Donati, dușmanii lui. Avea să găsească el, În curând, o modalitate de a se răzbuna. Profitând de adăpostul provizoriu oferit de tejgheaua unui schimbător de valută, se ridică pe vârfurile picioarelor, uitându-se după polițai. Dar nătărăii se vede treaba că dispăruseră. Tresări. Cineva Îl apucase de o mână. Căută să se elibereze din strânsoare smucindu-se, dar cel ce i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante șovăi o clipă În plus până când se hotărî să o urmărească, dar orice efort al său fu spulberat de bariera de trupuri, devenită de nepătruns. — Cine-i femeia aceea? Îl Întrebă pe un schimbător de valută care ședea În dreptul tejghelei. Era sigur că asistase la scenă. Cine e? Vorbește, ți-o poruncește un prior al Florenței! Bărbatul nu părea prea impresionat. — E doar baba Martina. E nebună, să nu o bagi În seamă. Și-a pierdut amândoi copiii la Campaldino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cunoscuse pe meșterul din Como Înainte de sosirea acestuia la Florența. Ori, cel puțin, așa părea. Arhitectul era la lucru, pe marele șantier al noii catedrale, În fața baptisteriului. Dante străbătu cu pași repezi Via dei Calzaiuoli, ticsită la acea oră cu tejghelele vânzătorilor, care o umpluseră cu corturile lor colorate, lăsând un pasaj Îngust pe mijloc, până la Piazza San Giovanni. Dinaintea porților baptisteriului, terenul fusese bătătorit pe mai bine de două sute de brațe, până la vechea centură de ziduri romane. Acolo se Înălțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se răzbuna. Ducându-și mâna streașină la ochi, zări la capătul celălalt al străzii Însemnele unei cârciumioare și se Îndreptă Într-acolo. — Cu ce vă pot sluji, messere? Îl Întrebă Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
numai din privire, Într-atât clocotea de mânie. Un efect a ceea ce ingurgitase, dar și a ceea ce vedea În jur, cu amintirea umilitoare a vizitelor sale precedente. Pe strada aceea, Îngustă și modestă, bătea adevărata inimă vie a Florenței, cu tejghelele ei de negustori, cu depozitele de mărfuri și, mai ales, cu prăvăliile celor mai mari cămătari din oraș. Nu era pentru prima oară când trecea unul din acele praguri. După moartea tatălui său, averea Alighierilor se subțiase odată cu prăbușirea valorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o străfulgerare vicleană În ochi, pe care și-i Îndreptase spre ușa schimbătorului de valute. Dante Îl urmări cu privirea pe bărbatul care se Îndepărta, iar apoi intră În prăvălie cu pas hotărât. Proprietarul ședea la locul lui, Înapoia umilei tejghele din lemn ros, Încărcată de hârtii și de registre. Nu dădu să se ridice, mărginindu-se la un scurt semn din cap. Privirea Îi lunecă pe bocceaua stacojie, Înainte de a-l fixa din nou pe Dante cu suficiență. — Doriți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părut ciudat... — Ce? Atâta vorbărie despre garanții și imperii, iar apoi a sfârșit prin a-mi cere un avans sub gaj. Un cerc de aur, zise cu un zâmbet strâmb, arătându-i un inel galben pe care Îl scosese de sub tejghea. Toți sunt la fel, marinarii ăștia, conchise el făcând din ochi cu un aer complice. Dante Îl ignoră. Înșfăcă bijuteria, un inel mare Încrustat cu mici semne aproape nedeslușite, și Îl examină cu atenție, Înainte să Îl Înapoieze schimbătorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de sudoare Îi coborî pe frunte. Femeia Își scosese de pe față masca de călătorie, iar acum i se arăta În Întreaga ei frumusețe. — Ai ascultat? o Întrebă el. Antilia Încuviință din cap. Fixa cutia de abanos care zăcea Încă pe tejghea. Nu am spus nimic, adăugă Teofilo cu un freamăt În glas. Când... când ai de gând să pleci? Ea continua să tacă. — Aș putea să vin și eu cu dumneata? Spițerul se apropie și ridică mâinile până când Îi atinse umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Vru să suie treptele spre intrare, dar un nou acces de plâns îi zgudui umerii și cei doi călugări trebuiră să-l sprijine și să-l ducă împleticindu-se înăuntru. îl așezară pe un scaun, iar Iovănuț merse iute după tejghea și-aduse un pahar cu apă. Hangiul îl bău pe nerăsuflate, apoi puse capul pe masă și începu să hohotească și mai sfâșietor, cutremurându-se tot. Văzând că omul nu are de gând să sfârșească, Metodiu spuse în latină: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
VINE LA PRÂNZ „Deh” vru să spună Metodiu, când de-afară se auzi crescând tot mai lămurit un galop de cai, apoi niște nechezaturi, ca și când caii ar fi fost frânați brusc. Hangiul încremeni, cu urechile ciulite, și deodată țâșni spre tejghea, o sări cu uimitoare ușurință, scoase rapid un șir de pahare mari de sticlă, se pieptănă în ciobul de oglindă ce-l avea în spatele stacanelor și, din câte băgară de seamă călugării, își dezveli de două-trei ori dinții mari, gălbui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scăzut roșcovanul către tovarășii lui. Ei veniră în liniște și îngenuncheară în liniște. — Blagoslovește-i și pe ei, părinte! - șopti cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la fiecare făcând gestul pomenit puțin mai sus. — Bază tejgheaua, în coloană adunarea! - porunci roșcovanul și ortacii săi se încolonară lângă tejghea, luând un pahar de om și mergând ordonat la loc. — Rogu-vă, de nu vă e cu supărare, să poftiți cu noi la masă - zise roșcovanul ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
liniște. — Blagoslovește-i și pe ei, părinte! - șopti cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la fiecare făcând gestul pomenit puțin mai sus. — Bază tejgheaua, în coloană adunarea! - porunci roșcovanul și ortacii săi se încolonară lângă tejghea, luând un pahar de om și mergând ordonat la loc. — Rogu-vă, de nu vă e cu supărare, să poftiți cu noi la masă - zise roșcovanul ridicându-se. Numele meu e Vasea. — îți mulțumim, frate Vasea, și venim cu drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tătari, iar pe strănepoții mei privește-i ce fac pentru slava Ta - la Kuciuk Kainargi”. „Bine, Vasea, va zice Dânsul. Ia escadronul ăsta de îngeri și du-l la instrucție. Ești liber”. Așa va fi - spuse Vasea, întorcându-se spre tejghea: Macek! Țal! Episodul 107 îN CARE POVESTITORUL îȘI CONTEMPLĂ PANA. CIUDATĂ SCULĂ! Ai zice că nimic pe lume nu-i mai gingaș, mai diafan, mai neînsemnat, în fond, decât o pană de gâscă. De câte ori, în umbletul nostru existențial plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii, surugiul ridică de pe masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea: — Măi jupâne, du-ti-n... și mai adî o ulcicî di vin, c-a fugit Vodă, măi! Ce spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și se scurse la masa surugiului. A fugit Vodă? De unde știi? — Ica știu, du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
La auzul veștii, surugiul ridică de pe masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea: — Măi jupâne, du-ti-n... și mai adî o ulcicî di vin, c-a fugit Vodă, măi! Ce spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și se scurse la masa surugiului. A fugit Vodă? De unde știi? — Ica știu, du-ti-n... - zise surugiul. — Să-ți fie gura aurită, bre - răspunse Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu femei grase, cu mustării și cu braga, cu copii desculți, pășea șovăielnic ca un intrus În halele asurzitoare ale uzinei de autobuze, ale bumbăcăriilor, În aerul greu, irespirabil, al fabricii de anvelope, În cîrciumile mucede de la barieră, unde pe tejghele mai stau și azi Înșirate cîteva țoiuri ciobite pe gura cărora și-au lăsat urma buzele atîția oameni singuri. Spații mizere fără așteptări, fără perspectivă, așa cum bat eu cîmpii acum pentru că mă cuprinde din nou lenea aceea dezgustătoare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
n-am zis nimic. Capitolul șapte Știam că n-o să mă duc la liceu, așa că m-am angajat în oraș. Era o slujbă la drogherie și primeam aproape douăzeci de dolari pe săptămână. Făceam comisioane și eram și vânzător la tejghea. Am avut noroc că am găsit-o, pentru că era o slujbă bunicică. Tanti Mae s-a bucurat pentru mine. Stătea cu mama în timpul zilei, dar nu era mare lucru. Noaptea venea Clyde să o ia, să meargă cu trupa. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
m-am întors la magazin și nu m-am mai gândit după aceea la domnișoara Scover fiindcă de atunci a început să vină singură la magazin să își cumpere lucrurile de care avea nevoie. Când nu făceam livrări, lucram după tejghea cu domnul Williams. Câteodată el pleca din magazin și mă lăsă pe mine să am grijă de toate. Atunci îmi plăcea cel mai mult. Puteam să mă uit la ce vânzări făcusem ca și când aș fi fost proprietarul. Mulți dintre băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
I-am zis că o să fie imediat gata rețeta și a zis bine, o să aștepte. Voiam să mă duc înapoi în spate cu domnul Williams pentru că ea se uita la mine din când în când. Eu stăteam pe scaunul din spatele tejghelei și îmi târșâiam picioarele pe podea, începusem să fluier și mă uitam în altă parte. Când se întorcea la revista ei, mă uitam eu la ea. Avea în jur de 16 ani, poate puțin mai mult, n-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și albi și nu aveau decât o singură cută foarte mică. După ce-a tot venit vreo lună la magazin, am vorbit cu ea într-o zi. De fapt, ea a intrat în vorbă cu mine. Eu stăteam doar după tejghea și mă uitam la ea. — Aveți Modern Romance de luna asta? Se uita printre reviste. Am ieșit de după tejghea și m-am dus la raft. Am început să îi spun că o să o caut, dar îmi sunau ciudat cuvintele, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]