2,085 matches
-
prestigiul ambelor universități ar avea de suferit... Sigur, când o viață e în pericol aceste considerații ar trebui să treacă pe planul al doilea... Încetinesc cursa. Aș putea intra în oricare din aceste case, să cer să-mi permită să telefonez la poliție, să spun în primul rând foarte clar că eu nu o cunosc pe Marjorie asta, că nu cunosc nici o Marjorie... La drept vorbind, aici, la Universitate, e o studentă care se numește Marjorie, Marjorie Stubbs: am remarcat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bucătărie să-și facă o cafea, un ceai, niște mușețel, apoi citește o poezie de Hölderlin (e clar că Hölderlin nu are nici o legătură cu ceea ce scrie el), recopiază o pagină deja scrisă și apoi o șterge, rând cu rând, telefonează la curățătorie (deși era stabilit că pantalonii albaștri nu vor putea fi gata înainte de joi), scrie câteva note ce vor fi utile nu acum, ci poate mai târziu, se duce să consulte enciclopedia la cuvântul Tasmania (deși e clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ucenicii ăia ai tăi. Și ei reprezintă o responsabilitate, nu-i așa? Ești destul de obișnuit cu responsabilitățile. Gândul domnului J.L.B. Matekoni zbură către ucenicii lui. Și ei tocmai intraseră în viața lui, strecurându-se în garaj la scurt timp după ce telefonase la colegiul tehnic de meserii și se oferise să asigure loc de muncă pentru doi ucenici. Își pusese mari speranțe în ei, dar fusese dezamăgit, practic, de la bun început. La vârsta lor, fusese plin de ambiție, dar ei, păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Că-ți găsiseși un loc pe o bancă, unde așteptai să apară, chiar dacă amorțeai stând pe lemn, că-i simțeai parfumul discret în aer? Ai povestit că ți-ai făcut de cap c-o rusoaică în Franța? Și mie-mi telefonai că ți-e dor, că abia aștepți să mă vezi, că nu crezi c-ai să reziști până la sfârșit, că ai senzația c-ai făcut o mare prostie plecând, că te plouă, că vântul acela parcă-ți umple oasele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
exista îndoială. Nu era prima dată cînd Serviciul se întîlnea cu Excelența-sa. Ultima dată fusese în legătură cu alcătuirea Regenței după sfîrșitul lui Ferdinand, timp în care Basarab Cantacuzino se agitase, desigur, în felul său, destul de mult. "Se agitase" însemna că telefonase personal, ceea ce l-a pus pe gînduri pe inspectorul însărcinat cu supravegherea discretă a zonei, prințul necatadicsind în general să se obosească pentru atîta lucru. Plătea pentru asta cam trei-patru secretari, oameni educați și plini de rafinament, încît te puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare, la o poruncă atît de înaltă. Singura îngrijorare fusese depășită în această după-amiază. Mihai Mihail. De două luni aștepta telefonul și directorul Serviciului poate nici nu știa că a întîrziat acțiunea complotiștilor prin chiar ezitarea sa. Dacă ar fi telefonat imediat după ce a aflat de ceea ce se pune la cale, și era limpede că în urma recepției omul lui, puchinosul care-l însoțea pe Pangratty, i-a raportat tot, iar Mihail era destul de inteligent și de experimentat ca să priceapă că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceea ce se pune la cale, și era limpede că în urma recepției omul lui, puchinosul care-l însoțea pe Pangratty, i-a raportat tot, iar Mihail era destul de inteligent și de experimentat ca să priceapă că se pregătește ceva, dacă ar fi telefonat fără ezitare, acum ar fi fost altceva. Mai puțini nervi, mai puțină cheltuială, rezultatul același. Dar vulpoiul cel bătrîn a lăsat să curgă apa, să vadă de nu poate pescui și el ceva. Sigur că îi va oferi ceva! Tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o zi grea... Domnilor, permiteți‑mi să vă atrag atenția, afară s‑a crăpat de ziuă.“) Când X Închidea cartea - acum deja subliniată și Însemnată pe margini - afară se făcuse ziuă. În pofida oboselii, nu putea adormi. Așteptă ora zece ca să telefoneze domnului Graves, corespondentul ziarului Times. 11. În luna august a anului 1921 cotidianul londonez Times - același care În urmă cu aproape un an era uluit de forța de anticipație a Conspirației, Întrucât prevăzuse „totul“, așadar același Times, din spirit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fapt Îi sunt student, dar nu sunt controlat de ea. A rupt o banană mare și i-a Întins-o. Ia una, te rog, a zis. Sunt greu de găsit În ziua de azi. Treceam pe-aici, am Încercat să telefonez, dar linia e Întreruptă. Asta se-ntâmplă tot timpul la Jakarta, mai cu seamă acum, cu toate cele care se petrec În oraș. A aruncat un ochi pe fereastră de parcă aștepta pe cineva. Sper că Margaret e bine. Astăzi nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei mai atent. Cine v-a spus că puteți să mergeți la Palat În ziua discursu lui președintelui? Bill și-a pocnit ambele mâini de volan și a scos un oftat sonor. — Avem autorizație primită. Ministru important. Imediat, ministrul Hartono. Telefonați imediat biroul lui confirmare. Soldatul a râs și dinții i-au strălucit În soare. — Hartono, Hartono! a strigat el la ceilalți, repetând numele de câteva ori. Margaret i-a auzit râzând În valuri staccato, punctate de o tuse tabacică. Omul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ar trebui să stea pe loc. Și a doua zi Sidonia a mocnit în nemulțumirea ei fără să mai scoată o vorbă. Ovidiu, rămas fără logodnică, a vegetat prin apartament, fie mormăind câte un cântec, fie ațipind pe canapea sau telefonând la câte un prieten. Parcă trupurile lor căpătaseră proporții și se acoperiseră cu țepi, ca la arici, nu mai aveau loc unul de celălalt, mereu se ciocneau prin apartament, și se respingeau fără să scoată o vorbă, fugeau unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a fost alaltăieri, Carmina. Ce? Ploaia. Da, da, ieri, alaltăieri, la dracu, tot una, cum să deosebești o zi de alta, când toate sunt la fel, insipide. Te-am așteptat atunci când ploua. Aș fi vrut să vii atunci, sau să telefonezi măcar. Mă pisezi mereu cu telefonul acesta! Pentru mine nu reprezintă nimic. Și apoi nu trecuse decât o zi. Da, știu, ce importanță avea, dacă era să-mi consult conștientul puteam fi sigură că nu vii. Dar o doream dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pot fi așa de nătăfleț încât să ratez chiar din prima manșă. I-am spus că nici eu nu mi-am închipuit asta până nu s-a întâmplat. În fine, cam așa arată introducerea. Și acum motivul pentru care am telefonat: am două bilete la film, un film din acela pe care Emilia nu-l gustă, preferă să doarmă sau să citească o carte de amor. Sala cinematografului o să fie cu siguranță aproape goală, dar eu personal am speranța că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îndepărtă de masa lor spuse: Dumneata să nu te formalizezi. În definitiv sunt o femeie bătrână, îmi permit să fac asemenea gesturi. Nimeni n-o să se mire. Și apoi invitația mi-a aparținut. În totalitate. În cazul acesta o să vă telefonez în curând. Nu-mi place să rămân dator. Vom merge la o ceainărie deschisă și ea recent. Am trecut pe acolo când ieșeam de la o ședință. Locul mi-a plăcut. Atâta doar că nu se fumează, dar sper să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe care încă îl poseda și-i era mai ușor să-și dirijeze atenția către o femeie tânără ce nu avusese timp să se izbească de prea multe dificultăți. Pe când cobora scările în spirală, Sidonia știu că bărbatul o să-i telefoneze curând, se va folosi de pretextul oferit de invitația ei, va accepta să continue relația mai mult în speranța că o va reîntâlni pe Fana. Era prea lucidă ca să nu interpreteze cu o crudă exactitate realul. Se despărți de Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
știut de ea pe vremea când omul se afla încă între zidurile tribunalului. Regretă că nu avea timp să șadă prea mult timp în natură, expunerea la soare i-ar fi schimbat cu siguranță figura. Îi spuse pensionarului să-i telefoneze când avea chef de bârfe, acum nu mai putea sta de vorbă, se grăbea foarte tare. El bătu, cu înțelegere, palma lui stângă peste palma ei. Grăbește-te, grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Trofin și Ovidiu arătau impecabil! Dimitrie avea părul proaspăt spălat, lucea, probabil colindase pe la foruri superioare cu probleme de serviciu, încercă să ghicească dacă avusese succes ori ba, acolo pe unde fusese, probabil că da, altfel nu i-ar fi telefonat sau chiar dacă ar fi făcut-o, ea i-ar fi sesizat nemulțumirea, ori el era relaxat, se aplecase către sine cu destulă minuțiozitate, acum ajunsese cu relatarea la viața lui de zi cu zi, îl auzi spunând: Dimineața roua e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu vocea ei groasă, tabagică. Era mai bine așa, să dea ea semnalul de plecare, orice strop de liniște trebuia drămuit cu multă atenție, altfel devenea nociv, cunoștea bine regula. În stradă se despărțiră rapid, fără mult ceremonial. Îmi puteți telefona când doriți, când aveți o clipă liberă. După ora cincisprezece sunt mai mereu acasă. Sidonia îi întoarse repede spatele și se îndepărtă grăbită. Orice întârziere i-ar fi dăunat. Prefera așa, să plece, fără ca el să poată descifra cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zece ani, prefera să-l însoțească în minte, în drumul lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva zile, nimeni nu-i va ghici neliniștea, tresăririle, poate va aștepta în van. dar totuși ceva îi spunea că Dimitrie va telefona. Bărbatul a telefonat, într-adevăr, peste o săptămână, a telefonat cu un sfert de oră înainte de ora cincisprezece, a vorbit cu Fana, fata s-a arătat încântată s-o înlocuiască pe maman și Dimitrie n-a zis deloc ba. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-l însoțească în minte, în drumul lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva zile, nimeni nu-i va ghici neliniștea, tresăririle, poate va aștepta în van. dar totuși ceva îi spunea că Dimitrie va telefona. Bărbatul a telefonat, într-adevăr, peste o săptămână, a telefonat cu un sfert de oră înainte de ora cincisprezece, a vorbit cu Fana, fata s-a arătat încântată s-o înlocuiască pe maman și Dimitrie n-a zis deloc ba. S-au întâlnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva zile, nimeni nu-i va ghici neliniștea, tresăririle, poate va aștepta în van. dar totuși ceva îi spunea că Dimitrie va telefona. Bărbatul a telefonat, într-adevăr, peste o săptămână, a telefonat cu un sfert de oră înainte de ora cincisprezece, a vorbit cu Fana, fata s-a arătat încântată s-o înlocuiască pe maman și Dimitrie n-a zis deloc ba. S-au întâlnit în oraș și și-au dat mâna. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa-i? Ei, uite, așa ajunge omul să facă sociologie. Și, totuși, știi bine că poți apela la mine ori de câte ori ai nevoie de ceva. Dacă aș aștepta ziua când tu îți amintești de mine aș muri de foame. Dacă îți telefonez la serviciu, secretara aia a ta care are niște reflexe condiționate foarte bine puse la punct, de cum îmi aude vocea, îmi spune că ești într-o ședință. Eu trăiesc în mod obișnuit, măi, omuleț, numai tu nu ai bunul simț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am așezat de data asta cu spatele la fereastră. Așteptam să mi se aducă comanda și priveam oamenii. Am conștientizat perfect momentul când am reușit să-mi frânez reținerea și am privit ca o femelă în jur... Soția lui Alexe i-a telefonat într-o seară. A întrebat-o dacă nu poate merge pentru trei zile cu ei pe munte aveau un loc liber în cort. E mai bine când sunt mai mulți, a adăugat. Carmina a acceptat repede, prea repede, sângele aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Însă că n-am destul carburant la bord, am intrat cum ți-am spus la „Minerul”. Am alimentat și... Ce să vezi? M-am pomenit În stradă cu inima ușoară și aripile grele. Am rămas la sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi? Gheretă suflă În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul celălalt al firului cineva sforăia fără griji. Poștașul puse receptorul În furcă și Începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
televizor color, s-a Întors doar ghidul și un șofer. Ceilalți s-au risipit prin Europa, care-ncotro. Și nici un turist nu era amator de lebede. Teodosie și Ștefania s-au ținut bine tot drumul. Ne-au scris, ne-au telefonat. Știm Parisul de parcă am sta acolo. Românul Învață repede și Înțelege mai bine decât orice lucrurile pe care nu le cunoaște. E un dar național de care putem fi mândri. Pentru că poți pune de la tine cât vrei. Asta nu costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]