355 matches
-
programului de funcționare a acestora stabilit de conducerea unității. Posturile de liftier se vor stabili numai pentru ascensoarele de persoane care au înscrisă în cartea tehnică sau în procesele verbale I.S.C.I.R. condiția expresă "cu însoțitor" - Centrale telefonice: - 1 post de telefonist pe fiecare poziție la pupitru și pe tură, în unități sanitare - 1 post de telefonist/operator registrator de urgență pe fiecare �� poziție la pupitru și pe tură, în serviciile de ambulanță - Confecționare, reparare și întreținere inventar moale - 1 post de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148757_a_150086]
-
numai pentru ascensoarele de persoane care au înscrisă în cartea tehnică sau în procesele verbale I.S.C.I.R. condiția expresă "cu însoțitor" - Centrale telefonice: - 1 post de telefonist pe fiecare poziție la pupitru și pe tură, în unități sanitare - 1 post de telefonist/operator registrator de urgență pe fiecare �� poziție la pupitru și pe tură, în serviciile de ambulanță - Confecționare, reparare și întreținere inventar moale - 1 post de muncitor la 125 paturi fizice - Aprovizionare, manipulare, - 1 post de muncitor la 125 paturi fizice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148757_a_150086]
-
îndreaptă răzbunător înspre locuința-i. Cortegiul trecu și strada își reluă tonul umbros. Ceea ce îl indispunea pe Pomponescu în mod deosebit era tăcerea telefonului. Cu toate că mulți supărători îl agasau, lucru pe care îl vindeca delegând pe cineva în funcția de telefonist, țârâitul continuu zi și noapte îi da sentimentul de a fi centrul unui interes larg. În vreme ce el dormea sau își lua cafeaua cu lapte, numeroase persoane se gândeau la el, aveau nevoie de el. Devenise curios să știe cine telefonează
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Extinderea rețelelor telefonice și necesitatea întreținerii lor în bune condițiuni, precum și asigurarea deservirii convorbirilor telefonice, a impus cu timpul, creșterea personalului de specialitate. Astfel, la 1 aprilie 1903, a mai fost angajat un cantonier, iar la 5 februarie 1904, un telefonist la Oficiul Fălticeni. În anii următori, pentru a se putea face față lucrărilor de întreținere și exploatare a liniilor telefonice, s-au mai angajat cantonieri și telefoniste. Câte un cantonier, la Broșteni, în ianuarie și septembrie 1908, la Ruginoasa, în
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
în aprilie 1911 și la Valea SeacăăPașcani), în octombrie 1911. La Fălticeni, în aprilie 1908, în martie și în august 1914, au fost angajate trei telefoniste, din care una ajutoare, iar la Ciumulești, în aprilie 1913, a fost angajat un telefonist. Salariile cuvenite personalului respectiv, erau achitate de prefectura județului. Din anul 1915, au fost angajați telefoniști, plătiți direct de unele comune, printre care Dolhasca, Cristești, Miroslovești și altele. Prin modificarea legii comunale, la 28 aprilie 1908, s-a prevăzut în legătură cu
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
martie și în august 1914, au fost angajate trei telefoniste, din care una ajutoare, iar la Ciumulești, în aprilie 1913, a fost angajat un telefonist. Salariile cuvenite personalului respectiv, erau achitate de prefectura județului. Din anul 1915, au fost angajați telefoniști, plătiți direct de unele comune, printre care Dolhasca, Cristești, Miroslovești și altele. Prin modificarea legii comunale, la 28 aprilie 1908, s-a prevăzut în legătură cu efectuarea serviciului poștal și telefonic următoarele: “Secretarul primăriei, va îndeplini serviciul poștal rural și serviciul telefonic
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
un punct de tranzit poștal. Oficiul Pașcani Târg s-a reorganizat și la 15 iulie 1948, avea încadrați 26 de salariați(2 oficianți, 3 oficianți specialitelegrafiști, 2 conductori, 3 factori distribuitori locali, 11 factori rurali, 2 liniori, șef coloană linii, telefonist și diriginte). Serviciul poștal rural Organizarea serviciului poștal rural din anul 1892, s-a menținut o perioadă îndelungată întrucât corespundea perfect situației din țara noastră. Era de altfel o organizare unică în Europa, care servea interesele statului, concomitent cu satisfacerea
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
Din cauza accidentului n-am putut încheia situația contabilă și firma s-a dizolvat. Cum s-a întâmplat așa ceva? Nu înțeleg. Firma și-a încetat activitatea și toți își căutau de muncă. Era o firmă mică, de treizeci de angajați. Și telefoniștii au plecat. Pierderea slujbei e un lucru groaznic. Nu am primit nici o compensație. E strigător la cer.“ În continuare voi prezenta persoanele care s-au urcat în metroul A738S (care a plecat de la Taketsuka). „Cu alte cuvinte pe cel lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
major, maiorul Moga, chipul său exprimă foarte clar îngrijorare extremă. Sunetul dogit specific unui telefon militar de campanie, îi întrerupe lectura atentă. Ridică imediat receptorul. Alo? Domnule general, am onoarea să vă salut! ...... Da, domnule general, eu am dat ordin telefonistului să-mi facă urgent legătura cu biroul dumneavoastră. Este ceva extrem de important și grav, tocmai de aceea mi-am permis să insist. Am trimis prin curier special cererea mea către comandamentul armatei împreună cu evaluarea situației în cauză, dar consider că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
specifică punctelor de comandă. Oriunde privești vezi furieri sau agenți de legătură care aleargă grăbiți să își îndeplinească misiunile încredințate. Ofițeri în uniforme kaki studiază atent hărțile prinse în pioneze direct pe perete sau dau ordine grăbite, notate rapid de către telefoniști pentru a fi comunicate către subunități. Un tânăr sublocotenent de transmisiuni, slab și cu părul castaniu tuns scurt, aplecat deasupra unei stații de emisie-recepție își îndreaptă silueta înaltă și pornește în întâmpinarea lui Marius și a căpitanului Apostol. Pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e rândul lor să fie uciși, Gioe se ține de cuvânt, degetul arătător și cel mare al unei mâini îl ajută să facă un adevărat prăpăd, după o stâncă, de la mari înălțimi, un indian pe cal aruncă săgeată după săgeată, telefonistul generalului nu va mai apuca să cheme întăriri, o baltă de sânge anunță răsăritul, care nu întârzie să apară odată cu o perdea trasă, tundra este înecată de sângele unor cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pernă“, unde „răsăritul nu întârzie să apară odată cu perdeaua trasă“ și unde „mațele soldaților (după cum spune o voce din înaltul universului) n-au nici un gust“. Dumnezeu să-i ierte pe Bil, pe grenadierul fără nume, pe Frenc și pe telefonistul generalului, iar Marele Spirit să-l primească cu brațele deschise pe indianul ciuruit de gloanțele lui Bob! chestia 3 - dacă n-ar fi fost vorba de „cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili“, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Bob! chestia 3 - dacă n-ar fi fost vorba de „cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili“, dacă preeria n-ar fi fost tundră și dacă generalul n-ar fi fost însoțit de-un telefonist cu mult înainte de inventarea telefonului, mi-ar fi fost și mai milă. Și s-ar mai fi ivit o problemă. Mirosul. Mirosul cumplit din camera lui Matei. Gândiți-vă doar la moletierele puturoase ale yankeilor, la respirațiile lor duhnind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o speriară de moarte. Ridică receptorul cu mîinile tremurîndu-i, aproape scăpîndu-l. — O clipă, Îi spuse fata cu vocea de sticlă, și mai urmă o așteptare și o serie de clicuri În timp ce făcea legătura. În telefon se auzi vocea unui bărbat - telefonistul din tabăra lui Reggie. Viv Îi dădu numele lui. — Nu știți În ce casă e? o Întrebă. Nu știa. El Încercă numărul centralei. Telefonul sună și sună... Nici un răspuns, doamnă, zise el. — Vă rog, spus Viv, mai lăsați să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Adio, răspunse Bologa, parcă nici nu l-ar mai fi auzit, ieșind repede. Afară amurgea. În apus urmele soarelui scăpătat mai înseninau cerul spălăcit... Bologa pășea grăbit spre bateria lui, când, deodată, răsună din urmă glasul lui Klapka, ascuțit, mînios: ― Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul? Bologa înțelese și zâmbi. Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. 11 Câmpul de luptă, pustiu și tăcut, se legăna în ceața înserării. Stepa părăginită se desfășura nemărginită, netedă ca o foaie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
răspunse Bologa, parcă nici nu l-ar mai fi auzit, ieșind repede. Afară amurgea. În apus urmele soarelui scăpătat mai înseninau cerul spălăcit... Bologa pășea grăbit spre bateria lui, când, deodată, răsună din urmă glasul lui Klapka, ascuțit, mînios: ― Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul? Bologa înțelese și zâmbi. Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. 11 Câmpul de luptă, pustiu și tăcut, se legăna în ceața înserării. Stepa părăginită se desfășura nemărginită, netedă ca o foaie de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nici nu l-ar mai fi auzit, ieșind repede. Afară amurgea. În apus urmele soarelui scăpătat mai înseninau cerul spălăcit... Bologa pășea grăbit spre bateria lui, când, deodată, răsună din urmă glasul lui Klapka, ascuțit, mînios: ― Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul? Bologa înțelese și zâmbi. Căpitanul voia să se asigure împotriva unor eventuale bănuieli de complicitate. 11 Câmpul de luptă, pustiu și tăcut, se legăna în ceața înserării. Stepa părăginită se desfășura nemărginită, netedă ca o foaie de hârtie de împachetat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în cap, ca un bandaj de urechi. Pe un pat de scânduri horcăiau alți trei subofițeri, toți cu burta în sus, cu gura căscată și lucitori de sudoare. In colț, pe o masă cu multe hârțoage, domina un registru deschis. Telefonistul se trezi și întoarse capul, uluit, spre intrare. ― Ia cheamă, băiete, pe ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imputările către Varga, dar uitîndu-se numai la Bologa care, între cei doi soldați, stătea aiurit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imputările către Varga, dar uitîndu-se numai la Bologa care, între cei doi soldați, stătea aiurit, cu obrajii albi și brăzdați de nădușeală, parc-ar fi plâns. Pe când telefonistul răcnea în aparat, aghiotantul își curmă deodată imputările și, punând mâna pe brațul lui Varga, murmură cu alt glas, aproape mirat: ― Se vede c-a umblat prin sârme... Și-a sfâșiat hainele... Poate să fie zdrelit? Varga se uită repede
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a sfâșiat hainele... Poate să fie zdrelit? Varga se uită repede la Bologa, încruntînd sprâncenele, și șopti cu o strângere de umeri: ― Poate... Atunci Apostol, ca și cum ar fi simțit privirile, ridică ochii spre dânșii. Varga întoarse capul și trecu lângă telefonist. ― Sunt zdrobit de oboseală, bolborosi Apostol cu o voce uscată, străină, întîlnind privirea aghiotantului. Nu mă mai țin picioarele... Să stau jos colea puțin? ― Da, da, de ce nu... poftim! tresări aghiotantul, speriat parcă de glasul lui și adăugând, mai sigur
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Să stau jos colea puțin? ― Da, da, de ce nu... poftim! tresări aghiotantul, speriat parcă de glasul lui și adăugând, mai sigur, către soldații de pază: Ia dați la o parte picioarele celea! ― Domnule locotenent... poftiți divizia... a sosit divizia! strigă telefonistul, sculîndu-se și scoțând receptorul din cap. Apostol Bologa, istovit, se lăsă pe colțul patului. Sufletul îi era plin de recunoștință, în vreme ce buzele-i fripte bâlbâiau în neștire: ― Mulțumesc... foarte bine... După ce se odihni o clipă, se simți mulțumit și se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
l-a prins și o schiță a locului... așa-i?... Firește, adresat nouă, pe cale ierarhică, iar noi vă transmitem raportul cu adresa cuvenită... Foarte bine! Cum? Percheziție?... Documente?... Nu știu... Face Varga tot ce trebuie... Bine, bine... Noapte bună!... Trecând telefonistului receptorul, aghiotantul explică lui Varga: ― Ai auzit?... Înadins am repetat, ca să auzi... Trebuie să-i faci percheziție corporală, dacă n-are cumva documente sau arme sau cine știe ce... Așează-te deci colo, la masă, și fă-ți raportul!... Dar scurt, fără
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
repetat, ca să auzi... Trebuie să-i faci percheziție corporală, dacă n-are cumva documente sau arme sau cine știe ce... Așează-te deci colo, la masă, și fă-ți raportul!... Dar scurt, fără vorbărie!... Eu nu te mai aștept, fiindcă sunt mort... Telefonistul are să-mi dea raportul mâine dimineață, să-l atașez la adresă... Prizonierul rămâne aici sub paza oamenilor tăi și pe răspunderea ta... ― Eu, din moment ce am terminat raportul, nu-mi iau nici o răspundere, zise Varga dârz. Cel mult pot să-ți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
raportul și făcu schița, liniștit, cu conștiința împăcată, în vreme ce Apostol, pe colțul patului, își trudea zadarnic mintea să ghicească ce-o fi hârtia pe care i-a arătat-o locotenentul... După ce împachetă toate lucrurile prizonierului și le dete în grija telefonistului, Varga porunci soldaților să ia bine seama, să facă paza cu rândul și să nu piarză vremea degeaba pe aici... Vorbind cu soldații, își încheie cu băgare de seamă nasturii hainei, își potrivi casca, își puse mănușile căptușite și, fără
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca niște ferăstraie ruginite. Un soldat se lăsă pe vine, în ungherul de lângă ușă, cu arma în brațe și adormi numaidecât, pe când cellalt cîrliga când un genunche, când pe cellalt, uitîndu-se numai în tavan la pironul de care atârna lampa. Telefonistul întorcea capul deseori, curios, dorind amănunte și neîndrăznind să întrebe nimic. Liniștea și lumina pătrundeau în sufletul lui Apostol ca într-o casă pustie. Osteneala îi omorâse toate gândurile. Ridică mâna stângă să-și scoată casca și auzi un tic-tac
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]