714 matches
-
formal" desemnează condițiile logice minime care oferă cadrul de înțelegere pentru conceptul finalității (nu sensurile lui, acestea alcătuind împreună structura "materială", semantica sa). Susțineam mai sus că structura formală a conceptului prekantian al finalității este construită prin analogie cu atitudinea teleologică a omului, cu toate că agentul "finalizator" nu este omul. De aici două consecințe: a) accentul ei antropomorfic; b) ideea intervenției în lume a Arhitectului divin. Tocmai experiența este sursa conceptului finalității, în acest caz, deoarece prin experiență omul se înțelege pe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
forță, o eficacitate, deci dacă ea nu s-ar servi și de o de o cauză eficientă (producătoare). Cauza eficientă este mijlocul sau ansamblul de mijloace prin care scopul, la început numai o reprezentare, devine o realitate. Raportul cauzalității finale (teleologice) este acela dintre scop (țintă) și mijloace. Urmează că nu există cauză finală fără cauză eficientă, dar există cauză eficientă fără cauză finală"90. "Existenței globale" (nediferențiată pe specii) îi este proprie causa eficiens, potrivit lui Mircea Florian; istoriei, care este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalității, în reconstrucție kantiană, constă în condițiile logice minime care fac inteligibilă extinderea referențialității sale asupra naturii. Nu poate fi vorba, în această extindere, de reantropomor-fizarea conceptului, deoarece operația kantiană nu semnifică un transfer de conținut de la om, ca ființă teleologică, la natură, nici nu oferă o "formă" nouă naturii. Prin conceptul finalității putem observa, cerceta, gândi fenomenele naturii, fără a le determina prin cunoaștere și, prin urmare, fără a le explica. Structura formală a conceptului kantian al finalității poate fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a explica finalitatea din natură, apoi o luăm pe aceasta ca temei pentru a afirma existența lui Dumnezeu. Totuși, conceptul de scop al naturii "ne interzice să amestecăm știința naturii și ocazia pe care aceasta ne-o oferă pentru aprecierea teleologică a obiectelor sale cu considerațiile despre Dumnezeu, deci cu deducția teleologică"94. De altminteri, acceptarea lui Dumnezeu ca instanță generatoare a finalității ar deschide și alte probleme, chiar dacă El ar fi conceput ca simplă subzistență, iar obiectele naturii nu ca
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
temei pentru a afirma existența lui Dumnezeu. Totuși, conceptul de scop al naturii "ne interzice să amestecăm știința naturii și ocazia pe care aceasta ne-o oferă pentru aprecierea teleologică a obiectelor sale cu considerațiile despre Dumnezeu, deci cu deducția teleologică"94. De altminteri, acceptarea lui Dumnezeu ca instanță generatoare a finalității ar deschide și alte probleme, chiar dacă El ar fi conceput ca simplă subzistență, iar obiectele naturii nu ca efecte ale unui plan, ci ca accidente ale acesteia. Astfel, ar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
nu este o categorie a intelectului și, astfel, rolul ei nu este constitutiv, ci regulativ: ea nu determină cunoașterea, dar exprimă faptul că alcătuirea intelectului și a rațiunii impune conceperea obiectelor naturii prin intermediul cauzelor finale. Natura devine, astfel, un "sistem teleologic". Finalitatea este, paradoxal, "legitatea contingentului". Faptul că omul, ca ființă rațională, deține facultatea de a-și propune scopuri independent de natură (facultatea de a-și fixa în mod arbitrar scopuri, spune Kant), face ca el să fie scopul final al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
implicată aici este aceea "practică". A fi scop final al existenței lumii (al creației) nu e tot una cu a fi scop ultim al naturii. E drept că aceste două determinări sunt compatibile; dar ele nu sunt indiscernabile. În sistemul teleologic care este natura, omul este și scopul ultim al naturii, în alte cuvinte, "stăpânul" ei. Omul face din natură mijloc. Raportat la acest mijloc, el își propune scopuri condiționate (relative). Dar nici unul dintre ele nu justifică poziția sa ca scop
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
arbitrare (cultura) "pregătește" scopul final, exterior naturii, posibil doar prin exercițiul libertății ființei raționale și în perspectiva perfecțiunii morale. Căci scopul final este un scop necondiționat, prin urmare ne-natural, dar tocmai pentru aceasta el subordonează întreaga natură ca sistem teleologic; pentru a înțelege această ultimă idee kantiană, trebuie să lucrăm cu un concept "nou" al finalității, anume cu cel obținut prin extinderea asupra naturii a legislației finalității practice, dar nu pentru a face din natură "ființă rațională", ci doar pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existența (ființei raționale) este ceva neîmplinit fără Binele Suveran (ca sinteză între moralitatea desăvârșită și fericirea împlinită). Așadar, finalitatea nu include în structura ei nici o putere în afara omului și a facultăților sale ca ființă rațională. S-ar putea ca înlănțuirea teleologică a naturii să stea sub ordinea Inteligenței supreme, dar, din perspectiva cunoașterii, o asemenea supoziție nu are rațiune suficientă; iar din unghiul moralității, ea poate fi doar gândită (nu cunoscută). Analogia dintre rațiunea pură ("teoretică" și "practică") și facultatea de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este posibilă exclusiv pe temeiul unei facultăți a ființei raționale și pe baza unor operații logic-formale ale acesteia), dincolo de orice condiționare din perspectiva cunoașterii, face posibilă o "știință", teleologia, căreia Kant îi dă statutul de critică a facultății de judecare (teleologice). Operațiile logice determinate în structura formală a finalității într-un mod necesar fac posibilă regândirea acesteia ca o schemă în analogie cu schemele imaginației care mijlocesc intelectul în determinarea unui conținut adecvat pentru categoriile sale (schemele în discuție sunt prezentate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a se pierde identitatea de sine a omului; aceasta din urmă este întărită prin reîntemeierea fenomenală și inteligibilă a omului: acesta din urmă este scop final al existenței lumii. Teleologia, ca știință a scopurilor și critică a facultății de judecare (teleologice) construită pe temeiul conceptului finalității, pretinde, tocmai datorită structurii formale a conceptului finalității, o concepție despre om, care nu ia forma unei teorii, ci a unui proiect antropologic. Sensul despecificării "esențiale" a omului (operația a doua) și al respecificării lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fără scop "în măsura în care noi nu situăm într-o voință cauzele acestei forme, dar totuși nu ne putem explica posibilitatea ei, decât derivând-o dintr-o voință"101; finalitatea fără scop este "legitatea liberă a intelectului". În Metodologia facultății de judecare teleologice, 82., Kant diferențiază între finalitatea externă, referitoare la un obiect ce este mijloc în vederea unui scop, și finalitatea internă, referitoare la un obiect a cărui realitate poate să nu fie scop ce devine mijloc pentru alt scop. Iată cum interpretează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
operațiile logice prin care este posibilă extinderea conceptului finalității de la om la natură. Putem accepta, luând în seamă cele spuse, că finalitatea este un concept necesar în sistemul "critic" kantian. Doar pe temeiul ei este posibilă "critica facultății de judecare teleologice". Și tot pe temeiul ei, discursul "critic" despre om dobândește coerență, căci finalitatea face legătura între conceptele naturii și cel al libertății, între lumea sensibilă și cea inteligibilă, între persoană și personalitate, strânse, amândouă, în unitatea de existență a omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o cauză eficientă antagonistă, așa cum la originea oricărei cauze eficiente se găsește o cauză finală"142. Sugerând o posibilă identitate (parțială) între cauza eficientă și cea finală, I. Scheffler, în contextul discuției despre modul în care pot fi legate noțiunile teleologice de cele cauzale, apreciază că există două strategii, una dintre ele (cea care are semnificație pentru discuția de față) constând în "interpretarea enunțurilor teleologice ca descripții ale comportamentului plastic sau autoreglat, comportament care în principiu este explicabil în termeni cauzali
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și cea finală, I. Scheffler, în contextul discuției despre modul în care pot fi legate noțiunile teleologice de cele cauzale, apreciază că există două strategii, una dintre ele (cea care are semnificație pentru discuția de față) constând în "interpretarea enunțurilor teleologice ca descripții ale comportamentului plastic sau autoreglat, comportament care în principiu este explicabil în termeni cauzali obișnuiți"143. Iar matematicianul și logicianul român Grigore Moisil, într-un studiu de filosofie a științei, socotește că finalitatea are "un înțeles pur de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
definitorie, îndeosebi a ultimilor lucrări ale operei sale ("Rădulescu-Motru nu opune determinismului "mecanic" un alt tip de determinism, ci în mod neechivoc finalismul"150) și aprecierea personalismului energetic ca o concepție determinist-teleologică ("Concepția lui C.Rădulescu-Motru e o concepție deterministă, teleologică, energetică, personalistă"151. Este de reținut și o observație dintr-o "lectură paralelă" a personalismului energetic și a fenomenologiei antropologice a lui P. Teilhard de Chardin: "Presupoziția unui finalism spiritualist la Rădulescu-Motru este falsă, divinitatea nefiind făcută să determine ceva
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
București, Editura All, 2007. 57 De fapt, al celei de-a patra Critici, dacă ar fi să socotim că ultima, Critica facultății de judecare, are două părți oarecum autonome, anume Critica facultății de judecare estetice și Critica facultății de judecare teleologice; aceasta din urmă propune o reconstrucție a conceptului finalității. A se vedea, în legătură cu speciile Criticii kantiene, Alexandru Surdu, Studiu introductiv la Immanuel Kant, Logica generală. 58 Heidegger, Kant et le probl(me de la m(tafizique, p. 262. 59 Cf. Kant
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a fost construită și impusă ca sărbătoare națională a Franței și tehnicile ceremoniale prin care mecanismul comemorării a reordonat și resemnificat trecutul. Dacă inițial finalitatea sărbătorii era una „conservatoare” (a păstra și apăra memoria revoluției), foarte repede o nouă perspectivă, teleologică, și-a făcut loc: sărbătoarea trebuia nu numai să comemoreze faptele de odinioară, ci și să promoveze un „viitor repetitiv”, un viitor al speranței, un viitor care garantează victoria finală a revoluției din 1789 (M. Ozouf, 1976, p. 200). Astfel
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca o parte integrantă și o variabilă explanatorie în același timp a transformărilor; și asta pentru că schimbările instituționale sunt intim legate de contextul cultural (Zweynert, Goldschmidt, 2005) Teoria tranziției și conceptul de tranziție în sine a fost criticat datorită premisei teleologice de la care pornește. Conform paradigmei tranziției, nu sunt importante cauzele schimbării, ci punctul final. Ceea ce animă țările să parcurgă această tranziție nu este trecutul lor, ci ideea unui viitor încă inexistent (Róna-Tas, 1996). Abordarea tranziției ca o trecere relativ neproblematică
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
educațional, ca reflectare a unor cerințe instructiv-educaționale ale societății contemporane. Acest fapt atribuie Întregii metodologii didactice o altă semnificație decât aceea de simplă rutină, deseori disprețuită, pe care a avut-o pe nedrept, până nu demult; eaprimește acum o semnificație teleologică, este legată de o concepție filosofică și pedagogică bine determinată, fiind axată pe ideea sprijinirii dezvoltării depline a personalității umane. De aici rezultă și o mai mare grijă pentru adoptarea unor metode perfecționate, eficiente, determinate de conștiința unei Înalte răspunderi
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
școlare puse În serviciul acestor țeluri. Încă o dată și Într-o măsură preponderentă - sublinia J. Piaget -, succesele depind de metodele pedagogice și chiar și cea mai bună planificare este neviabilă dacă ea nu comportă o Înnoire metodologică concomitentă cu cea teleologică” (1972, p. 74). Introducerea schimbărilor educaționale progresive, dar izolate, nu pot să cauzeze decât o dezechilibrare generală a sistemului de educație școlară. Aflându-se sub control social, Întregul proces instructiv-educativ școlar rămâne deschis aplicării unor metode mai eficiente de instruire
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
cauzelor care justifică apariția, existența, manifestarea etc. unui fenomen, fapt etc.; - explicația normativă - de analiză după criterii stabilite, a caracteristicilor esențiale, a asemănărilor și deosebirilor etc.; - explicația procedurală (cum?, care?), de evidențiere a operațiilor necesare pentru producerea unui lucru; - explicația teleologică (pentru ce?), În vederea justificării unei acțiuni prin referințe la scop; - explicația consecutivă (care?), de prezentare În sens enumerativ a evenimentelor, stărilor etc. ce conduc la o situație finală; - explicația prin mecanism (cum?), de prezentare a principiilor funcționăriiș.a. 5. Narațiunea
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Rezumattc " Rezumat" • Funcționalismul este concepția care explică fenomenele, instituțiile, prin presupuse nevoi ale sistemului social. În dezvoltarea sa - de la antropologia antebelică la sociologia contemporană -, funcționalismul a cunoscut mai multe reevaluări. Acestea au fost cauzate de dificultățile sale inerente: caracter conservator, teleologic și incapacitatea de a explica schimbarea. • Filosoful și pedagogul american John Dewey a formulat primul și cel mai solid funcțiile școlii în contextul instituțiilor societății liberale: integrarea tinerilor în roluri adulte, egalizarea șanselor sociale și dezvoltarea psihică și morală a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
de atitudini raționale, pasionale sau apetitive, primul va iubi înțelepciunea și adevărul, al doilea victoria și onoarea, iar al treilea banii. Astfel, atitudinea rațională va căuta doar ceea ce este bun pentru acea persoană, dar și înțelepciunea. Deși pare o bifurcare teleologică stranie, dacă ne întoarcem la cărțile a VI-a și a VII-a, unde ni se spune că obținerea înțelepciunii și căutarea binelui trec prin cunoașterea a ceea ce este bine și că de fapt cunoașterea voinței de bine a cuiva
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fi considerată, cel mai aproape de spiritul platonician, o constituție organică care presupune o logică holistă cu părți specificate și cu o deschidere importantă spre transcendență care îi asigură o participare integratoare la Bine. Acest model este „nu atât un model teleologic al societății perfecte, cât o strategie pentru a favoriza constituirea unei societăți organice, purificate de elemente indezirabile”. Mai mult, nu trebuie trecută cu vederea însăși concepția societății antice în general cu privire la ideea subiectivității, care nu a cunoscut maturitatea din epoca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]