302 matches
-
viața în roz. Modalizarea autonimică Pe lîngă utilizarea autonimică a ghilimelelor, există și o alta, extrem de frecventă: În acea perioadă, televizorul nu atrăgea publicul pînă la ferestrele noastre, și acel umil studio de pe strada Cognacq-Jay nu inspira încredere. Această "boemă televizuală" îmi aduce aminte de Charles Aznavour. Télé 7 jours, 30 august-5 septembrie 1997 Tipul de utilizare de mai sus ține de modalizarea autonimică. Aceasta nu se limitează doar la cuvintele între ghilimele, ci acoperă totalitatea procedeelor prin care enunțiatorul își
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
serioasă, cercetînd condițiile și provocările contemporaneității. Cultura crede D. Kellner (și o afirmă răspicat!) nu a fost niciodată mai importantă. Iar cultura media, ca fenomen relativ recent, conduce la "colonizarea" timpului liber, impregnînd și dominînd cotidianul, modelîndu-l prin centralitatea consumului televizual. Iată de ce producerea și receptarea textelor culturale și, îndeosebi, analiza lor cu instrumentar critic devin imperative în contextul bombardamentului mediatic la care sîntem supuși. Doar așa, crede îndreptățit autorul, vom înțelege cultura și textura societală, sensul și efectele veritabilei băi
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
altă tehnologie a comunicării culturale? Sau poate este chiar cultura epocii noastre, în extensie planetară. Vom încerca să schițăm cîteva posibile răspunsuri observînd, înainte de orice, că azi comunicarea a devenit un fenomen de civilizație totală. Comunicarea de masă (recunoscînd supremația televizuală) se bucură de o audiență largă, eterogenă, dispersată și anonimă. În plus, circulația (difuzarea) e rapidă, uniformizînd și simplificînd conținutul. Mai mult, suportul, tehnica ca și suma instituțiilor intră uneori simultan sub umbrela conceptului (media), conducînd chiar la autonomizarea cuvîntului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
principiul "push"). Ceea ce, evident, va adînci asimetria lumii, vorbindu-se deja de info-bogați și info-săraci. Din unghiul consumului cultural, televizorul domină suveran sistemul mediatic. Televiziunea a devenit medium-ul de referință, obligînd celelalte mijloace să descopere strategii de reajustare. Consumul televizual, prin zapping, ar favoriza observau, în 1991, Jean-Louis Chabrol și Pascal Perin instabilitatea audienței dar și autonomia (crescătoare) a publicului. În plus, efortul scenarizării, gustul pentru reality shows propun o nesfîrșită hibridare, un joc ambiguu la frontiera dintre ficțional și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
urmat cursurile de masterat ale aceleiași facultăți, la secția „Teoria literaturii și literatură comparată“. Între 1996 și 2007 a fost redactor al revistei Dilema, unde ulterior a rămas colaborator extern, continuînd să scrie săptămînal în rubrica de analiză a fenomenului televizual, pe care o ține din anul 2000. Din 2007 este șeful Departamentului Cultură al ziarului Adevărul. A debutat, cu proză scurtă, în volumul colectiv Tablou de familie, Editura Leka-Brîncuș, 1995 (Premiul pentru debut al revistei Tomis și nominalizare pentru premiile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
2007, Cezar Paul-Bădescu este șeful departamentului Cultură al ziarului Adevărul. El a fost totodată redactorul-șef al suplimentului Adevărul literar și artistic până când acesta a fost desființat, în 2011. În prezent, scrie săptămânal în rubrica sa de analiză a fenomenului televizual, „Cultura pe sticlă“, pe care o ține în Dilema cu începere din 2003. Poziția ingrată a unui cronicar TV Acum zece ani, Magdalena Boiangiu îmi propunea să preiau eu rubrica de cronică TV din - pe atunci - Dilema. De la începuturile revistei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe care le propagă în societate. Prin urmare, am părăsit de multă vreme naivitatea pe care-o aveam la începuturi, când credeam că eu cu săbiuța mea de lemn - sau, dacă vreți, de hârtie - pot îndrepta ceva în țara noastră televizuală. Tot ce încerc prin textele mele de-aici e să am o comunicare cu niște oameni inteligenți. Nu le spun lucruri pe care ei să nu le știe, dar măcar putem să ne amuzăm împreună. (2012) VREMURI Țara păduchilor din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
plină stradă îți zice că dacă nu ți place priveliștea ești liber să întorci privirea. Ca să nu mai vorbim că pe strada respectivă circulă tot felul de lume, inclusiv copii. Cam același lucru se întâmplă și în cazul spațiului public televizual. Realizatorii TV nu sunt la ei acasă în emisiunile lor - și asta chiar dacă ar transmite din garsoniera proprie. Și nici patronii de televiziuni nu pot să facă ce vor pe moșia pe careo au - pentru că moșia asta e întrun domeniu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dar cultura se simte foarte bine și nu are nevoie de bunăvoința noastră să treacă strada. Dacă însă vom continua s-o tratăm ca pe o persoană handicapată, va deveni în curând și așa ceva. Ba, mai mult, dacă discursurile noastre televizual culturale vor fi asemenea celor despre cineva recent decedat („Despre morți, numai de bine“), avem toate șan sele să asistăm cândva și la funeraliile ei. (2003) Celebritate Spuneam cândva că singura șansă de supraviețuire a scriitorilor sau a oamenilor de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
1995 (când TVR folosea încă decoruri de dinainte de 1989), despre felul cum ProTV a dat tonul la cântec dea lungul timpului. De asemenea, am scris și despre felul în care postul din Pache Protopopescu a viciat în repetate rânduri discursul televizual, jucând același rol de model pentru celelalte canale. Cum televiziunea creată de Adrian Sârbu aniversează cincispre zece ani de existență, am să pun în paranteză judecățile de valoare - fie pozitive, fie negative. Hai mai bine să facem pe analiștii și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sfârșitul anului 1989, de la un punct foarte apropiat de zero. Odată cu televiziunea însă, a evoluat și ochiul nostru. Nu mai vedem la fel ca la începutul anilor ’90, iar privirea noastră sa modificat în paralel cu transformările suferite de stilistica televizuală. Prima dată când am conștientizat acest lucru a fost acum câțiva ani, când sa dat la televizor un film al lui Tarkovski (Nostalgia, parcă). Trebuie să spun că, la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, eram un mare fan
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ce căuta dacă nu văzuseși filmul. (Apoi, după ce treceau în revistă „fazele mișto“, încercau să le pună și în aplicare - și se ciondăneau care să fie Sandokan tigrul Malaeziei, sau Zorro, sau Rambo.) Problema mea, în timpul pedepselor privative de libertate televizuală, nu era atât că nu mă bucuram de „fazele mișto“ în fața televizorului, ci că eram exclus de la poveștile de a doua zi, de comunicarea cu totul specială și chiar de comuniunea care se înfiripau între băieții care văzuseră filmul respectiv
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să faci lucrurile mai pal pitante. Iar dacă vorbim de campanii civice, dă mai bine să militezi pentru abstracțiuni cum e respectul - asta cu atât mai mult, cu cât nimeni nu va putea cuantifica reușita campaniei tale. În cazul presei televizuale sportive, există posturi care dau „informații“ despre iubitele fotbaliștilor, despre vacanțele sau mașinile lor, dar și altele care analizează serios meciurile, cu scheme complicate și despicări ale firului în patru. Ei bine, dacă în presa sportivă avem așa ceva, de ce nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
multe ori, în cadrul rubricii „Cultura pe sticlă“, ce caută pe micile noastre ecrane unele figuri de comentatori pe care le vedem toată ziua bună ziua. Aceeași nedumerire șiau exprimat, în repetate rânduri, și alte voci din presă. Ce competențe, ce charismă televizuală, ce calități de vorbitor are de exemplu o Monica Tatoiu, de se înghesuie toate televiziunile so invite în platourile lor și so pună săși dea cu părerea despre absolut orice, de la divorțuri mondene la criza economică, de la problemele amoroase ale
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe care acum colegii de breaslă se grăbesc să l reabiliteze, gândinduse că sar fi putut să fie ei înșiși în locul lui. (2011) Încruntătura de succes Întruna dintre emisiunile lui recente, Radu Moraru povestea că el ar fi nășit cariera televizuală a lui Cristian Tudor Popescu. Moderatorul emisiunii Nașul spunea că, pe când lucra la ProTV și era producătorul emisiunii Întâlnire cu presa, Adrian Sârbu ia zis că unul dintre jurnaliștii invitați permanent trebuia să fie Dumitru Tinu. Lau invitat pe Tinu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ghilimele pe propriul minimalism. Dar este o dublă autoironie, pentru că numai așa trebuia filmat filmul său : de pe trepied, sec, în cadre fixe și lungi (tăieturile în plan apropiat din timpul emisiunii sunt o licență care putea să lipsească...). Poverismul esteticii televizuale nu a dat niciodată rezultate mai suculente și aproape că avem certitudinea că modalitatea de filmare a emisiunii lui Jderescu a influențat restul filmului, și nu invers ! Există aici, desigur, și lecția unui minimalism deja canonic (Jarmusch, Kaurismaki, poate și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
psihozele individuale ale personajelor). Poate fi și acesta o trăsătură a unei maniere femine de a scrie literatură, o “ceartă cu literatura” drapată Într-un expresionism numai pe jumătate jucat. Într-o lume În criză de timp, asaltată de conformismul televizualului și plictisită de nesfârșite saga, romanul contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem de-a face fără Îndoială cu o scriitură psihologizantă - o altă trăsătură feminină - care sondează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În cel mai bun roman al său, La Télévision, 1997, naratorul este un cercetător, familist, aflat cu o bursă de studiu la Berlin, bîntuit ca de un vampir de televizor și monstruosul său tub catodic prin care circulă insidiosul venin televizual. Umorul cinic echenozian se Îndulcește la Toussaint și devine umor de situație, aparent inofensiv, dar grăitor pentru incapacitatea de adaptare Într-o societate vampirizantă. În vreme ce Patrick Deville lucrează la reprezentarea simlacrului - paradoxal, Însă, conform lui Jean-Francois Lyotard, posibil - la nivel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
individ/instituție-masă la individ-individ, literatura se Încălzește. Astfel, discursul intelectual anti-putere se vede dezactivat politic și intenția lui practică se transformă Într-una mai degrabă estetică (de la Foucault și Deleuze la Paul Virilio). Încărcătura normativă a raporturilor sociale slăbește - deși televizualul poate fi considerat ca investit cu o forță normativă de care școala sau familia au fost destituite. Consecutiv, miza politică a literaturii dispare aproape, odată cu cea etică. În anii 1980, literatura Își va ispășit vina istorică, ea nu trebuie decît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Însă suficient dacă-i rezum unele teze, spunînd că Franța culturală a anilor ‘70-’90 se caracterizează prin delegitimarea reprezentărilor istorice și existențiale ca efect al valorizării fără precedent și paradoxale, ca efect al ubicuizării mass-mediei, a i-mediatului,. Mediul televizual instalează ca simulacru al medierii viteza, astfel Încît - oricît de paradoxal poate părea, și fără nevoia de a face mai mult decît să pomenesc numele lui Walter Benjamin - televizualul boicotează imaginea așa cum filmul boicotează opera de artă. Literatura se vede
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și paradoxale, ca efect al ubicuizării mass-mediei, a i-mediatului,. Mediul televizual instalează ca simulacru al medierii viteza, astfel Încît - oricît de paradoxal poate părea, și fără nevoia de a face mai mult decît să pomenesc numele lui Walter Benjamin - televizualul boicotează imaginea așa cum filmul boicotează opera de artă. Literatura se vede și ea obligată să renunțe la canale de transmisie a mesajului prea sofisticate, prea lungi ori prea Înalte - de unde, și În cazul ei, cuvîntul de ordine este autenticitatea ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
boicotează opera de artă. Literatura se vede și ea obligată să renunțe la canale de transmisie a mesajului prea sofisticate, prea lungi ori prea Înalte - de unde, și În cazul ei, cuvîntul de ordine este autenticitatea ca echivalent estetic al noțiunii televizuale de live. Pentru Olivier Mongin, supraviețuirea culturii este dependentă de posibilitatea experienței. În literatură, constată directorul revistei Esprit, două au rămas imaginile concurente ale experienței: cea a trecutului expusă ca mumie Într-un mare muzeu istoric (un trecut exterior experienței
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
permanentă rememorare și proiecție, devine aici aproape singurul timp al narațiunii. Fragmentul de text, de cronologie, de spațiu devine imaginea predilectă a singurei realități autentice, care se mai dăruiește reprezentării. Extrem de interesat se arată a fi Toussaint, de la debut, de televizual. Ca spațiu neutralizator a tot ce înseamnă experiență vie, ca derulare mecanică a unor semne desprinse de orice referință, ca mișcare pură. Nu mă pot împiedica să observ în insistența pe mecanic, mecanism, serialitate o trăsătură moștenită de la avangarda futuristă
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
unor semne desprinse de orice referință, ca mișcare pură. Nu mă pot împiedica să observ în insistența pe mecanic, mecanism, serialitate o trăsătură moștenită de la avangarda futuristă, o moștenire care și-a extompat însă originea. Pe de altă parte, obsesia televizualului din romanele lui Toussaint este împărtășită de foarte mulți intelectuali francezi în special "de stînga" pentru care obiectele posibilelor obsesii intelectuale se împuținează văzînd cu ochii și, cu cît obiectul e mai malefic, cu atît el devine, în registru tematic
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
interpretarea rolului Elenei Vișinescu, în mini-serialul "Sex Traffic". Interpretă a unei femei, victimă a unei rețele de trafic de carne vie care a luptat, cu orice preț, pentru salvarea surorii sale din acest mediu, Anamaria Marinca a emoționat profund mediul televizual. Ea a câștigat titlul de "Cea mai bună Actriță" în anul 2005, la British Academy Television Awards, pentru rolul său din filmul "Sex Traffic", o dramă realizată de CBC/Channel 4. Filmul acesta a fost o adevărată trambulină pentru o
Anamaria Marinca () [Corola-website/Science/307757_a_309086]