302 matches
-
a văzut „Armă fatală”? Televiziunea și dezinhibarea violenței 6. De ce nu mai mâncați carne după ce vedeți titlurile din ziare? Terminologia jurnalistică și teamă de boala vacii nebune 7. De ce nu mai reușiți să stingeți televizorul? Reflexul de orientare și dependența televizuală 8. De ce simțiți nevoia să băgați în închisoare toți infractorii după ce ați citit un reportaj despre amenințarea teroristă? Amenințarea teroristă și nevoia de ordine 9. De ce continuăm să credem că explozia de la uzina chimică AZF din Toulouse, a fost un
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
M. et al. (2005), „Emotional and deliberative reactions to a public crisis: Mad cow disease in France”, Psychological Science, vol. 16, nr. 3, martie, pp. 247-254(8). 7. De ce nu mai reușiți să stingeți televizorul? Reflexul de orientare și dependența televizuală Seara, filmul s-a terminat, dar continuați să urmăriți reclamele sau buletinul de știri. Nu reușiți să vă ridicați din fotoliu sau să vă dezlipiți de ecran. Să fie din cauza scaunului confortabil în care stați? Nu prea... Numeroase experimente au
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
continuați să urmăriți reclamele sau buletinul de știri. Nu reușiți să vă ridicați din fotoliu sau să vă dezlipiți de ecran. Să fie din cauza scaunului confortabil în care stați? Nu prea... Numeroase experimente au scos în evidență cazuri de dependență televizuală și se pare că multor persoane le este greu să părăsească lumea televiziunii pentru a reveni la cea reală. Doi psihologi, Robert Kubey și Mihaly Csikszentmihalyi, au solicitat unor voluntari să participe la un experiment mai deosebit: le-au dat
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
unor astfel de reclame (de exemplu, pentru desuuri provocatoare...) când sunt inserate într-un program televizat care conțin scene de sex, după cum a arătat un alt experiment. Voluntari cu vârste cuprinse între 18 și 31 de ani au vizionat programe televizuale (serialele folosite erau „Sex and the City” și „Malcom” - aventurile comice ale unui băiețel supradotat). În fiecare program era intercalat un calup publicitar cu conotație sexuală (de exemplu, un clip publicitar pentru un gel de duș, în care apăreau poziții
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
purtând marca McDonald’s. În paralel, T. Robinson i-a întrebat pe părinți care sunt obiceiurile alimentare ale copiilor lor. Ei trebuiau să completeze un chestionar cu vârsta copilului, eventuala prezență a unor jucării McDonald’s în casă și obiceiurile televizuale ale copiilor. La studii au participat în total 63 de copii care au luat parte la 304 ședințe de degustare comparative. De fiecare dată trebuiau să guste versiunea anonimă și versiunea McDonald’s a mâncării sau băuturii ingerate și să
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
prin teleshopping: telespectatorii cei mai consecvenți ajung să considere prezentatorul ca fiind un prieten intim. Iluzia acesta poate explica faptul că cumpărăturile lor sunt ghidate de motivații emoționale, nu raționale. Concluzie Când anumite ore ale zilei sunt ritmate de „ritualuri televizuale” în care regăsim cu regularitate aceeași față și aceeași voce, există riscul apariției unei relații „para-sociale”cu chipul care apare la televizor și pierderii a simțului analizei raționale în momentul cumpărării produsului, mai ales într-o emisiune teleshopping. Cumpărarea devine
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
bunica vă dădeau caramele... Vă gândiți la asta când priviți o reclamă la bomboane, în care un bătrân cheamă un micuț pentru a-i da bomboane delicioase? (În reclama cu pricina este vorba despre caramelele Werther.) Tipul acesta de scenă televizuală face apel la amintirile autobiografice: bucăți de viață ce au fost uitate odată cu trecerea anilor, dar care reapar din timp în timp la lumină trezite de o imagine sau de o voce. Când amintirile autobiografice sunt activate, experimentele arată că
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
carte sau despre viața lor intimă: celebritățile sunt oameni de bine. Au sentimente frumoase, sunt altruiste. Majoritatea au o fundație pentru oamenii necăjiți, o asociație oarecare care fac din ei persoane respectabile din punct de vedere moral, după canoanele umanitarismului televizual. Televiziunea nu ezită să arate vitrina cu sentimentele frumoase: într-o emisiune precum „Tout le monde en parle” (Thierry Ardisson, France 2, care nu se mai difuzează) sau „On a tout essayé” (Laurent Ruquier, France 2), nu trece zi fără ca
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
603-623. 50. De ce tipul de emisiuni „natură și descoperiri”au un succes fulminant? Peisajele naturale și morfina cerebrală Acum mai bine de 20 de ani rula în Franța emisiunea „Ushuaïa” prezentată de Nicolas Hulot, prima emisiune dedicată mediului pe scena televizuală. Urmărită de milioane de telespectatori, ea îi făcea pe aceștia să călătorească prin peisaje somptuoase, relata reportaje realizate în mediul natural, filma periplul animalelor mari, cu tehnici moderne. Succesul naturii și animalelor pe micul ecran a continuat să crească. TV
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
emoțiile erau determinate de mediul natural, astăzi sunt oferite de consorții și întreprinderi agro-alimentare. 55. De ce preferați să priviți telejurnalul de pe canalul 1? Culorile și percepția timpului Telejurnalul de pe canalul 1 al francezilor este astăzi cel mai urmărit din peisajul televizual. Patrick Poivre d’Arvor, Claire Chazal și Jean-Pierre Perneau sunt printre cei mai cunoscuți prezentatori de știri din țară, adevărate simboluri care atrag zilnic milioane de francezi spre telejurnalul de la ora 20.00. Ce au atât de special? În afara calităților
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de același tip a cunoștințelor și gusturilor în muzică, sau chiar în jazz ori cinema." Pierre Bourdieu, 1969, p. 101. Aceste anchete cantitative arată că ideile primite nu au întotdeauna temei. Astfel, lectura intensivă nu este numaidecât incompatibilă cu asiduitatea televizuală (Establet și Felouzis, 1992). Dimpotrivă, intensitatea practicilor este, alături de cititul presei regionale, ultimul refugiu al "exclușilor" din cultura organizată (Donnat). Dezbateri metodologice • Ireductibilitatea domeniilor culturale Unii consideră că statistica reunește în mod artificial date care în practică sunt separate și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care nu pot fi reduse la o inculcare, intoxicare sau dominație. Când Bourdieu atacă industriile culturale, se înscrie în linia criticilor neomarxiști ai Școlii de la Frankfurt, negând populațiilor slab școlarizate orice capacitate civilizatoare și emancipatoare. El denunță cultura mediatică și televizuală, asimilând-o unei culturi dominate economic, "la ordinele capitalului" (1996). • Supraestimarea dominației După Grignon și Passeron, raporturile de forță între grupurile sociale nu dau cheia înțelegerii raporturilor simbolice și a conținuturilor culturii. Primele nu se traduc automat în cele din
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
se deschide Pinocchio al lui Collodi, privire complice, pact creativ instituit cu potențialii interlocutori, alții decît destinatarii uzuali ai poveștii), semnalele textuale de deschidere și închidere, iar pe de altă parte strategiile oralizării reprezentate de interpelări (consubstanțiale funcționării multor genuri televizuale interactive), clișee, recurențe, epitete "epice". Fiecare text individual poate fi considerat ca variantă de manifestare a unei structuri comune și poate fi generat pe baza regulilor de transformare decelate. Această dublă procedură leagă procesul analitic de cel sintetic (generativ) transformîndu-l
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Structurile narative ale celor mai diverse genuri mediatice ne permit să identificăm și să înțelegem în propria noastră existență contextul, complicarea, evaluarea, eroii și opozanții, dar oferă în același timp tentația actualizării unor scripturi diabolice (asasinate reale inspirate de modele televizuale sau cinematografice). "Semiotica și structuralismul evidențiază mecanismele prin care ne construim experiența. Ele ne ajută să conștientizăm abilitățile de exprimare prin intermediul semnelor și simbolurilor și pun întrebări neliniștitoare privind forța și adecvarea reprezentărilor mediatice și a practicilor de semnificare în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de la o imagine funcționalistă (unidirecțională) a jurnalistului ¨curea de transmisie a discursului de propagand㨠cf. definiția lui Lenin * la o imagine polivalentă; o serie de sfere interacționează permanent cu jurnalismul: arta (în special fotografia și literatura), teatrul (în show-urile televizuale), educația (în emisiunile culturale) * de la un jurnalist preprogramat, ¨preot¨ al limbii de lemn și stilului formular * la un jurnalist tentat de hiperbolă, patetism, excese. Încercînd să diagnosticăm maladiile presei posttotalitare, am putea utiliza termenul creat de Lucien Sfez tautism (tautologie
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
viziunea holistă tradițională a societății ca totalitate, implicînd mecanisme de integrare socială și identitate colectivă și viziunea liberală a libertății totale a individului insularizat (cf. și Michele Martin, Serge Proulx, 1995: 287-288). Dezvoltarea în jurul formei tematice sau generaliste a programării televizuale, legată și de căutarea unor noi principii ale identității colective nu trebuie în nici un caz să elimine comunicarea între diversele grupuri sociale și sensibilizarea lor la problemele mari ale societății contemporane. "Ar fi regretabil și chiar inacceptabil ca această funcție
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
se neutralizează își are originea în conceptele de polifonie și dialogism introduse de Mihail Bahtin. Intertextualitatea marchează ca o fatalitate orice scriitură: "Intertextualitatea înseamnă imposibilitatea de a trăi în afara textului infinit, text care poate fi Proust, ziarul cotidian sau ecranul televizual" (Roland Barthes S/Z, 1970:159). Intertextualitatea întemeiază un demers progresiv-regresiv, un dialog al mai multor texte: al scriitorului, al destinatarului, al contextului cultural anterior sau actual. IZOTOPIE Termen împrumutat de A.J. Greimas fizicii pentru a desemna un ansamblu
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
despre derivele securitare și încerca să trateze adevărurile și minciunile din jurul violenței. Pentru a pune în lumină acest rol al presei, mă voi mulțumi, pentru început, cu două istorii pe care le-am trăit personal în Franța. Prima privește presa televizuală, a doua pe cea scrisă. În ianuarie 1996, ca în toate lunile ianuarie de la începutul anilor 1990 încoace, puseul mediatic legat de violența în școală este puternic. Greve repetate legate explicit de violență agită lumea școlară. Suntem în ajunul anunțării
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sunt în camera de alături, la Paris. E atât de credibil, încât ministrul, ieșind de la dezbatere și înțelegând manipularea, va rosti aceste cuvinte de uimire: "Ia te uită, erați aici?".Acestea fiind spuse, am o experiență destul de lungă cu presa televizuală, iar una dintre cele mai importante probleme este tendința de a scurta timpii de antenă în jurnalele televizate. Acum câțiva ani, la începutul anilor 1990, încă puteai să ai un interviu de un minut la jurnalul de la opt seara. Deja
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
corespondentul perfect în realitatea socială. Până la apariția televiziunilor private, care au liberalizat și mai spectaculos piața discursivă postcomunistă în manierele cele mai radicale, oricât de penibile, grotești și respingătoare ar putea fi acestea uneori (să nu uităm, până la intervenția autorităților televizuale sau a justiției, există telecomanda!), „vipurile” emergente au persistat în cultura monologică în care crescuseră înainte sau după 1989, trebuind să învețe însă până la urmă rudimentele dialogului, grație talk-show-urilor, al căror vârf de popularitate poate fi datat între sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și efectul de amorsare studiat de Iyengar și Kinder (1987): cu cît o problemă este mai dezbătută de mijloacele mediatice, cu atît se impun criteriile de evaluare specifice autorității indicate. Nu ar trebui să restrîngem comunicarea prezidențială la expresia ei televizuală. Deplasările în străinătate sînt cu precădere modalități de comunicare a mesajelor cu țintă internațională, dar și internă. Acestora li se adaugă gesturile cu forță simbolică, precum participarea la manifestațiile de masă cauzate de profanarea cimitirului din Carpentras sau chiar audiența
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
care le au termenii (semnele dintr-un text, ca o emisiune de televiziune) pot fi evaluate intensitatea pozitivității violenței (să spunem, folosirea violenței pentru a pedepsi și a face dreptate) sau dimpotrivă, intensitatea negativității actelor, termenilor și scenelor de violență televizuală (ca exemplu, prin desemnarea gravității consecințelor actelor violente, de la lezare la vătămare corporală și omucidere). Analiza semio-discursivă, care nu se limitează la cuantificarea și tipologia conținuturilor violente (violența psihologică, violența verbală, violența fizică, violența socială, violența economică, violența sexuală), a
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
trăiesc și găsesc o adevărată plăcere în a se lupta și chiar în acte extreme cum sunt omuciderile. În cercetarea noastră au fost luate în considerare (ca abordare semio-discursivă) mecanismele discursiv-reprezentaționale care amplifică potențialul de impact negativ al conținuturilor violenței televizuale: ● Absența consecințelor negative, după grade de nocivitate (reprezentarea violenței drept cea mai bună, mai atractivă și mai eficiență metodă și soluție de rezolvare a problemelor, fie ele conflictuale sau neconflictuale). ● Recompensarea și absența penalizării (ceea ce mărește riscul influenței nocive asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a valorilor și a caracterelor umane. Cercetarea noastră a regăsit frecvent această schemă narativă în ficțiunile cu scene violente din programele de televiune difuzate în România. Reprezentarea violenței prezentate la televiziune este, deci, tributară unor specificități și constrângeri ale mediului televizual: dispozitiv televizual, coduri narative, de scenarizare, vizualizare, care comportă ca note dominante „caracterul repetitiv și banalizat”, spectacularizant și simplificator al discursului televizual. Schemele, codurile și semnificațiile prezentării conținuturilor violente la televiziune puse în evidență în cercetări de referință americane și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și a caracterelor umane. Cercetarea noastră a regăsit frecvent această schemă narativă în ficțiunile cu scene violente din programele de televiune difuzate în România. Reprezentarea violenței prezentate la televiziune este, deci, tributară unor specificități și constrângeri ale mediului televizual: dispozitiv televizual, coduri narative, de scenarizare, vizualizare, care comportă ca note dominante „caracterul repetitiv și banalizat”, spectacularizant și simplificator al discursului televizual. Schemele, codurile și semnificațiile prezentării conținuturilor violente la televiziune puse în evidență în cercetări de referință americane și europene, cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]