1,169 matches
-
pe care i le dă, conștientizând afilierea: - Poți să te culci, e ora și noaptea-ntârziată, / Vei scrie, altă dată, orice, și tot nimic („Umbra”, 1965:112). În cel de-al doilea vers umbra îi declară substanța neglijabilă a fiindului său teluric, amintindu-i că aici este un însemn atâta timp cât va trăi și numai atunci când eul se va detașa de fiind, creația lui va spulbera entorsele părerilor cuvântului: O umbră ești acuma, și pot să te ridic, / Lăsând odaia goală, și lampa
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
să înghită fiindurile, eliberând eurile care intrau în planul divin, restul, dezintegrare și încetare de fiind. În clipele de deznădejde poetul își plânge trăirea: Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, același gest al prezentării morții rămâne învins în teluric însă învingător spre Univers, regretă faptul că a putut trăi în durere și, atunci, Plângând, / Și fredonând, se oprește din tainica meditație și își face totuși timp să se gândească la propria lui existență umană („Note de toamnă”, 1965:115
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
rareori lumina zilei îi dă speranța vreunei schimbări a planului dimensiunii infinite: Mă simt de-un dor cuprins. Mă văd, pe-un drum departe, / Mergând încet și nins („Ninge”, 1965:118). Să fie regretul translatării lumilor și a trecerii timpului teluric, sau convingerea că ...omul a devenit concret.../ În noaptea viforoasă... numai dacă va putea învinge O tristă-ngăduire, sau un humor secret („Plumb de iarnă”, 1965:119). În poezia „Nervi de toamnă” Bacovia se întoarce din drumul său celest și dă
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
și să ducă la victorie o oricât de amplă mișcare socială, civică, a conștiințelor dureroase îmbunătățite, convinse de forța, drepturile, obligațiile și responsabilitățile frontului său. ACEASTĂ MIȘCARE a reînomeniților divin înluminați este treapta necesară pentru înfăptuirea saltului calitativ de la existența telurică, tridimensională, a societăților istorice de astăzi, la nivelul spiritual îmbunătățit al în curând viitorului „Om de lumină” al Celei de a patra Dimensiuni Subtile, plănuit a fi liber trăitor în Univers, copil stelar și fiu de Dumnezeu! TEORIA DEOUMANISTĂ va
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
nemuririi sufletului, moștenita de la dacii nemuritori, convingere care coincide cu dogmă creștină, Brâncuși s-a regăsit și în ideile lui Socrate transcrise de Platon, și credea că înainte de a se uni cu trupul, sufletul contemplă lumea ideilor. El caută transcenderea teluricului, aspirația către veșnicie! De altfel era nelipsit de la liturghie și se spune că din contemplarea flacării unei lumânări a realizat ultima varianta Pasărea măiastra!Pasăre galbenă, moment în care introduce un motiv nou în creația să - cel al zborului vertical
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
Dumnezeu / și s-a deschis / o fereastră / și în fereastră, / o altă fereastră, / în care se deschidea / încă o fereastră - și-n fiecare fereastră / era Dumnezeu. / 25 aprilie 2011” (Internet). Aceasta este o poezie perfectă care contopește concretul cu inefabilul, teluricul cu cerescul, pământul trupesc cu suflarea de Duh care-i șoptește poetului la ureche, îl inspiră și-l înalță peste toate lucrurile. Pentru că, spune autorul, Dumnezeu este cel care sădește în noi totul, până și lacrimile, iar în cuvintele noastre
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
trebui să scriu această carte, / până la urmă,/ ca pe o altă naștere, după moarte, / scârbită de turmă” (Capitulare). Contraste și contrarii, contururi abia trasate, granițe abia vizibile ori latitudini incendiare, asocieri ale extremelor, alunecări și reveniri în spațiul incert dintre teluric și celest alcătuiesc partitura generoasă pe care verbul autoarei se mișcă sigur și grațios, în efortul de a „re-poetiza” lumea, de a-i reclădi reperele. Ca tematică, grupajul de poeme se concentrează asupra erosului, aflat sub semnul fragilității, al echilibrului
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
duplicitaro-machiavelic, fapt care îi reușește în mod vizibil... Problema actorului nostru social intitulat în stil specific beckettian Godot este aceea că el poate fi asemuit cu infinitul însuși, infinit pe care se străduiește a-l pătrunde cu bucuria unei ființări telurice totalmente firești, dar și cu drama interioară de a trăi totdeodată, secundă după secundă, acel rău cotidian insalubru și dezgustător, ce domină azi societatea de la plus și până la minus infinitul ei. Pământeanul nostru Godot nu se vrea a fi nici
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
și clipocitul apelor.Em mărturisește undeva:Am iubit acest pământ din prima mea tinerețe.Am umblat pe cărările lui,am ascultat freamătul freamătul pădurilor,clipocitul apelor,am deslușit mesajul oceanelor(...).Descoperirea tainelor vieții,cunoașterea pătimașă a iubirii ce depășește frumusețea telurică,irupând spre spațiul invadat de lumină a ideii ,sunt tot atâtea elemente ale edenului poetului grec înțeles de poetul grec:Femeie cu trup de arc întins,încă te aștept/lângă vasul de-alabastru cu intrastate roze,/măcar că noaptea apropape a
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
omului. În versurile citate în rândurile de mai sus poetul prevede această stare naturală și ireversibilă, subtil degajă situația cataclismică: omul începuse să vorbească singur ... , rezultat al unei suferințe, a unui semn care sugerează sfârșitul. Versul al doilea denunță dezastrul, teluricul își pierde protecția celestului iar umbre trecătoare tind să stăpânească viul sub valtrapurile nefiindului. Ideea eului treaz se pierde pentru că materia cenușie este distrusă de imposibilitatea înțelegerii existentului. Versul al treilea, din cel de-al doilea catren al poeziei, sugerează
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
are o cunoaștere însă nu temei: Și frunzele cad ca un sinistru semn, totul purtându-ne în străfunzimi coborâtoare în răbdarea păcatului existențial. El este: ... solitarul pustiilor piețe / Cu jocuri de umbră ce dau nebunie ... (Pălind) cel ce încă bântuie teluricul și asistă neputincios la jocul macabru al umbrelor misterioase care au început să pună stăpânire pe Pământul aflat în agonie. Damnat să privească: pălind în tăcere și-n paralizie (Pălind) umbrele amețite de perpetuul întuneric al apropierii sfârșitului el zărește
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
profund imaginative în permanență levitație: Nimeni, nimeni, nimeni ... Cu atât mai bine - / Și de-atâta vreme / Nu știe de mine / Nimeni, nimeni, nimeni ... (Rar). Triplicitatea pronumelui negativ nimeni, repetată și la sfârșitul catrenului, sugerează descompunerea carnalului, levitația sufletului și dispariția telurică a celor trei intersecții, care au derutat egoul cât a fost trăind pe pământul negru. Culoarea pământului trebuia de la începuturi să trezească în om suspiciunea timpului căderii lui, tocmai și datorită faptului că derma, prin gândirea omului, nu a avut
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
Peste vise bruma, / Veșnic, veșnic, veșnic (Rar). Sunt două stări care îl fac pe literat înțelept și miraculos de meditativ: durerea fizică sau durerea dorului. Două prefaceri ce pun stăpânire pe existentul poetului-om, îi clatină existența; îl târăște în teluricul profan al mocirlei orânduirii antiliterate prin natura ei mercantilă ca apoi să îl înalțe spre imensul celest deusian unde locul lui este pentru eternitate. Bacovia este unic, simbolismul nu-i tronează în totalitate creația literară însă i se substituie bogăția
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
uriaș bordel de tip multi- și intercultural?!... Este inadmisibil ca tocmai în veacul al XXI-lea al umanității creatoare să se ajungă în situații de viață de o dimensiune aflată sub limita cea mai de jos a conceptului de ființare telurică, iar niciunul dintre cei care le cer alegătorilor votul să nu realizeze nimic concret în acest sens, ci într-unul taman antagonic!... Din această perspectivă, propun ca, înainte de a mai fi cerșită încă o ștampilă cetățenilor lumii, din orice țară
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
mul! Ce minunăție! Ce mândru sună acest cuvânt! O-mul! Trebuie să ai respect față de om!” ... Ei, dar cum să te mai raportezi la asemenea vorbe adânci, când au fost aruncate de ceva vreme în cazanul cu smoală al infernului teluric cuvinte (cândva, pline de sens) precum morala, omenia, cinstea, demnitatea, respectul, puritatea, valoarea intrinsec-umană etc.!... Ce nevoie mai este azi de așa ceva, când se statuează, iată, cât mai sus posibil cu putință, în vârful tocit de vreme al bătrânului compas
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
de versuri și linii melodice elaborate. Produsul lor este modern, cultural, adaptat cerințelor. A pretinde de aici înainte că flamenco ar fi o invenție eminamente țigănească nu mai este realist. Nici durerea și spontaneitatea sa nu mai are acel caracter teluric inițial. Gustul publicului pentru melodios își spune cuvântul, disperarea este înlocuită de melancolie, flamenco se adaptează și devine mai „blând”. Rafinamentul care se impune de la acest moment transformă reprezentația într-un bun cultural al tuturor. Firesc, se generează dispute, căci
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
cele două universuri aflate în contact direct și intercondiționalitate: universul interior și cel exterior. Ambele nemărginite! Poezia ei își schimbă „culoarea” nu numai după frământările interioare ci și în perfectă coordonare cu lumina soarelui sau, cine știe, cu vreo vibrație telurica pe care noi, cei mai puțin sensibili, nici nu o percepem. Una este poezia scrisă în Săcuieul natal și o cu totul alta, în esență dar fără afectarea calității, în Koln sau în Cipru. În mod sigur contează și impactul
GEORGETA MINODORA RESTEMAN: „RĂTĂCITE ANOTIMPURI” ÎN COLECTIA LIRIK A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355281_a_356610]
-
Alți păstori mai cu stare, mai în stare să asculte Internaționala, mai ghiftuiți în inițiere, mai săritori la avantaje imanente, privesc transcendent de sus, de deasupra norilor, la opincarii, țopârlanii și mămăligarii nevoiași, rânjind vicarilor pe deasupra engolpionului: „Spune netrebnicilor acelora telurici, să pupe țărâna pe unde călcăm noi. Atât și nimic mai mult!” Cei din categoria cea mai înaltă, care și ei fac parte din cele două stări, dar de, le-a surâs norocul mai mult, cu studii în Apus, pe la
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
spectaculoasă, de altfel, dintre firul de lumină și cel de întuneric, dintre prostie și înțelepciune, dintre un înger și un drac. Aceste persoane, denumite simplu „culturnicii de serviciu ai postmodernității”, rămase la stadiul cel mai de jos al ființării lor telurice - anume acela de simple structuri bipede împerechiabile și-atât -, siluiesc în fel și chip limba în care, dintr-o regretabilă eroare destinică, au ajuns să scrie, semnificațiile ei profunde, propunând drept „creație” literară a zilei străbătută de „har” divin o
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
este în egală măsură și Sinele Celuilalt, al Omului de lângă noi căruia îi este sfâșiată zilnic ființa în bucăți și călcat în picioare sistemul axiologic propriu doar pentru faptul că, prin Voie divină, există ca entitate psiho-cognitivă într-un perimetru teluric macabru, unde falsul raport de subordonare fățișă instituit ca normă de forța distructivă a banului își desfășoară nestingherit murdarul său joc mundan, iar vestitul îndemn etic incaș „să nu fii hoț, să nu fii mincinos, să nu fii leneș” a
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
creația poetei ci o adeverire existențială a unei lumi, de care se detașează când, prin împlinirea artei, inspiră harul deusian. Nu întâmplător, volumul se deschide cu poezia Poetul și umbra, poate ca o justificare a faptului că poetul-om trăiește teluric atâta timp cât este însoțit de taina fiindului său: Poetul cu umbra sa / Porni prin lume.../ Pelerin. / în șase zile pline / Își căută Destinul.... Dialogul poetei cu umbra sa este o măreție a unei inițieri, singura posibilă destăinuirii unor frământări de viață
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
mărturisirilor, țintește steaua și nu o lasă să cadă oricum pentru că Elisabeta Iosif este ea însăși o piatră de hotar între lumea de aici și cea de sus. Demult nu mai aparține, prin fiindul ei, gândirii mărunte, este un ego teluric prin trup însă prin idee despică universul unindu-se cu angelicul maestru al artei versului: Și-a legat visul de cifra opt, la adăpost de stâncă / Prin limbajul strămoșilor. În sălașul lunii / Poezia i-a rămas speranță, călătorind, încă. / Are
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
pe care îl fermentează lăsând ca din el să se nască forma, înțelesul voit a ceea dorește să transmită și erupe precum Etna acoperind răul și lăsând lumina să descopere adevărul vieții din taină. Conștientă, om fiind, de trecerea timpului teluric și de faptele îmbătrânirii materiei, nu însă a cuvântului ideii, se roagă trecerii și îl atenționează, totodată: - Nu vezi?! Mi-e ziua-n baia arămie și noaptea-n univers / Te văd peste umărul Toamnei, Timpule, înmuiat în vers! / Lasă-mă
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
Sub clar de lună), purtându-ne apoi într-o lume de basm a lumescului. Nu coboară prea mult de ceea ce trupul o leagă de semenii săi, pentru că în cuvântul inspirat, pe care îl înalță inițiatului, răbdător și chinuit de umbrele teluricului, poeta spune: Văd horă în flăcări... Adun sânziene.../ E ceas de ursită. Lumini marțiene Răsar ca iubirile, unind și planete, / În august. I-aud și tic-tacul, buchet de flașnete. Ea însăși prin tot ceea ce vede este o inițiată și declară
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > CASIANA PATRICIA EKART JELMĂREAN SAU ZBOR CRISALIDIC DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Suntem reflexii divine rătăcite în teluric. Pătrundem în tainice căutări labirintice pentru a ne regăsi valențele sacre, pierdute în negura existenței. Accedem prin acte soteriologice la starea primordială, construim edificii spirituale pentru a descoperi omphalosul care ne oferă posibilitatea transcenderii spațiilor contingente. Când suntem dincolo? Există
CASIANA PATRICIA EKART JELMĂREAN SAU ZBOR CRISALIDIC DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356942_a_358271]