869 matches
-
fărâmițate în mii de mici proprietăți strămoșești, cu ape navigabile și surse energetice, cu imense bogății minerale în subsol a ajuns să cerșească, mai ieri la Marea Poartă astăzi la porțile Europei. Românul este muncitor în sinea sa dar sensibil. Temător nevoie mare nu acordă nimănui încredere tocmai deoarece nu se străduiește să obțină încrederea celor din jur. Și astfel depinde de alții. Chiar și de natură care nu dă nimic de pomană. „Capra vecinului să moară” este secretul lui Polichinel
NORMAL CĂ EXISTĂ OAMENI NORMALI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357487_a_358816]
-
avut momente în care această femeie o scosese din sărite, atât de mult, că îi venea să dea cu ea de pământ, dar abia acum înțelegea că nu ar fi vrut nicicând să i se întâmple ceva rău... Se apropia temătoare, palidă, de profesorul dr. Popescu, cel care, împreună cu un echipaj de medici de la SMURD, așteptau gata să intervină în momentul finalizării descarcerării. - Domnule profesor, am auzit bine? În mașină se află doamna doctor Străinu? - O cunoașteți personal? Da! Din nefericire
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
protejat pe puturosu’ și nerușinatu’ familiei. Vezi că poate iei și tu o porție, imediat!, a întrerupt-o Vasile mânios și nemulțumit, privind-o crunt, pus pe fapte dure. Apoi, s-a întors către Gavrilă, sub privirile celorlalți, uimiți și temători, scoțându-și cureaua. Jos pantalonii, fiule! Zece curele vei încasa de data asta și la fiecare vorbă scoasă, alta vine cu iuțeală, mai rea ca ălelalte. Ca să-ți aduci tu aminte, fiule, că trebuie să și înveți. Ca să știi că
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
noi. Să începem, a sosit vremea! vorbi el. Cercul era închis. În capsula de cristal, bărbatul fără viată, părea o statuie de marmură. Pielea albă, contrasta cu pletele negre. -Să vină pământenii! porunci regentul. Femei, bărbați și copiii,au îngenuncheat temători. -Care este dorința voastră? Regina de inimă roșie vorbi scurt, cum fusese învățată de înțelepții din adâncurile peșterilor de granit: -Prea mărite, dorim, să ni-l redai pe rege! A fost îndepărtat cu trufie, din răutate i-a fost curmată
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
carte bună, niciodată. Cineva care a locuit în aceeași celulă cu condamnații la moarte, povestea că i-a văzut citind și ziua și noaptea și dormind foarte puțin. Ce s-o fi petrecut atunci în ființa lor, aceasta plăpândă și temătoare de moarte? Familiile nu mai știau nimic despre ei și lor nu le mai parvenea nici o știre despre ce lăsaseră în urmă. Fuseseră desprinși și izolați de lumea din care proveneau, ca să se obișnuiască mai ușor cu gândul că această
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
departe? Te doresc așa de mult, Eugen! Recunosc, chiar dacă am zis că... Îmi este teamă, totuși! - Nu trebuie să-ți fie... pentru că ne vom opri aici. Ne vom aparține cândva, te asigur, Alina. Vorbesc foarte serios... Alina și-a retras temătoare brațele. L-a privit lung, oarecum dezamăgită. A deschis gura să vorbească, dar s-a răzgândit. El o privea atent. A simțit că ceva nu este în regulă. - Te-am supărat cu ceva? Alina, eu nu te refuz. Te doresc
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
copiilor”, s-a dovedit un prilej ca viitoarea scriitoare să le arate învățătoarei, părinților și odraslelor ce luau parte la festivitate, că bunul-simț și puritatea sunt adevărate arme. Și că menirea lor rămâne aceea de a le oferi putere pământenilor temători de dușmani vremelnici. Într-o societate lipsită de scrupule, ce își schimbase valorile, Rodica Elena Lupu a spus răspicat, curajos și fără teamă ce gândea și simțea. Iar gândurile și simțămintele ei de altădată, se regăsesc peste ani, în creațiile
INTERVIU CU RODICA ELENA LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358191_a_359520]
-
amețitoare în cele câteva minute până ce trenul ieși de pe pod, minute care lui i se părură ore nesfârșite. Trăgând cu putere în piept aer, bărbatul își dădu seama că nu mai respirase de ceva timp. Copila îl privea cu ochi temători, plini de înțelegerea celor care ar fi putut să se întâmple. El porni cu greu de pe loc, prinzând mâna fetiței în palma lui umedă și nu se opri până ce podul nu rămase mult în urmă. - Tati, n-am prins știuca
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
făcut țurțure / sunt pură ca lacrima îngerului descris de om / am auzit cum trosneai / cum erai / nimb alb desfăcut / mă strângea lumea ta / mă obliga / deveneam gândul tău / dar nici tu nu știai cine poți fi. / Mă opresc aici”. Uneori, temătoare că a dezvăluit prea mult din ceea ce era ascuns sub vălurile Mayei, poeta spune: “Mă opresc aici” - lăsându-l pe cititor să-și închipuie un final, după măsura fiecăruia. Deosebit de interesant tot ceea ce propune în acest ciclu de versuri, ca
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
la un azil de bătrâni, nu se cuvenea să ceară, după câteva săptămâni doar de la angajare, așa, tam-nisam, concediu. Dăduse peste Anneliese, se potrivise să fie sfârșit de săptămână, bărbații erau plecați, femeia trebăluia în bucătărie. Îl privise cu ochi temători, apoi îl primise înăuntru, cu Berni voia să vorbească, îi spusese. Nu era acasă, dar trebuia să se întoarcă dintr-o clipă în alta. Anneliese se îngrășase, dar nu-i stătea rău, avea fața la fel de albă ca odinioară, rumenită puțin
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Suspinam într-una, ochii-mi erau uzi, De-atunci eu te chem; știu că mă auzi. Zilnic m-am rugat. Tu m-ai ascultat. Azi îmi port povara, crucea ce mi-ai dat! Mă uit sus spre cer cu ochi temători, Și mi te zăresc. Te văd printre nori; Îmi e frig, Iisuse, dar nu stau în frig, „Vino și-ncălzește-mi sufletul” - îți strig! Vino și oblojește-mi rănile, căci sunt Copilul Tău statornic, făcut din lutul Sfânt. La pieptul
ÎN VALEA PLÂNGERII... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360356_a_361685]
-
Regreta. O impresiona durerea întipărită pe fața Violetei. Aceasta scâncea și suspina, făcând eforturi să-și oprească plânsul. Apoi a băut din apă și și-a șters ultimele lacrimi. După ce a respirat adânc de câteva ori, a întrebat, încordată și temătoare: - Dacă lucrează cu dumneavoastră, este obligatoriu să știe și el, doamna avocată? Vine în sală la procesul meu, la al doilea termen? - Nu este obligatoriu. Nu-ți fie teamă, pentru că nu-l voi lua cu mine la al doilea termen
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
desfășurau în salonul restaurantului lui Ion P. Dragomir, bine cunoscut în ținut. Fără ca aceasta să însemne, un amestec de ... ce poate să-și imagineze fiecare cititor! Exista pe atunci, parcă mai mult ca acum, o măsură în toate, lumea mai temătoare de pedeapsa divină, cu rușine și respect pe care din nefericire, azi, nu prea le mai găsești. Pot spune cu precizie că atunci am cunoscut și m-am atașat, simțind cu adevărat înălțarea sensibilă și benefică pentru suflet și minte
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
și fâșneață cum nu s‑a văzut”, după cum o descria Gabriel mamei sale în vacanța de iarnă. - Da’ cum ai cunoscut tu fata asta, Gabi, dacă nu e în clasă cu tine, l‑a întrebat Ioana destul de curioasă și oarecum temătoare. - În curtea școlii, mamă. Într‑o pauză. Am lovit‑o din greșeală cu o minge când mă jucam cu băieții și... și am intrat în vorbă, știi... - Așa ai făcut, mamă? l‑a întrerupt femeia cu vocea încărcată de reproș
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
surpriză, gândite împreună cu medici, psihoterapeuți și entertaineri de top în așa fel încât toți copiii să se poată bucura de ele indiferent de provocările cu care se confruntă. Cu fiecare dintre ele, copiii capătă încredere în sine. Dacă ieri intrau temători parcul de aventură aflat la înălțime, astăzi și mâine îl străbat plini de încredere în timp record: „Uite, Mel, am reușit!” Îți recomandăm Suferința jurnalistei Paula Rusu. „Eu credeam că această boală nu mai există în România” Să îi vadă
Oferta magică pentru care Melania Medeleanu a renunțat la televiziune: „Dacă îi văd pe ei râzând, nu-mi mai trebuie altă răsplată” () [Corola-blog/BlogPost/338321_a_339650]
-
Spre sfârșitul lui iulie, încă nu plouase deloc. Satul era pârjolit. Până și din pomi, fructele căzuseră, stafidite, iar frunzele păreau că stau să se-aprindă. Oamenii se căinau, se rugau, blestemau temători că vine sfârșitul. Era în anul 2000 și lumea se aștepta ca Dumnezeu să piardă Pământul cu foc. Dar ploi veneau; ocoleau satele și se revărsau de jur împrejur, pe cercul de munți. În așezări ajungeau numai fulgere, tunete și
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
coridorul care trecea pe lângă curtea femeilor, spre odăile eunucilor, Safiye auzi clinchetul slab al porțelanului. Jupâneasa cafelei și alaiul ei așteptau afară. Ar fi știut că erau femei acolo, chiar și fără să audă zgomotul: o senzație ușoara de anticipare temătoare, aerul devenit mai dens. Cum ar fi putut să descrie de unde știa aceste lucruri ? În ciuda faptului că nu dormise toată noaptea, Safiye poruncise să nu fie deranjat ă. Nu avea nevoie nici de cafea, nici de odihnă, duăa o viață
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
Totuși... de ce crezi că cei doi... - Domnișoară, îi cunoaște toată lumea cât sunt de jigodii. Amândoi! Multe salariate s-au plâns de ei... - Bine, bine! Este suficient... la revedere! Încă o dată, mulțumesc! Se grăbi fata să încheie subiectul, redevenind rigidă și temătoare. Ultimele cuvinte pe care Cristian le rostise au avut darul de a-i întări hotărârea ce se înfiripase în mintea ei. Strângând cu putere dosarul ce-l purta cu ea, Adriana se îndreptă îndârjită către birou. La fel de îndârjită cum se
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
este direcția către Universitate. Mii de claxoane și sirene se întreceau în toate tonalitățile pe străzile capitalei plină de animație, cântece, urale și alte strigăte de bucurie. Era Anul Nou! Adriana străbătea dezolată Bucureștiul la cumpăna dintre ani, strecurându-se temătoare, fără speranță, prin labirintul vieții... Plină de zel, îngândurată, dar meticuloasă, făcea ordine în hârțoagele ce le avea în primire. Ce nu mai era bun, rupea și umpluse coșul de hârtii. Tria și clasifica cu pricepere toate documentele. Pe domenii
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Se zbuciumă tenebre în mintea cea dintăi Nimic nu mai contează, nimic din ce-o să-mi spui; Doar toamnele mai plouă câte un dram de floare Peste adânca umbră de tine temătoare... Ai smuls din mine darul tăcutelor litanii Și mi-ai întins pe frunze în rugăminți și danii, Ascunse-n fila neagră a tainelor sinistre Pe rândul secundar, doar versurile triste... Și cine să mai cânte sub lună, când pe cer
ALBASTRU FRÂNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341275_a_342604]
-
are revelația prezenței Sale în creațiune. “Văd cerul albastru ziua,/ Cerul înstelat noaptea,/ Văd cerul înnorat în furtună/ Și razele soarelui de dupa nori,/ Alergând către mine,/ Văd pădurea ce se așterne la orizont/ Și ierburile înalte/ Ce-mi primesc pașii temători,/ Dar dincolo de tot ce văd,/ Nu-l pot vedea/ Pe Cel pe Care eu Îl caut !!!” Descrierea este simplă, clasică, menită să ne descopere un Dumnezeu pentru care esteticul a fost și va rămâne o preocupare majoră. Imaginile sunt exuberante
POEZIE DESPRE VESNICIE, DRAGOSTE SI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342595_a_343924]
-
să fii însă sigur că, în fața ta se află într-adevăr o oglindă și nu cumva un interlocutor față de care ai resentimente. Dar uneori oglinda poate fi unduitoare și nu mai arată gradul de „frumusețe” ci adâncul sufletului. Te vezi temător, gospodar sau hâtru. În general nu este în FIREA omului să-și oglindească sufletul într-o oglindă de sticlă argintată. Omul neîncrezător își dezvăluie FIREA nestatornică descriind propria imagine când privește interlocutorul (hoțul vede numai hoți în jurul său și trebuie
OGLINDĂ OGLINJOARĂ … de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341589_a_342918]
-
Acasa > Cultural > Vizual > ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 167 din 16 iunie 2011 Toate Articolele Autorului “Botezul” în apa oceanului s-a făcut aidoma copilului de odinioară, care pășea chicotind temător, cu sughițuri icnite pe fondul unui plânset aproape frustrant și chiar jertfitor, pentru că voința de a decide de unul singur i-a fost “grav încălcată” de hotărârea mamei de a-l lăia în “apa udă” a ligheanului sau ciubărului patriarhal
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
ploi de stele căzătoare/ sunetul primei brume fără țară ”. Poeta-copil iubește lumea așa cum îi e dată, ca pe o priveliște din care nu lipsesc florile, animalele, oamenii. Percepția ei este de estetic până la sublim. Nu există loc pentru urât, neplăcut, temător, lipsit de armonie. Poezia “Trandafirului alb” este o dovadă că sentimentele ei încep să se contureze. Aproape că vorbește despre un iubit imaginar, la fel de special ca un trandafir alb, unic prin farmec și prestanță, și totodată de prima ei dezamăgire
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
principiul pedeapsă-teamă, Statul care face la fel, Părinții care fac la fel, Biserica (nu are importanță de care, toată o apă de ploaie), nu fac decât să suprime Omul liber, sănătos, înțelept, ca să îl poată înlocui cu omul supus, conformat, temător, manevrabil. Numai Dumnezeu ne dă de toate, numai Statul ne dă și ne învață, numai Părinții ne cresc și ne învață, numai Biserica ne învață și ne dă mântuire. Altă cale nu avem. Suntem niște copii proști, răi, păcătoși, iresponsabili
Când bătaia e ruptă din Rai, omul e rupt în bătaie () [Corola-blog/BlogPost/338166_a_339495]