889 matches
-
avea cum să-l tragă pe sfoară. Era un saufer de bere, cu pleoape căzute, mic de statură, acru, închis, fără forță, cu un ton băgăcios și acid, cu pantaloni șifonați sub burta lui lăsată; avea nasul cârn, cu nări temătoare și ofensate, și ochi rotunzi, lipsiți de inocență, în care se citea că este bine apărat. Era un tío listo, o figură de carnaval, un obișnuit al bordelurilor. Avea stilul unui saltimbanc de cea mai joasă speță, care făcea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
birou. A întins mâna și a împuns cu arătătorul una dintre fotografiile de pe perete. — Cine e copilul ăsta încântător? m-a întrebat. Cu aparatul de aer condiționat funcționând acum lin și neîntrerupt, cu fardul împrospătat, nu mai era copilul veștejit, temător, care stătuse în soarele fierbinte, pe trotuar, în fața cofetăriei Schrafft de pe Seventy-ninth Street. Mi se adresa acum cu același echilibru friabil de care dăduse dovadă când am sărit în mașină, în fața casei bunicii miresei, și când m-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
foarte tulburat. Arborase o mină plină de bunăvoință, dar incapabilă de a soluționa un litigiu dificil, de acel gen: iar eu știam, din experiență, că, prin nu știu ce mijloace miraculoase, pacea era pe cale să se reinstaureze în cameră. („Înțeleptul e întotdeauna temător și nehotărât când e vorba să întreprindă ceva, de aceea are mereu parte de succes“ -Textele lui Chuang-tzu, Cartea XXVI). Nu am să descriu în detaliu (o dată în viața mea) în ce fel a izbutit Seymour -trebuie să existe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să găsească puterea. De unde atâta forță. — Bineînțeles, spuse. Se Îndreptară spre farmacia Tritone, dar când ajunseră acolo obloanele erau deja Încuiate cu lacătul. De-acum toate magazinele erau Închise. — Stați liniștiți, vi le cumpăr mâine, Îi liniști Antonio. Pipăindu-și temător pieptul, se gândea că, dacă inima i-ar fi căzut din cămașă ca un bănuț, nici măcar nu și-ar fi dat seama. Cinară la McDonald’s-ul din Piața Spania, Îngrămădiți În jurul unei măsuțe de pe colț, sub lumina generoasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
personaj din cadru care privește altceva decît obiectivul aparatului. Îmi amintesc la ce te gîndeai, În momentul În care fotograful a declanșat procedeul, căznindu- te, sub aerul de vedetă plictisită, să imprimi pe peliculă și vedenia ta nesigură, mai degrabă temătoare, asupra viitorului. Cine vei fi În anul 2001, cînd vei avea treizeci de ani, și cum va arăta lumea noastră atunci? Asta te Întrebai. Ți se părea cuvenit să asortezi unui moment de răscruce o seriozitate de adîncime. Îți plăcea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rău, să vă faceți o viață În el. Interogația ajunge la mine peste ani, a supraviețuit În această fotografie În care lumina vibrează, țîșnind dintr-un aparat psihic de proiecție, deși nu a fost decît o scurtă clipă de Îndrăzneală temătoare, de confuzie, o rătăcire. Da, visările nu durau mult În anul lui Dumnezeu 1989, pentru că nu prea aveau spre ce să se Îndrepte - viitorul nu putea să fie altceva decît umbra mai obosită, mai uzată și mai Înfricoșată a prezentului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la Yalta, sau poate chiar înainte de Yalta, de când a început războiul și s-au ales alianțele - Cine știe?... și noi care credeam în Franța, în Anglia, în America, încă din 1916... - În politică totul e posibil pentru că mulțimea e totdeauna temătoare și cu mâinile goale. - Spuneați că ați auzit odată pe o rudă a dumneavoastră, un om serios, spunând că orânduirea de dincolo e cea mai dreaptă din lume, fără inegalități sociale, fără bogați și săraci, și că acum și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vedea...Mă pofti apoi să mă așez în fotoliul de lângă fereastră. - Nu cred, spusei. - N-are importantă ce credeți, important e că așa va fi. Nu trebuie să fii ticălos pentru a executa un asemenea ordin, e suficient să fii temător. La timpul acela toți vom fi temători. - Bine, domnule Pavel, dar... El își aprinse țigara lui de proastă calitate, și două ore ne pierdurăm în discuții mai cețoase decât fumul de țigară, despre dreptate și nedreptate. 29. După câtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în fotoliul de lângă fereastră. - Nu cred, spusei. - N-are importantă ce credeți, important e că așa va fi. Nu trebuie să fii ticălos pentru a executa un asemenea ordin, e suficient să fii temător. La timpul acela toți vom fi temători. - Bine, domnule Pavel, dar... El își aprinse țigara lui de proastă calitate, și două ore ne pierdurăm în discuții mai cețoase decât fumul de țigară, despre dreptate și nedreptate. 29. După câtva timp, într-o dimineață, fui anunțat, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
urma urmei simplu, dar mîinile tînărului se mișcau nefiresc, aveau un ușor tremur care-l Împiedica să rezolve corect sarcina primită, mai ales că fusta stătea, și de data asta, prea strîmt pe corp. Gesturile Îi erau precipitate și cumva temătoare. — Ah, cît ești de neîndemînatic! exclamă nemulțumită Naggie. Ar fi vrut să-l chinuie un pic. CÎnd se Întoarse, văzu că băiatul transpirase - și i se făcu milă. Ce-ai transpirat În halul ăsta? Ia ține un pic!... Spre surprinderea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe drum, pentru cine știe ce palme ori chei În cap Îndurate cândva, iar voi habar n-aveți ce eforturi s-au făcut ca să mâzgăliți pereții acuma cu femei crăcite și cu scrisuri de analfabeți și inculți. Nenorocirea a Început când Directorul, temător, poate, că cei din juru-i se vor simți excluși din iureșul aproape letal al muncii fizice, a Început să-i pună la treabă și pe colegii de cancelarie, și pe elevii mai mărișori, care și astăzi Îl țin minte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înfiorați, Îmi dau seama de forța imensă care v-a izbit, auzind mișcătoarele cuvinte ale avântatului editorial. Ciuliți urechile În continuare și căscați ochii, căci urmează rubrica intitulată Viața politică. „A trebuit să vină un om care să ne trezească temătoarele conștiințe; a trebuit să facă un gest și să rupă zăgazurile nemulțumirii și ale revoltei; a trebuit să sufere pentru ca noi să putem păși astăzi nu cu frunțile plecate către aspra țărână, ci cu ele scăldate În lumina binefăcătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
caiete, unelte de scris și câte altele de același fel crescuseră atât de mult, Încât Îi pusese pe gânduri pe responsabilii de la oraș. Îl pândiseră și-l prinseseră pe făptaș. De aici Începea povestea fraților gemeni. Se șoptea că librarul, temător foarte de pușcărie, Îl convinsese pe fratele său mai slab de minte, Îngrijitorul de la școală, să se ducă la proces În locul lui. Ceea ce sărmanul cu duhul chiar făcuse, iar fostul librar se apucase să curețe prin școală și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se aseamănă cu țara învecinată și că nu există nici o diferență extraordinară între ele. Așa se întâmplă că în Asia se găsesc țări puternice și țări slabe, popoarele războinice, curajoase și active se învecinează direct cu cele indolente efeminate și temătoare, așa că primele trebuie să cucerească, altele să fie cucerite. În schimb în Europa există doar țări puternice, iar cele care se învecinează sunt la fel de viteze. Aceasta este cauza majoră a slăbiciunii Asiei și a tăriei Europei; a libertății Europei și
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
din care s-a desprins ,,spiritul" capitalist specific, modern, ca fenomen de masă...". Etica protestantă și spiritul capitalismului, Editura Humanitas, București, 1993, p. 41. 37 Bertrand Russel arată: ,,Una dintre cele mai redutabile cauze ale nefericirii este imediat după grija temătoare, invidia. Aș spune despre invidie că este unul dintre cele mai universale și mai adânc înrădăcinate afecte umane". În căutarea fericirii, Editura Humanitas, București, 2011, p. 74. 38 Mises avertizează: ,,Conceptele moderne de fericire, utilitate, satisfacție și alte asemenea includ
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fiecare om se găsește un smoc din lumea oamenilor. O să-l căutați și o să-l găsiți, dragul meu domn' Karli. HASI: Sper ca Dumnezeu în bunătatea lui să ne ferească de una ca asta. Toate puterile înaltului ascund oribilul din temătorii oameni. Omenirea este într-un om, este finețea dintr-un om. Să poți fi om e fain și omul tău propriu e fain că poți să-l umpli de viață. Firește este finețea în adevăr interioară și nu exterioară ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sentimente domestice simple.”620 Părinții lui Africo îi sunt mereu aproape și îl susțin, atrăgându-i atența asupra pericolului unei iubiri cum este cea pentru Mensola, o nimfă a cărei vocație trebuia să fie alta. Tânăra, deși îndurerată și mereu temătoare în deciziile pe care trebuia să le ia, cu toate că trădează prin lipsa ei de fermitate, nu poate fi însă acuzată de lipsa sentimentelor materne, are o tandrețe aparte față de copilul născut în taină. Acesta va răscumpăra sfârșitul tragic al părinților
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
994 Ceea ce autorul reliefează în prima carte a poemului, însingurarea femeii, pare a fi susținut și în celelalte cărți. Tot pentru a o umaniza, dar și pentru a-i face justificată trădarea de mai târziu, autorul englez insistă asupra naturii temătoare a acestui personaj, frica devine o trăsătură dominantă a caracterului ei, o individualizează astfel mult mai mult decât făcuse Boccaccio, care o portretiza schematic, ca fiind „assai dogliosa”995, în legătură cu situația creată de plecarea lui Calcas în tabăra adversă, dar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În codul chandlerian, meseria de doctor semnalizează întotdeauna primejdii necunoscute și caractere perverse. Almore confirmă întru totul această imagine: hotărând să-l supravegheze pe Lavery, Marlowe este luat în vizor de proprietarul casei în fața căreia se postase - nimeni altul decât temătorul doctor, ce făcuse o mică avere tratând bolile mai greu de mărturisit ale milionarilor. Doctorul Almore avea de ce să se teamă: nu trecuse multă vreme de când un alt detectiv, Talley, aflase lucruri nu tocmai plăcute despre stilul său de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fără îndoială aceea de a fi găzduit. Este dorința lui Ulise care se întreabă mereu când ajunge pe un țărm străin 1*: "Vai, unde mă aflu? Ce oameni mai locuiesc acest pământ? Sunt ei răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?"2*, implorând mereu pe prag o primire binevoitoare. Dar tensiunea și așteptarea depășesc simpla dorință a unei prezențe, a hranei, a odihnei, simpla dorință a contactului uman. Faptul de a fi găzduit reactivează fără nicio îndoială nostalgiile prime
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
accentuată a funcționării și sensului scenei de ospitalitate. De fiecare dată când Ulise acostează pe un nou țărm, aceeași întrebare revine neîncetat: "Vai unde mă aflu? Ce oameni mai locuiesc acest pământ? Sânt ei răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?" (13.200-202)65. Ospitalitatea este o dovadă de civilizație și umanitate și peregrinările lui Ulise schițează o geografie imaginară a universului uman, ele desenează contururi și marchează limitele culturii și naturii, ale civilizatului și sălbaticului, non-umanului. François Hartog
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
surprinzător ca regele însuși să spună: "ne vom scoate apoi prețul de la norod, că-i greu unuia singur să facă atâtea daruri" (13.14-15)133*. La aceste ambiguități, s-au propus explicații, încă din Antichitate, deoarece acest amestec de suspiciune temătoare și generozitate excesivă n-a trecut neobservat. Cum se împacă imaginea feacienilor, salvatori de naufragiați, ospitalieri, generoși și cea a unui popor inadaptat, izolat de alți oameni, bănuitori și ostili cu străinii? A fost propusă ideea că teama de străini
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aventurilor sale și a întâlnirilor sale cu alteritatea și cu străinul, aceeași pe care și-a pus-o coborând pe țărmul Ciclopilor: "Vai, unde mă aflu? Ce oameni mai locuiesc acest pământ? Sunt ei răi, sălbatici, nedrepți, ori primitori și temători de zei?"171* Chestiunea ospitalității este din nou pusă, mai grav ca niciodată, fiindcă este vorba de ospitalitatea de acasă și în acest sens de ospitalitatea oferită sieși. Una din marile probleme ale Odiseii este interogația asupra a ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ființa însăși a institutorului care este - ca și Balducci - un reprezentant al autorității, o autoritate pe care a exersat-o și ca gazdă prin ordinele sale, autoritate pe care arabul nu concepe să o trangreseze. De aceea înțelegem ascultarea supusă, temătoare și oarbă a celui care nu alege libertatea, spre deosebire de frații săi veniți să-l răzbune. Paradoxul este că libertatea nu era o alegere și că ospitalitatea pe care Daru a trebuit să o acorde fără voia lui a devenit ea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lor este iscusită, cu aluzii la posibile conflicte de putere, în forme învăluite, dar amenințătoare: „Ce-ar fi cerul cu doi sori” și cu „Două paloșe-ntr-o teacă”; cu intenția de a-l sensibiliza după dorință pe tiranul prea temător să nu-și piardă tronul. Pe măsură ce șoaptele se îndesesc, acesta vede amenințarea cîrligelor și a vîslelor abătîndu-se asupra lui: Ciobanii lui Dobrișean Sunt boieri ca de divan, În toiege răzimați Și-n caftane îmbrăcați. Bacii lui poartă cîrlige, Tot cîrlige
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]