944 matches
-
intensitatea motivației continuă să crească, performanțele încep să scadă. Cercetările experimentale au demonstrat că zona critică a intensității motivației variază în funcție de o serie de factori, cum ar fi simplitatea/complexitatea sarcinii, gradul de dificultate perceput al sarcinii, particularitățile de personalitate (temperamentale, aptitudinale) ale individului etc. De exemplu, în sarcinile simple (repetitive, rutiniere, cu componente automatizate, cu puține alternative de soluționare), pe măsură ce crește intensitatea motivației, crește și nivelul performanței. În sarcinile complexe însă (creative, bogate în conținut și în alternative acționale), creșterea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care experimentează stresul. Persoanele apte, dotate cu deprinderi excepționale, cele cu o experiență anterioară bogată, experte într-un domeniu etc. vor fi performante chiar și în condițiile unui nivel înalt de stres. Sunt apoi trăsăturile dispoziționale ale persoanelor, îndeosebi cele temperamentale și caracteriale, care predispun spre anumite atitudini și comportamente ce vor favoriza sau împiedica apariția efectelor pozitive sau negative ale stresului asupra performanței. Toate acestea ne atenționează asupra prudenței cu care trebuie făcute generalizările referitoare la efectele stresului asupra performanței
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
învățare pot fi realizate prin cooperare. Sarcinile de învățare pot fi unitare pentru întregul grup sau diferențiate pentru membrii acestuia. În cadrul grupului de lucru, fiecare copil și educatoare aduce cu sine cunoștințe, interese și experiențe, precum și trăsături de personalitate proprii (temperamentale, aptitudinale, caracteriale), aspect ce diversifică activitatea. Prin apartenența sa la grup, copilul este supus influențelor, normelor și modelelor de comportare. Este imperios necesar ca educatoarea să ajute copilul să se simtă important și respectat, tratat cu seriozitate, simpatie; astfel, el
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
stimuli sau de adaptare la schimbare; * latență mai mare decât media copiilor de aceeași vârstă în a răspunde la situații neplăcute; * dificultate mai mare în a fi liniștiți; * regularitate mai mică a ciclurilor biologice. Vulnerabilitatea ar fi produsul interacțiunii caracteristicilor temperamentale ale copilului cu persoanele și experiențele din mediul său. Cu toate acestea, un temperament mai dificil al copilului nu reprezintă o condiție suficientă pentru consumul ulterior de substanțe. Pornind de aici autorul propune acest tip de caracterizare a copiilor aflați
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
introspectivă (introspective biology). Dar ce este „biologia introspectivă” și care este relația sa cu noile idei despre educație? Explicația lui Maslow este simplă. Dacă se acceptă noțiunea de „esență umană” sau noțiunea „sinelui ca miez” (core-self), material de bază constitutiv, temperamental, biologic, chimic, endocrinologic deja dat, dacă se acceptă faptul că, la naștere, copiii vin pe lume diferiți unul de celălalt (oricine are mai mult de un copil știe acest lucru), atunci misiunea oricărui om care ajută - și chiar mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
aerul de familie comun reprezentanților Școlii de la Târgoviște. Ceea ce o apropie de scrierile lui Mircea Horia Simionescu sau ale lui Radu Petrescu sunt, în primul rând, caracterul ei de proză intelectualistă, caligrafică și caligrafiată, rafinată stilistic și sofisticată narativ, clasicismul temperamental și experimentalismul efectiv, recursul continuu la resursele livrescului și ale autobiograficului. O diferențiază priza mai directă la realitate, inclusiv în ceea ce privește simțul limbii vorbite, precum și un gust al umorului sensibil mai apropiat de cel al lumii lui Caragiale. Biografia scriitorului reprezintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
permisivi În raportul cu ceilalți). În general, acești factori individuali pot fi grupați În două categorii: I. Factori biologici constituționali prezența lor crește probabilitatea ca un elev să dezvolte probleme de comportament (de exemplu, epilepsie, dificultăți audio-vizuale, autism, anumite caracteristici temperamentale, etc.) Determinările ereditare, deși importante, nu trebuie să ducă la exagerări de genul: inadaptat prin naștere, care favorizează un anumit fatalism educațional. Factorii ereditari (sau predispozanți) nu acționează direct, ci prin intermediul celor de mediu, care vor favoriza sau nu exprimarea
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
fugă de lume: el vrea să o cucerească și simultan să evadeze din ea. Este ceea ce face în fiecare tablou prietenul nostru Mihai Dascălu, pentru noi și pentru sine. Pictura naivă pe care o stăpânește cu dezinvoltură, i se potrivește temperamental, rezultatul purtându-ne într-o lume cu personaje simpatice și întâmplări familiare. Cu un simț al observației bine dezvoltat, dl. Dascălu reușește să devină un fin povestitor al cotidianului sătesc și nu numai. Mânuiește pensula cu măiestria căpătată pe parcursul
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
fapte care, În ciuda modestiei lor, sînt Încărcate de un potențial sacru. Stilul neutru despre care a fost vorba, numit de Vera Călin prezentare flegmatică, este pînă la urmă o respingere premeditată a vreunui cod retoric sau este exteriorizarea unei atitudini temperamentale față de lume? „A vorbi despre candoarea retorică a lui Defoe - polemistul - ar echivala cu o inițială ignorare a condiției ironistului, condiție ce obligă la disimulare și reticență studiată.” Și În cazul lui Defoe, și În cel al haiku-ului, este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care scriu astăzi în această tradiție"14. Întreprinderea de a-l situa pe Cioran în istoria științei spiritului, autoarea o rezolvă spune Richard Reschika 15 apropiind filosofia și stilul lui Cioran de Nietzsche, identificând parțial pozițiile celor doi gânditori: asemănare temperamentala, antisistem, gândire fiziologica, critică noțiunilor de adevăr și cultură. Dacă cu unele asemănări Reschika este în deplin acord cu Sontag, respinge ferm tendința acesteia de a pune semn de egalitate între cei doi. Că și Nietzsche, pe care mai tarziu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iar a vedea în Cioran exclusiv un epigon al lui Nietzsche înseamnă o desfigurare totală, care nu ignoră doar gândirea să complexă, hrănita de multiple influențe, ci și contribuția să originală la filosofia contemporană. Cioran recunoaște că există o asemănare temperamentala între Nietzsche și el, ca spirite chinuite de insomnie, vede "un fel de complicitate" cu filosoful german, dar concepția lor despre istorie este diferită. Noaptea ești un alt om, esti omul suferind, adevăratul om, spune Cioran, iar acest lucru se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
într-o măsură, le sunt echivalenți. Unul dintre tipologii germani, Kretschmer, separă poeții (care sunt leptosomi și predispuși la schizofrenie) de romancieri (care sunt picnici din punctul de vedere al structurii fizice și maniaci-depresivi sau "cicloizi" din punct de vedere temperamental). Există fără îndoială o pereche tipologică alcătuită din ..posedați", adică din 121 poeții care lucrează automat sau sub presiunea propriilor lor obsesii și viziuni .profetice și din "creatorii" adică din scriitorii care sunt în primul rând niște meșteșugari instruiți, pricepuți
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și dezbateri, la activități de cercetare, de realizare a unor microproiecte și jocuri de rol. Prin acest gen de activitate se respectă particularitățile elevilor atât din punct de vedere al abilităților, intereselor, al calității relațiilor interpersonale, dar și al trăsăturilor temperamentale și imaginii de sine. cInstruirea individuală pune accentul pe munca independentă, fără supraveghere directă și consulltanță din partea profesorului. Opțiunea pentru această formă de instruire, chiar și la Începutul mileniului trei, are o triplă justificare: psihologică, sociologică, psihopadagogică. Psihologic, invățarea umană
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
într-o unică perspectivă, ca nimeni altul. Tânărul scriitor și-a deschis un drum propriu și sigur, reținând doar experiența unor nuvele și schițe ale lui Emil Gârleanu, și, împărtășind realismul lui Maupassant, modalitate artistică față de care se simțea atras temperamental. În același sens, se explică pasiunea sa pentru viziunea realistă din lumea rurală a scrierilor unui Balzac, Tolstoi, Flaubert, Zola și în deosebi, Reymont. Înlăturarea lirismului, plasarea în timp și spațiu mai exactă a faptelor „adevărate", spre deosebire de povestirile sadoveniene antebelice
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
stimuli sau de adaptare la schimbare; latentă mai mare decât media copiilor de aceeași vârstă în a răspunde la situații neplăcute; dificultate mai mare de a fi liniștiți; regularitate mai mică a ciclurilor biologice. Vulnerabilitatea ar fi produsul interacțiunii caracteristicilor temperamentale ale copilului cu persoanele și experiențele din mediul său. Teoria socializării primare a lui Oetting și colaboratorii 30 își propune obiectivul de a rezolva limitările teoriilor anterioare dat fiind că, după autori, acestea fie analizează doar un aspect al problemei
by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
Familia, neamurile, satul întreg au devenit o lume moartă, iar legatara și cântăreața lor mărturisește inutilitatea verbului poetic, devenit „dodie” și „vorbă”. În frecventele „autoportrete” în fața oglinzii „necruțătoare”, poeta își apare drept o „mască a resemnării/ estetic fățuită”. Antiromantismul ei temperamental, potențat din ce în ce mai evident de brutalitatea vremurilor pe care le traversează, se asociază în chip firesc cu o poetică anticalofilă, a dizarmoniei, care o plasează pe A. în familia de spirite bacoviană: poemul său adună „toate stridențele armoniei”. O Artă poetică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
În cadrul filosofiei, formânduse ca știință autonomă abia În secolul al XIX-lea, odată cu extinderea metodelor experimentale În studierea fenomenelor psihice. Obiectul psihologiei Îl constituie procesele psihice cognitive (percepție, gândire, memorie etc.), afective (emoții, sentimente etc.) și volitive (voință), Însușirile psihice temperamentale (instabilitate, emotivitate etc.), Însușirile psihice caracteriale (modestie, sinceritate etc.), aptitudinile și atitudinile relațiile psihologice interumane etc. b.Ce este mintea ? În Dicționar Ilustrat al Limbii Române (6p.306) se precizează: „Minte: Facultate de a cugeta, de a Înțelege, de a
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
care facem parte. Cu alte cuvinte: structura de adâncime a corpului nostru, rezultat al unei Îndelungi evoluții biologice, În lungul erelor geologice, prin numeroase forme animale, ajunge, prin integrarea Într-o viață culturală la o socializare a instinctelor, a fondului temperamental, a funcțiunilor fiziologice elementare, și la o viață spirituală, În domeniul valorilor culturale” . Utilizarea noțiunii de „personalitate”, presupune examinarea omului ca subiect (creator) și obiect (operă) a procesului social-istoric, manifestându se sub forma unui sistem de atribute biopsihosociale: de structuri
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
forma unui sistem de atribute biopsihosociale: de structuri psihice inedite care se exteriorizează În activitatea de cunoaștere senzorială și logică a lumii, stări și Însușiri, cu o structură mai organizată și caracterizate printr-o stabilitate relativă, comportamente, subordonate manifestărilor caracterial temperamentale și orientate de valorile individuale - produs al motivației, toate acestea fiind raportate la ambianța naturală și umană și la criteriile normativ-valorice ale ei. Într-o accepțiune mai vastă modelul personalității include: 1) apartenența la specia umană; 2) manifestarea biologică ceea ce
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
realitate complexă, la apariția limbajului articulat, la formarea persoanei morale, prin postularea unor valori spirituale. Viețuirea În societate impune individului uman un anumit conformism față de regulile și valorile curente, o consecvență cu sine Însuși, o linie de conduită. Între fondul temperamental și funcțiunile superioare se articulează o legătură, din care felul de a fi al individului. Această articulare numită În psihologie caracter este specifică fiecărui individ care conduce la constatarea practică a existenței unei individualizări a caracterului uman. Se numește caracter
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Se numește caracter modul obișnuit de a reacționa al unui individ la Împrejurările vieții sociale. Distincția dintre temperament și caracter va consta În faptul că temperamentul exprimă viața corporală și poziția individului față de mediul fizic, În timp ce caracterul, care conține fondul temperamental, depășindu-l, exprimă existența morală și poziția omului În ambianța socială. De aceea caracterul se vădește și se formează În viața socială, prin experiențe și acțiuni repetate. 5.Relativitatea caracterului de unitate și unicitate ale individualității Organismul nu are o
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
corespunde unei realități biologice; ea Își are punctul de plecare În structurile organice, esențial diverse, după formula individuală; ea nu este o simplă vedere convențională, o comoditate a limbajului. Rădăcinile organice ale temperamentului sunt multiple. Adevărata rădăcină a diferențierii organice temperamentale trebuie văzută În linia filogenetică, ereditară, depărtată, ca și În termenii ei mai apropiați, adică, În constituția parentală. Temperamentul este, În ultimă analiză, o expresie a unei constituții primite ereditar, deci genotipică, pe care anumite Împrejurări exterioare au modificato, dându
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
intelectuale și a afectivității, cât și În comportamentul exterior: limbaj și motricitate, În conduită. Temperamentul, ca subsistem al personalității, se referă la o serie de particularități și trăsături Înnăscute care sunt importante În procesul devenirii socio-morale a ființei umane. Trăsăturile temperamentale sunt foarte ușor de observat și identificat și În opinia majorității specialiștilor În domeniu sunt legate de aspectele biologice ale persoanei respective, În special de sistemul nervos și cel endocrin. Psihologul roman Nicolae Mărgineanu a considerat că temperamentul caracterizează forma
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
a definit drept aspectul formal al afectivității și reactivității motorii specifice unei persoane. Există mai multe tipologii ale temperamentului, această problemă fiind o preocupare constantă de-a lungul istoriei și evoluției științei. Prima Încercare de identificare și explicare a tipurilor temperamentale o datorăm medicilor Antichității, Hipocrate (400 Î.e.n.) și Galenus (150 e.n.). În concordanță cu filosofia epocii, care considera că Întreaga natură este compusă din patru elemente fundamentale aer, pământ, foc și apă aceștia au socotit că predominanța În organism a
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
interioară agitată datorită unor exagerate exigențe față de sine și a unei neîncrederi În forțele proprii. Este puțin rezistent la eforturi Îndelungate. Puțin comunicativ, Închis În sine, melancolicul are dificultăți de adaptare socială. Debitul verbal este scăzut, gesticulația redusă. Explicarea diferențelor temperamentale Ține, În concepția filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov (1849-1936), de caracteristicile sistemului nervos central și de raporturile dintre ele: Forța sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos și se exprimă prin rezistența mai mare sau mai mică la
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]