1,050 matches
-
vadă cum aveau să se descurce dacă i-ar fi prins sarazinii. Explicație idioată, pentru că nu educi pe cineva să reziste la tortură, punându-l să facă, fie și simbolic, ceea ce torționarul i-ar cere. Teza a treia: În Orient templierii intraseră În contact cu ereticii maniheiști care disprețuiau crucea pentru că era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume și descurajarea căsătoriei și a procreației. Idee veche, tipică pentru multe erezii din primele secole, care va trece la catari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
crucea pentru că era instrumentul torturii Domnului, iar ei predicau renunțarea la lume și descurajarea căsătoriei și a procreației. Idee veche, tipică pentru multe erezii din primele secole, care va trece la catari - și există o Întreagă tradiție care pretinde că templierii erau Îmbibați de catarism. Așa că era de Înțeles motivul sodomiei, fie ea și simbolică. Admitem cazul că respectivii cavaleri intraseră În contact cu acești eretici: ei nu erau, desigur, niște intelectuali mai din neștiință, mai din snobism și din spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
grefier, iar cum procesele-verbale trec din mână În mână, prima eroare putea să fi fost reprodusă În toate documentele. În alte cazuri, unii au vorbit de Mahomed (istud caput vester deus est, et vester Mahumet), ceea ce ar fi Însemnat ca templierii să-și fi creat o liturghie a lor, sincretică. În unele depoziții se spune și că ar fi fost puși să-l invoce pe „yalla”, care putea fi Allah. Dar musulmanii nu venerau imagini ale lui Mahomet, deci de cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
creat o liturghie a lor, sincretică. În unele depoziții se spune și că ar fi fost puși să-l invoce pe „yalla”, care putea fi Allah. Dar musulmanii nu venerau imagini ale lui Mahomet, deci de cine puteau fi influențați Templierii? Depozițiile relatează că mulți au văzut aceste capete, alteori În loc de un cap e un idol Întreg din lemn, cu părul creț, suflat cu aur și care are Întotdeauna barbă. Se pare că anchetatorii găsesc aceste capete și le arată celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să nu, ferma unui templu, cu atâta amar de recolte ce trebuiau ferite de șoareci, era pesemne plină de pisici. Pe timpurile acelea, În Europa pisica nu era prea obișnuită ca animal domestic, pe când În Egipt era. Cine știe dacă Templierii nu țineau pisici și În casă, În ciuda obiceiurilor oamenilor de rând, care le considerau animale suspecte. Și același lucru se poate spune despre capetele de Bafomet, poate că nu erau decât niște relicvarii În formă de capete, În epocă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spune despre capetele de Bafomet, poate că nu erau decât niște relicvarii În formă de capete, În epocă se obișnuia... Firește, sunt unii care susțin că Bafomet era o figură alchimică”. „Alchimia are mereu un amestec”, zise Diotallevi cu convingere, „Templierii cunoșteau probabil secretul fabricării aurului”. „Bineînțeles că-l cunoșteau”, zise Belbo. „Asediezi un oraș sarazin, tai gâtul copiilor și femeilor, Înșfaci tot ce-ți cade-n mână. Adevărul e că toată povestea asta e Încurcată rău”. „Și poate că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
făceau. Firește, există și interpretarea ezoterică, ei știau foarte bine totul, erau adepți ai misterelor orientale, chiar și sărutul În șezut avea o semnificație inițiatică.” „Explică-mi oleacă semnificația inițiatică a pupării șezutului”, zice Diotallevi. „Unii ezoteriști moderni consideră că templierii se revendicau de la niște doctrine indiene. Sărutul În fund ar fi servit la trezirea șarpelui Kundalini, o forță cosmică ce sălășluiește la baza șirei spinării, În glandele sexuale, și care, odată trezită, ajunge la glanda pineală...” „Aia a lui Descartes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ajunge la glanda pineală...” „Aia a lui Descartes?” „Cred că da, iar acolo ar trebui să deschidă În frunte un al treilea ochi, cel al viziunii directe În timp și În spațiu. Motiv pentru care Încă se mai caută secretul templierilor”. „Filip cel Frumos ar fi trebuit să-i ardă pe ezoteriștii moderni, nu pe nenorociții ăia”. „Da, Însă ezoteriștii moderni n-au nici un sfanț”. „Ca să vezi dumneata ce de povești poți să auzi”, Încheie Belbo. „Acum Înțeleg de ce templierii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
secretul templierilor”. „Filip cel Frumos ar fi trebuit să-i ardă pe ezoteriștii moderni, nu pe nenorociții ăia”. „Da, Însă ezoteriștii moderni n-au nici un sfanț”. „Ca să vezi dumneata ce de povești poți să auzi”, Încheie Belbo. „Acum Înțeleg de ce templierii ăștia Îi obsedează pe atâția dintre scrântiții mei”. „Cred că-i fel ca și cu istoria dumneavoastră din seara trecută. Toată tărășenia lor e un silogism deformat. Comportă-te ca un stupid și devii impenetrabil pe veșnicie. Abracadabra, Manel Tekel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Pape Satan Pape Satan Aleppe, le vierge le vivace et le bel aujourd’hui, de fiecare dată când un poet, un predicator, un șef, un mag au emis niște bolboroseli fără noimă, omenirea pierde secole Întregi ca să le descifreze mesajul. Templierii rămân indescifrabili din cauza minților lor confuze. De aceea Îi venerează atâta lume”. „Explicație pozitivistă”, zise Diotallevi. „Da”, am spus, „poate că sunt eu pozitivist. Printr-o operație chirurgicală sănătoasă la glanda pineală, Templierii ar fi putut deveni Ospitalieri, adică niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pierde secole Întregi ca să le descifreze mesajul. Templierii rămân indescifrabili din cauza minților lor confuze. De aceea Îi venerează atâta lume”. „Explicație pozitivistă”, zise Diotallevi. „Da”, am spus, „poate că sunt eu pozitivist. Printr-o operație chirurgicală sănătoasă la glanda pineală, Templierii ar fi putut deveni Ospitalieri, adică niște persoane normale. Războiul corupe circuitele cerebrale, pesemne din cauza zgomotului canonadelor sau ale focului grecesc... E cazul multor generali”. Era ora unu noaptea. Diotallevi, amețit de apa tonică, se clătina pe picioare. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
i-am răspuns: „Sieur Erard, eu cred că Îți vei face mare onoare dacă vei merge să cauți ajutor pentru viețile noastre, fiind destul de nesigură și cea a domniei tale.“ (Joinville, Histoire de Saint Louis, 46, 226) După ziua cu templierii n-am mai purtat cu Belbo decât conversații fugitive la bar, unde mă duceam din ce În ce mai rar, pentru că lucram la teză. Într-o zi era un mare marș Împotriva mișcărilor neofasciste, ce trebuia să pornească de la Universitate și la care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
seriozitate și de mare duioșie. Lucram cu poftă, dar și cu calm la teză. Într-o zi l-am Întâlnit pe Belbo pe cheiul Navigli, la mică distanță de Garamond. „Ia te uită, ia te uită”, Îmi zise el vesel, „Templierul meu preferat! Tocmai am primit cadou un fabricat de o vetustețe, de să nu-ți povestesc. De ce nu vii sus, la mine? Am pahare de carton și o după-amiază liberă”. „Asta-i o zeugmă”, am remarcat eu. „Nu, e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sorbim, când Gudrum intră și spuse că venise un domn. Belbo se plesni cu palma peste frunte. Uitase de Întâlnirea aceea, dar hazardul, câteodată, seamănă a coincidență premeditată. Din câte Înțelesese, individul voia să prezinte o carte care privea și Templierii. „Îl expediez repede”, zise, „dar susține-mă cu niște obiecții acute”. Fusese, bineînțeles, o Întâmplare. Și astfel am fost prins În plasă. 17 Așa au dispărut cavalerii Templului cu secretul lor, În umbra căruia pâlpâia o frumoasă speranță a cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se zice azi, nu? Iar În ultimii ani am așternut pe hârtie rezultatele cercetărilor mele. Iată...” Scoase dintr-o geantă de piele o mapă voluminoasă, care atunci mi se păru de culoare roșie. „Deci”, zice Belbo, „e o carte despre templieri?” „Templierii”, admise colonelul. „O pasiune cam juvenilă. Și ei erau tot niște căpitani aventurieri care au căutat gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zice azi, nu? Iar În ultimii ani am așternut pe hârtie rezultatele cercetărilor mele. Iată...” Scoase dintr-o geantă de piele o mapă voluminoasă, care atunci mi se păru de culoare roșie. „Deci”, zice Belbo, „e o carte despre templieri?” „Templierii”, admise colonelul. „O pasiune cam juvenilă. Și ei erau tot niște căpitani aventurieri care au căutat gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atunci mi se păru de culoare roșie. „Deci”, zice Belbo, „e o carte despre templieri?” „Templierii”, admise colonelul. „O pasiune cam juvenilă. Și ei erau tot niște căpitani aventurieri care au căutat gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat dintotdeauna. O mână de oameni generoși care duce lumina Europei printre sălbaticii din cele două Tripoli...” „Adversarii templierilor nu erau chiar așa de sălbatici”, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o carte despre templieri?” „Templierii”, admise colonelul. „O pasiune cam juvenilă. Și ei erau tot niște căpitani aventurieri care au căutat gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat dintotdeauna. O mână de oameni generoși care duce lumina Europei printre sălbaticii din cele două Tripoli...” „Adversarii templierilor nu erau chiar așa de sălbatici”, am zis eu pe un ton conciliant. „Ați fost vreodată capturat de rebelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gloria străbătând Mediterana.” „Domnul Casaubon se ocupă de templieri”, zise Belbo. „Cunoaște problema mai bine decât mine. Povestiți-ne.” „Templierii m-au interesat dintotdeauna. O mână de oameni generoși care duce lumina Europei printre sălbaticii din cele două Tripoli...” „Adversarii templierilor nu erau chiar așa de sălbatici”, am zis eu pe un ton conciliant. „Ați fost vreodată capturat de rebelii din Magreb?” mă Întrebă el cu sarcasm. „Încă nu”, am zis. Mă fixă, și m-am simțit fericit că nu făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
știa ceea ce știu eu, Înainte de mine, a fost probabil ucis, tocmai ca să nu divulge. Dacă ceea ce știu eu spun la două mii de cititori, nimeni nu va mai avea interesul să mă elimine”. Făcu o pauză: „Dumneavoastră știți ceva despre arestarea templierilor...” „Mi-a vorbit recent domnul Casaubon, și m-a izbit că această arestare se petrece fără luptă, iar cavalerii sunt luați prin surprindere...” Colonelul zâmbi cu compătimire. „Într-adevăr. E pueril să te gândești că oameni atât de puternici Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe regele Franței nu sunt În stare să știe dinainte că patru pungași Îl instigau pe rege și că regele Îl atâța pe papă. Să fim serioși! Trebuie să ne gândim la un plan. La un plan sublim. Presupuneți că templierii aveau un proiect de cucerire a lumii și cunoșteau secretul unei imense surse de putere, un secret ce trebuie păstrat și pentru care merita să sacrifici Întreaga garnizoană a Templului din Paris, comanderiile răspândite În tot regatul, și În Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și concluziile, tot așa de evidente. Marele maestru, desigur, face parte din consiliul director secret, dar el trebuie să fie doar acoperirea exterioară a acestuia. Gauthier Walther, În La chevalerie et les aspects secrets de l’histoire, spune că planul templier pentru cucerirea puterii avea ca termen final anul 2000! Templul hotărăște să treacă În clandestinitate, iar pentru a o putea face trebuie ca În ochii Întregii lumi ordinul să dispară. Se sacrifică, iată ce fac, inclusiv marele maestru. Unii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În Franța trebuia să găsesc locul reuniunii originare a nucleului clandestin. Unde anume?” Avea simțul teatrului. Belbo și cu mine voiam acum să știm unde. Nu găsirăm altceva mai bun de spus decât: „Spuneți-ne”. „Vă spun. Unde iau ființă Templierii? De unde vine Hugues de Payns? Din Champagne, de lângă Troyes. Iar În Champagne guvernează Hugues de Champagne, care după câțiva ani, În 1125, se duce după ei la Ierusalim. Apoi se Întoarce acasă și se pare că intră În contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Bernard, ca să studieze nu se știe ce texte pe care Hugues le-a găsit În Palestina. Iar Hugues le oferă călugărilor sfântului Bernard o pădure, la Bar-sur-Aube, unde se va ridica abația Clairvaux. Și ce face sfântul Bernard?” „Devine susținătorul templierilor”, zisei eu. „Și de ce? Dar știți oare că-i face pe templieri să devină mai puternici decât benedictinii? Că benedictinilor le interzice să primească pământuri și case În dar și că pământurile și casele pune să le fie date templierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a găsit În Palestina. Iar Hugues le oferă călugărilor sfântului Bernard o pădure, la Bar-sur-Aube, unde se va ridica abația Clairvaux. Și ce face sfântul Bernard?” „Devine susținătorul templierilor”, zisei eu. „Și de ce? Dar știți oare că-i face pe templieri să devină mai puternici decât benedictinii? Că benedictinilor le interzice să primească pământuri și case În dar și că pământurile și casele pune să le fie date templierilor? Ați văzut vreodată Forêt d’Orient de lângă Troyes? E ceva imens, comanderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]