865 matches
-
ipoteze, cel puțin le poate servi drept scuză. CARTEA I Geneza imaginilor Capitolul I Nașterea prin moarte "Trebuie ca într-o zi să deschidem poarta umbrei, să înaintăm spre primele grade, să căutăm o lumină pentru a ne recunoaște în tenebrele atât de vechi încât trupul umilit s-a obișnuit deja cu ele." Michel Serres Nașterea imaginii este strâns legată de moarte. Însă, dacă imaginea arhaică țâșnea din morminte, era un refuz al neantului și o prelungire a vieții. Plastica este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
singur tablou. Suprafața plană și "mașina semiotică" nu sunt separabile. Așa cum nu sunt, la pictor, mâna și creierul. Astfel, o explorare a ceea ce este în spatele retinei oferă o cale regală pentru elucidarea celei mai obscure părți "ursuzele umbre". Drum al tenebrelor care este și o întoarcere ad uterum. Telescoparea timpurilor Dinamicile imaginii și a cuvântului nu sunt de aceeași natură, nici îndreptate în același sens. Cuvintele ne proiectează în față, imaginea în urmă, iar acest recul în timp al individului și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
misterul acesta nu va fi nicicând dezlegat și cu atât mai bine. Această enigmă dă regulii întreruperii, exclamației sau borborigmelor o aură deopotrivă patetică și fatalistă care transformă gâtuirea vorbitorilor într-un fel de sacrificiu ritual adus unei divinități a tenebrelor cu opriri implacabile: Ora. Există o istorie a cinematografiei, cinematografia este istorie. Ca romanul. Nu există o istorie a televiziunii, fiindcă ea este clipă. Ca jurnalul. Un film care nu are succes nu moare ipso facto: el intră într-un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lung și auster în ceea ce privește certitudinile absolute, „rațiunea slăbită” este mai disponibilă să înfrunte problemele fără scheme preconcepute și fără pretenția de a epuiza profunzimea și bogăția realului în structurile rigide ale unui sistem. După epoca rațiunii solare, victorioasă asupra obscurității tenebrelor ignoranței și ale superstițiilor, reia forță și semnificație epoca evanghelică a unei conduite căutate „mergând pe bâjbâite” (Fap 17,27), al cărui model este misteriosul drum al magilor în noapte, călăuziți de lumina slabă a unei stele care din când
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Argentina; totuși, am apreciat mai mult Brazilia (ca turist, vreau să zic); de atunci am fost la Malta, la congresul Atlas linguistique méditerranéen. În acest moment nu am în vedere nici o altă călătorie - prin urmare, mă pregătesc să plonjez în tenebrele iernii nordice. Călătoria dvs. la Marina (Vedbaek este într-adevăr la două stații de autobuz de mine) îmi va da ocazia să vă cunosc. Faptul că nu am fost invitat este cu adevărat surprinzător. Înainte de toate sunt cetățean danez, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
dar și de un exces de patos. Germanității îi sunt dedicate două cărți: Thomas Mann (1965) și Hegel și arta (1980), amândouă construite din perspectiva unui autor „luminist prin formație, raționalist prin atașament”, dispus să rețină de la cel dintâi limpezimea tenebrelor traversate, iar de la celălalt, constructivismul „grandios, logic și istoric, teribila și terifianta măreție”. Alte patru cărți au drept obiect spațiul culturii ruse: Dostoievski. „Tragedia subteranei” (1968), Romanul unui oraș. Petersburg-Petrograd-Leningrad (1972), Poveste cu doi necunoscuți: Dostoievski și Tolstoi (1977) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
adevărat dusă până la capăt. Dar el nu se recunoaște postmodernist, ceea ce înseamnă că postmodernismul nu schimbă paradigma modernismului înalt, ci o împlinește, arătându-i toate precaritățile. Încât, iată, departe de a ieși din hățiș, ne afundăm tot mai mult în tenebrele lui. Derrida pretinde că pornește de la momentul nietzschean al eliminării fundamentului. Îndeplinește, așadar, condiția primă a canonului postmodernist. Ca și discipolul său Deleuze, el consideră că nu există repetiție pură a Identicului. Deci nu există Centru incoruptibil, acesta fiind o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
maculat, o ordine socială terifiantă, supuse unor interogații vehemente (Razele dor ca roua). Totul în jur pare un fantastic coșmar, transcris în imagini ale abjecției: ochii „dospesc”, „frâiele vomei s-au rupt / lângă haitele în putrefacție”, „odraslele coșmarului inspiră aroma tenebrelor”, „somnul e purtat prin cimitirul strepezit de gheare”, cerul colcăie „în aburii unui cazan de sânge”. Poezia arată ca o continuă expectorație verbală, descriind zonele imunde din universul înconjurător și validând metaforic o poetică a coșmarului. C. exhibă oribilul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
pe el. Cert e că nimeni n-ar fi putut spune unde se termina mâna și unde începeau șerpii râurind prin ea: mâna reginei le era schimbătorul oficial de piei. Coroana regală - în formă de șarpe încolăcit, se-nțelege - alia tenebrele magiei cu strălucirea recunoscută social a aurului. În bună parte o chestie de talent personal, controlul acestui glissando al adevărului prin aparențe dobândea literalmente locul de frunte în instrumentarul politic al Cretei minoice. Dar culmea era că Pasife răspândise peste
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
curte puseră ciudățenia pe seama vârstei lui fragede și minții necoapte, neînțărcate încă de eroare. Totul până într-o bună zi când, la un cutremur, își întretăie fuga cu a lui Dedal, care de-astă dată se luă după el prin tenebrele galeriilor din subteran. Îl găsi opintindu-se cu cornițele-i juvenile într-o piatră de temelie pe cale să alunece afară din rosturile ei, ceea ce-i aduse din partea arhitectului un scărpinat de răsfăț pe greabănul acoperit cu păr. Abia pe urmă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui în Labirint nu fu rezultatul niciunei constrângeri, ci urmă cât se poate de natural o afinitate a frunții taurine cu rigorile consolidării temeliilor. Ca simbol solar, taurul nu și-ar putea menține forma în absența unei rezistențe îndârjite din partea tenebrelor. Aleph, alfa, el este opintirea inaugurală în coasta lor circulară, începutul căutând să țină la respect nedeterminarea. Că în ființa Minotaurului grija pentru alianța întunericului cu stabilitatea ar fi putut veni mai mult din jumătatea lui umană decât din cea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
păzea! precum eu de însumi - și asta cu o naturalețe discutabilă, căci deja prin el simpla supraviețuire cerea novator garanția respectului. Ne-a fost oare înmânat, sau am subtilizat acel obiect insurecțional dătător de greutate exclamativă timidului sunt? Disputată de tenebrele începutului, mai fiecare respirare umană trebuie să fi fost sustrasă voiei întâmplării - desigur, însăși existența noastră în ceea ce are ea mai specific uman. Un fior plăcut izvorâ în mâna lui Bart din metalul prelucrat anume întru hârjoana cu țiitoarea-i
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui impunătoare, de sculptură minimalistă. O imensă liniște răcoroasă se revărsa printre coastele-i străine - o absență vastă, de inalienabil imperiu lăuntric divulgându-și incontinent secretul. Purtată aluvionar de ea, descindea solemn în prezent o serenitate inaugurală tocmai de dinaintea străpungerii tenebrelor de către lumină. Femeia simți fără greș că trecuseră un prag cu neputință de localizat. Numai poruncitoarea frumusețe a acelui ghețar bleu deschis, alunecător prin sângele lui, o făcu să aștepte, imobilă, până dimineața, înainte de a-l întreba, cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o fântână și cutreierau prin sat muțește cu căldări cu apă ce le vărsau peste cei care dormeau pe prispă. Colindul mut noaptea și udatul În somn al celor ce dorm afară, simbolizează ritualic Începutul unei acțiuni sacre, noaptea reflectând tenebrele ploii și „perioada sacră a gestației”, iar udatul reprezentând o aspersiune rituală ca sursă de viață și de creație. 2. Datina Paparudelor și a Caloianului O importanță deosebită În magia inițiatică a avut ritul de provocare a ploii prin datina
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
în ultimele opt secole din subteranele catedralei din Chartes; stranii făpturi zburătoare care au „bântuit” fortăreața maură Javalona, terorizându-i pe apărătorii și pe asediatorii spanioli, în timpul RECONQUISTEI; misterioasele dispariții de indieni, patrule ale armatei, Poliției Călare și avioane în tenebrele Nordului Îndepărtat Canadian ... și HELGA GRUNEL, studenta din Portmund, dispărută în 1974 și arestată în 1262 de Sfânta Vehmă - înfricoșătorul tribunal secret medieval. Dovezile aduse: cronici și documente de epocă. Rapoarte oficiale, scrieri ale unor celebri savanți, existente în muzee
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Manuela CHIŞLARU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93141]
-
lume a cărei profunzime mă atrage și îmi este familiară. Cunosc, într-un fel, această profunzime; este a mea. Ea este, totodată, ceea ce mi s-a ascuns încă din vremurile cele mai îndepărtate... Ceva dulce, secret și dureros prelungește în tenebrele animalicului intimitatea scânteii care veghează în noi." Georges Bataille, Teoria religiei Este surprinzător că alți filosofi nu s-au gândit la asta mai devreme. În loc să tot macine și să comenteze la nesfârșit aceleași vechi sisteme filosofice, în loc să se închidă în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
statut filosofic animalului. Este fundamentală pentru că extinde câmpul gândirii. După ce a fost, mult timp, ancorată în Grecia antică, iată că gândirea este acum situată în preistorie, iată că i se atribuie noi resurse, iată că i se lărgesc hotarele până în tenebrele (de fapt, până în zorii) umanității. Pentru Bataille, într-adevăr, evenimentul fundamental pentru om, evenimentul fondator, nu a fost nașterea filosofiei în Grecia antică, ci mai degrabă nașterea artei, în urmă cu aproximativ 17.000 de ani, într-o cavernă din
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
alunecarea sub stăpânirea suferinței prietenului. Intru în nebuloasa tumultului său sufletesc și sunt subjugat de aceasta, devin particolă aruncată în ascensiunile și descendențele unei tensiuni spiralate ce își găsește mereu resursele reaprinderii în propria stingere. Empatic sunt purtat amețitor în tenebrele trăirii absenței celui drag, resimt intens plângerea neconsolantă a prietenului și suport, împreună cu el, dispariția-absorbție a celui drag, precum aș experimenta o decupare existențială ce sfârtecă și răpește lăsând în urmă un vârtej deschis neantului hipnotic. Simt lama ce sfredelește
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cauză pentru tragedia bunului meu camarad. Îmi deschid dimensiunea sufletească într-o avalanșă de lumină menită să spulbere norii întristării depline. Astfel, din mijlocul paradigmei de suferință a prietenului, eu izbuncnesc spre atomul său de conștiință, dorind scoaterea sa din tenebra ne-orientării afective. Preiau rolul unei călăuze a cărei busole indică drumul spre ieșirea din peștera disperării. În mod ideatic, prețuindu-mi prietenul mai mult ca oricând, înaintez afectiv spre mijlocul delirului său întru doliu cu speranța că e posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din Africa, pentru foarte rele fapte, și care l-a născut în insulă pe Caliban, zămislit de hârcă cu o putere a tenebrelor. Însă, ceea ce îi cerea lui Ariel să facă această Sycorax, Ariel nu voia cu nici un chip să facă, fiind un spirit de altă esență, cu alte chemări, un duh prea „delicat“ (cum îi va spune mai târziu Prospero) pentru a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sonată; la deșteptare, cel ce visase izbuti să extragă din imperfecta amintire Trilul Diavolului; și alte exemple asemănătoare sunt cuprinse în eseul lui Borges 374, el însuși un scriitor ale cărui taine par desprinse din ireal. Edgar Allan Poe și tenebrele sale, Kafka, Faulkner, Borges cu obsesia oglinzilor și a dedublării și mulți, mulți alți scriitori, au conceput sau li s-au năzărit lucruri și lumi ciudate pe care apoi le-au plăsmuit în opere literare. Unii au fost considerați utopici
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
centrul spiritual din interiorul piramidei. Creangă spunea despre peșteră că e un rai nu altceva, René Guénon că peștera inițiatică luminată din interior ca la Platon e în opoziție cu întunericul absolut care domnește afară, lumea profană fiind asimilată cu tenebrele din afară. Labirintul este cel care păzește intrarea în munte, în peșteră. Peștera poate fi un sarcofag, nu numaidecât o arcă, sau spațiu închis care însă plutește în zborul căutării adevărului, luminii, cuvântului de început. Casa de sticlă în care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
centrul spiritual din interiorul piramidei. Creangă spunea despre peșteră că e un rai nu altceva, René Guénon că peștera inițiatică luminată din interior ca la Platon e în opoziție cu întunericul absolut care domnește afară, lumea profană fiind asimilată cu tenebrele din afară. Starea de trecere, ceremonia de inițiere în viața pe care am uitat s-o trăim, acesta este simbolul tainei ce înfrățește Peștera, Edenul, Insula cu sufletul nostru încercat de mântuire 610. Labirintul este cel care păzește intrarea în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și de neant, dând numele său unei ape din infern care avea darul să-i facă pe muritori să uite viața pământeană. În cultul morților se credea că sufletul imaterial scapă de moartea periodică (somnul) a corpului material, călătorind prin tenebre. Plutarh scria: somnul este singurul dar gratuit pe care îl acordă zeii, iar Mirinda Panha 671 spunea: Doar o gândire activă visează... așa cum în umbră și în întunecimi, când nu există de loc lumină, nicio rază nu cade pe oglindă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
haos;/ pe când toamna în salbă/ îmbie la repaos.//.../ În primăvară simte nevoia de-a iubi, /pe când în umbra toamnei se vrea a fi iubit!887. E una dintre cele mai plastice viziuni lirice ale spațiului disarmonic. Haosul e și noaptea, tenebrele, răul, infernul, vidul, neantul dar și demiurgul, Dumnezeu Tatăl, Sophia sau Lucifer, matricea de la care toate se înfiripă și crează, Marele Arhitect al Universului. Sufletul se rotea toată ziua, toată noaptea. O amintire. O speranță. O amintire. și iar o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]