1,117 matches
-
socială și economică autarhică ce descuraja pătrunderea străinilor în sistemul comunitar și printr-o identificare puternică cu comunitatea. Așadar, o comunitate care, datorită caracterului ei închis la elemente materiale și culturale din afară, era extrem de apropiată de acel ideal tip teoretizat de Tonnies. 3. MODURI DE RAPORTARE LA COMUNITATE ÎN TĂLMĂCEL ȘI LUDOȘ Ideea că lumea întreagă ar putea fi o comunitate, un sat global (McLuhan) își are originea în analiza de rețea. Această paradigmă pornește așa cum am văzut de la ideea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
intelectual în care credința în virtuțile pieței și disprețul față de guvern au frizat adesea evidența."50 Orice analiză serioasă va recunoaște rolul esențial al individului și inițiativei sale în progresul economic, pe care Smith și, mai târziu, Friedman l-au teoretizat cu atâta forță. Întrebarea este dacă reglementarea mai poate fi tratată la fel, în condițiile în care concurența nu se mai desfășoară doar între indivizi, ci angajează economii sprijinite de către state, iar domeniul privat a ajuns atât de extins, încât
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
la care ați renunța?" Maestrul: "La hrană; dintotdeauna pe pământ există moartea. Fără încredere 164 însă, un popor nu poate ființa."165 Lectura europeană a operei lui Confucius a reținut cu deosebire nevoia de autoritate pe care, fără îndoială, a teoretizat-o învățatul chinez. Există motive istorice și sociologice care justifică o asemenea abordare. Confucius nu contestă vocea autoritară a principelui, dacă aceasta este dreaptă. Am putea spune că există chiar un comandament de performanță, cum am spune astăzi, care confruntă
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
și, în general, plasarea administrației publice drept prima prioritate a unui stat reprezintă o idee asupra căreia lumea contemporană ar trebui să mediteze mai mult. Direct sau indirect, rezervele față de confucianism sunt asociate cu "tendința centralizatoare", cu respectul față de autoritate teoretizat de Confucius și pe care l-au îmbrățișat China și alte societăți asiatice. Învățătura lui Confucius, compilată de discipolii săi în "Analecte", "a devenit o ortodoxie de stat în China și a rămas așa până în 1911"169. Răspândirea sa în
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
vindecarea bolilor cauzate de deficiențele sistemului imunitar (HIV-SIDA, cancer), preocupările savanților din medicină s-au orientat treptat către noi ramuri, imunologia și genetica. În 1972, Gerald M. Edelman și Rodney R. Porter primesc premiul Nobel pentru meritul de a fi teoretizat structura anticorpilor. În 1974, un grup de trei medici, printre care și unul de origine română, primesc distincția Nobel: Albert Claude (Belgia), Christian de Duve (Belgia) și George E. Palade (român prin naștere, cercetător în SUA), după ani de cercetări
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
culoarea lui Grigorescu și Andreescu și față de întreaga mișcare impresionistă ce se ține în limitele aspectului natural din natură. Caracterul popular al cromaticii lui Luchian a fost, în general, considerat ca o calitate esențială de către istoriografia românească. Luchian n-a teoretizat asupra culorii, dar opera sa și cu deosebire apogeul ei, reprezentat de superba serie a florilor, poate fi considerat un tratat modern de cromatică. Unii autori socotesc că Anemonele din 1908 sunt în opera sa ceea ce a fost Simfonia a
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
1968). Potrivit acestora, copiii din clasele inferioare pot suferi eșecuri școlare deoarece imediat ce intră în sistemul educațional sunt direcționați către grupuri cu rezultate slabe, iar profesorii și consilierii se așteaptă oricum ca ei să eșueze. Direcționarea nu este formalizată sau teoretizată în învățământul românesc, ceea ce nu înseamnă că este un fenomen absent. Ea este practicată într-un mod nesistematic la toate nivelurile de învățământ. În multe școli - gimnaziale și de liceu mai ales -, împărțirea pe clase a elevilor se face pe
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
stakeholder-i esențiali - acționari, manageri, salariați, sindicate și chiar guvern -, în condițiile unei economii de piață. Sunt puține firmele nou-create după 1990 (fără un trecut de „întreprindere de stat”) la care se poate observa o stabilizare a reacțiilor stakeholder-ilor conform modelelor teoretizate de literatura de specialitate occidentală. Mentalitatea corespunzătoare vechiului sistem politic afectează încă reacțiile marii majorități a indivizilor și grupurilor omogene din punctul de vedere al intereselor față de o organizație, ceea ce oferă elemente de ghidare pentru a prognoza modul lor de
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
reacțiilor posibile ale stakeholder-ilor: se completează lista de caracteristici pentru cazul concret analizat, cu reacțiile posibile în situația particulară ce generează analiza. Ar putea fi întâlnite situații în care reacția stakeholder-ului, deși previzibilă, să nu se înscrie în categoria celor teoretizate de abordările clasice. Reacția poate fi explicată detaliat sau poate fi etichetată ca fiind pozitivă, neutră ori negativă, după poziția stakeholder-ului față de un anumit curs al strategiei. 4. Identificarea grupărilor de stakeholder-i: se identifică și se analizează posibilele conflicte sau
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
firmele încă de stat, cât și, în special, cele privatizate au suferit procese de reducere drastică a personalului, amplificate de reducerea producției din cauza dispariției „pieței socialiste”, internă și externă. Au existat însă și cazuri în care restructurarea a îmbrăcat forma teoretizată prin conceptul de downsizing, cu îmbunătățirea spectaculoasă a performanțelor economice și tehnice. Firmele private au urmat un proces invers, creșterea efectivelor reprezentând o tendință stabilă. În mod paradoxal, în ciuda datelor statistice legate de șomaj, există probleme de recrutare a personalului
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
arhetipul teoretic al revoluției-restaurație. 4. În mod nu chiar surprinzător, afirmația că Platon a fost un filozof politic, ba chiar un teoretician revoluționar, în sensul că urmărea sau dorea schimbarea efectivă a unor regimuri politice și înlocuirea lor cu regimurile teoretizate de el în Republica sau în Legile, deși și-a găsit și mulți apărători, a fost de destule ori contestată, și nu de nume nesemnificative. Mai ales după ce Karl R. Popper a văzut în Platon părintele fondator al apărătorilor „societății
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
multe ori aspectele dialectice preiau întâietatea în discursul personajelor. Aceasta a făcut ca, încă din Antichitate, dialogul să fie pus în categoria celor logice. Și pare că, pe alocuri, Platon se folosește de pretextul definirii omului de stat pentru a teoretiza principiile de definire a unui lucru. Însă cum altfel decât făcând un exercițiu paralel cu cel al simțului comun putem verifica raționamentul? Începutul este dat (un domeniu de maximă generalitate, știința), finalul este dat (omul politic), iar metoda rămâne să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mod alternativ cel mai adesea, și cu Socrate începe un proces care va dura încă vreo trei secole: eirōneia își pierde conotațiile neplăcute, sensul secundar devine sens prim, încât eirōneia se transformă în „ironie” (în sensul lui Quintilian). Socrate nu teoretizează asupra ironiei; el instituie ironiei un nou sens, este serios când glumește și grav în zeflemeaua sa, e „un tip de personalitate necunoscut, neînchipuit până atunci, atât de frapant pentru contemporanii săi și atât de memorabil pentru posteritate, încât avea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
măsură de o interacțiune cooperativă), a stilurilor de învățare și a provenienței sociale diferite a elevilor. Ele sunt grupuri structurate în așa fel încât interacțiunea membrilor să faciliteze învățarea fiecăruia. În literatura noastră, Ana Stoica și Andrei Cosmovici (1972) au teoretizat activitatea școlară pe grupuri, subliniind importanța însușirii unui model colectiv de muncă și a acomodării interpersonale a elevilor. În metoda grupurilor interdependente (sau metoda Jigsaw Ă în limba engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic Ă jucărie pe care-o reconstituie copiii
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
psihologie școlară este expresia conștientizării unei necesități: depășirea practicilor instructiv-educative curente. Dacă, într-o măsură mai mică sau mai mare, aplicații la toate temele anterioare se regăsesc Ă mai fericit sau mai denaturat Ă și în realitatea noastră educațională, ceea ce teoretizează perspectiva umanistă ține, la noi, încă de viitor. Două precizări însă: • orice viitor începe în prezent și tu, potențial profesor, ești un agent semnificativ al lui; • ceea ce este, în învățământul nostru, încă viitor, este deja „istorie” pentru alte sisteme educative
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
2 Iubește-ți aproapele, dar în pat. Când nu-și înșeală publicul prin scamatorii și nu recurge la povești incredibile pentru a atrage atenția asupra lui și a-și credita astfel mesajul cu o valoare incontestabilă, Simon Magicianul gândește. El teoretizează, avansează idei. Dimpreună cu trăsnăile - asemănătoare celor ale tuturor actorilor Antichității, s-o spunem încă o dată, și lucrul este valabil nu numai pentru marile figuri ale creștinătății - unei vieți cotidiene, frământate și nelipsite de veselie, filosoful gnostic pune la punct
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ideile, care anume experiențe le-au dat naștere. Verbul vine din trup, ideea țâșnește din realitate, dicteul viziunii sale asupra lumii se efectuează după amintita folosință dată de el lumii. Relatează amănunte privitoare la viața lui sexuală? Asta pentru a teoretiza asupra acestui subiect și a produce idei utile tuturor; povestește o întâlnire cu niște hoți de drumul mare sau cu niște răufăcători veniți să-i prade castelul? Aceasta cu intenția de a analiza rolul benefic al sângelui rece și al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei anumite stări de spirit, singura care contează: cântărind bine lucrurile, o purgație a spiritului pare preferabilă uneia a stomacului, conchide el... 26. Un epicentru întunecat. De unde o preștiință extraordinară a psihologiei adâncurilor și chiar, uneori, intuiții surprinzătoare a celor teoretizate de Sigmund Freud, la patru secole după Eseuri... în această materie, pe care el n-o reduce la niște mecanisme sumare - angrenaje, scripeți și tracțiuni... -, Montaigne reperează existența a ceea modernitatea numește inconștient: o forță care scapă rațiunii, o energie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Montaigne nu face nicio obiecție, dar cere ca această versiune să fie consemnată de un notar, în prezența celor trei frați... Acestea fiind spuse, nu mai e nicio nevoie să cauți mai departe în Eseuri pentru a vedea unde anume teoretizează Montaigne adulterul, precizând că toți bărbații au fost, sunt sau vor fi înșelați dacă nu cumva toți au contribuit, contribuie sau vor contribui la încornorarea altora. Să te formalizezi pentru atâta lucru! Esențialul, adaugă înțeleptul atât de bine informat - dat
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
celălalt mod de existență, să vrei ambele vieți: trebuie să ni-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEA Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu un trup și că nu devenim înțelepți plecând de la orice stare corporală. O fiziologie a filosofiei în plin secolul al IV-lea înaintea erei noastre, iată o idee
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
existența, nici într-ale politicii. El funcționează într-un grup sau într-o familie și, ca plată pentru serviciile sale, este întreținut. Legătura dintre Philodemos și Piso pare să țină de această logică: unul știe, celălalt învață; primul gândește, reflectează, teoretizează, îndeamnă la o trăire filosofică, cel de-al doilea îi asigură primului adăpost și masă, se ocupă de afacerile lui. în cazul acestor doi oameni, cotidianul și evenimentul excepțional, viața de toate zilele și construcția vilei, mobilierul, decorațiunile, biblioteca ei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru efortul său filosofic îndreptat asupra lui însuși. Doar ceea ce i-ar fi luat uzul rațiunii, instrumentul vieții sale filosofice, era condamnabil - nu și jocurile erotice, plăcerile patronate de Venus, bucuriile alcovului... Horațiu este întru totul de aceeași părere și teoretizează faimosul carpe diem. Dacă Philodemos inventează trucul mnemotehnic al cvadruplului remediu, poetul sintetizează spiritul epicurismului în versiunea lui târzie cu această formulă care s-a bucurat de un succes considerabil: îndemnul de a culege încă de azi rozele vieții, care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau chiar la a îndrăgi orice epifanie, oricare i-ar fi formula. Epicur, șubred, pipernicit, firav de constituție, teoretizează un hedonism ascetic; Lucrețiu, despre care se crede că avea o sănătate mai robustă, legitimează teoretic un alt raport cu dorințele și cu plăcerile. Pus în fața pasiunii amoroase, de exemplu, poetul roman pare mai apropiat de Diogene sau de Aristip
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
raționalistă potrivit căreia m.s. nu reprezintă altceva decât „politică cu alte mijloace”, adeseori singurele mijloace la îndemâna celor marginalizați, pentru a contesta regulile și autoritatea elitei puterii. În asemenea condiții, a înțelege apariția m.s. înseamnă a explica depășirea dilemei acțiunii colective teoretizată prima oară de Olson (1965): costurile participării, comparate cu beneficiile scontate, nu justifică participarea din punct de vedere individual la o acțiune de care beneficiază oricum toți, chiar dacă nu au contribuit (vezi acțiune colectivă). O variantă devenită deja clasică a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
presupune incluziune socială și participare (cetățenie activă), obiectivul la nivel macro fiind coeziunea socială. Reevaluarea operei lui Tocqueville, mai ales a intuițiilor sale privitoare la rolul comportamentului asociativ și participativ în funcționarea democrației americane și curentul „capitalului social”, care a teoretizat, inițial, relația dintre participarea civică și dezvoltarea economică (Putnam, Leonardi, Nanetti, 1993) au fost doar două dintre elementele importante ale acestui curent. În funcție de aria căreia i se aplică discursul, distingem între participarea politică, participarea cetățenească sau participarea comunitară. Participarea politică
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]