2,816 matches
-
de terapie nondirectivă, introdus de Carl Rogers (1951), sugerează tocmai acest specific al relației pacient-consultant. Consultantul nu îi indică pacientului cum să-și rezolve problemele de viață, cum să-și organizeze viața. Acest lucru pacientul trebuie să-l decidă singur. Terapeutul ajută pacientul să depășească blocajele interne care „îi întunecă” judecata; să fie realist, rațional. În această viziune, normalitatea este echivalentă cu raționalitatea. Din psihoterapie, această paradigmă a normalității patologiei a fost transferatăîn socioterapie (Jaques, 1961; Pages, 1961). Dincolo de diferențele dintre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în numeroase patologii era expunerea subiectului la situații anxiogene. Au fost astfel testate multiple variante ale acestor proceduri de expunere. Procedurile de expunere: - Expunere în imaginație precedând expunerea in vivo la unii pacienți foarte anxioși; - modelare a participării prin care terapeutul prezintă, ca pe un model, un comportament non anxios într-o situație anxiogenă și invită pacientul să-l imite; - expunere gradată în imaginație sau in vivo, pe parcursul căreia subiectul se expune unui stimul anxiogen până la un nivel oarecare de toleranță
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a dispărut sau, cel puțin, că a diminuat puternic; invers, dacă un pacient se expune pentru o perioadă prea scurtă, el riscă să-și agraveze teama (efect de sensibilizare); - o ședință de expunere este mai eficientă dacă este pregătită de către terapeut, care observă anticipările adesea negative ale subiectului, explică derularea obișnuită a unei expuneri, previne subiectul că acesta trebuie să fie atent să suprime toate evitările subtile care pot apare, uneori, fără știrea sa. Două noi tehnici de expunere In ultimii
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
domeniul publicității... în prezent observăm că ea este aplicată de către echipe specializate în situații care țin de domeniul psihopatologiei. Pentru Cottraux, avantajul acestei metode constă în faptul că ea ar permite, în cazurile mai puțin complexe, să fie aplicată de către terapeuți ușor de format și de supervizat pentru această activitate specifică. Condiționare operantă sau de tip II (Skinner) Poziția behavioristă radicală a lui Watson n-a fost urmată cu exactitate de nici unul dintre continuatorii săi. Incercând să respecte criteriile unei analize
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
un număr suficient de experimente, reprezintă pentru Bandura numitorul comun care explică eficiența diferitelor tipuri de psihoterapii. Intr-o serie de experiențe, Bandura a demonstrat că, pentru a conduce subiectul spre o eficiență personală considerată a fi cea mai adecvată, terapeutul poate acționa prin intermediul unor proceduri diverse care pot fi clasificate în patru categorii: - corectarea distorsiunilor prin acțiune, - corectarea distorsiunilor prin observarea modelelor, - corectarea distorsiunilor prin restructurarea cognitivă, - corectarea distorsiunilor printr-o reducere a activării emoționale. Opera teoretică și experimentală a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care provin din această situație. Această primă analiză, odată realizată, urmează inițierea unei competiții critice între sistemele iraționale de credință și un demers alternativ prin intermediul unui dialog socratic, utilizând o serie de exemple luate din viața cotidiană, informații furnizate de către terapeut... Atunci când acest reperaj al credințelor iraționale și al consecințelor lor negative a fost realizat, și în situația în care pacientul aderă chiar la principiul modelului propus de Ellis, autorul începe tratamentul pe direcția unei restructurări cognitive de tip didactic și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tradiționali, Beck consideră că, dacă trecutul este important pentru a explica geneza structurilor cognitive actuale, problemele subiectului se manifestă „aici și în prezent”. Mai mult, el neagă importanța insight-ului ca factor terapeutic. Tratamentul este structurat, organizat spre obiective precise și terapeutul joacă un rol activ în aplicarea acestuia. Modelul lui Beck și teoriile comportamentale clasice Asemănător comportamentalismului, cognitivismul lui Beck acționează asupra comportamentelor manifeste. El încearcă, în plus, să acționeze direct asupra atitudinilor, așteptărilor și credințelor iraționale, considerând că aceste mecanisme
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
căror relații cu schema sunt departe de a putea fi demonstrate. Pornind de la această teorie, tehnicile cognitive s-au dezvoltat într-o manieră impresionantă, fără să putem afirma că au adus un „plus” semnificativ terapiilor comportamentale ale primului val. Unii terapeuți, nu dintre cei mai puțini, au fost obligați să constate că răspunsul terapeutic apare adesea mai degrabă ca urmare a aplicării tehnicilor ce aparțin primului val, înainte chiar ca tehnicile cognitive să fi fost utilizate și că acțiunea izolată a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tulburări legate de „evitări experiențiale”. Evitarea experiențială survine atunci când subiectul încearcă să evite contactul cu unele experiențe private nedorite și încearcă să modifice forma sau frecvența acestor evenimente și contextele care le-au generat în pofida unui cost funcțional negativ. Acceptarea Terapeutul care utilizează terapia de acceptare și implicare îi arată pacientului că, dacă este normal și adesea eficient să evităm unele situații aversive în lumea exterioară, acest lucru nu este posibil, în cele mai multe dintre cazuri, în lumea sa interioară. Obiectivul constă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este vorba despre elemente acumulate în timp. Această istorie acumulată a creat de-a lungul timpului programări ale vieții, reguli de funcționare care limitează repertoriile comportamentale la comportamente de evitare. Pentru a reuși să separe „eul” de aceste evenimente private, terapeutul trebuie să convingă subiectul să considere că aceste gânduri și sentimente negative nu sunt el însuși ci doar în el. Este vorba despre acceptarea acestor gânduri, amintiri și emoții nedorite în măsura în care aceasta permite subiectului să se intereseze și să se
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cursul vieții, o direcție, în timp ce obiectivul selectează o destinație concretă. Aceste valori pot fi identificate în diferite domenii: cuplu, familie, relații sociale, muncă, educație, distracție, spiritualitate, sănătate... Angajarea Obiectivele și valorile sale Odată ce au fost identificate valorile generale proprii subiectului, terapeutul trebuie să caute, împreună cu acesta, obiectivele specifice pe care acesta dorește să le atingă. A reuni valorile și a se angaja în realizarea lor este lucrul care face ca acceptarea să se deosebească de o simplă imersiune emoțională. In acest
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la nivelul conceperii ipotezelor. Este însă necesar ca raționamentul respectiv să facă obiectul unei experimentări, unei verificări care să stabilească dacă faptele și relațiile postulate în ipoteza intuitivă și interpretativă se regăsesc efectiv în materialul clinic de care dispunem. Numeroși terapeuți estimează faptul că, la fel ca și în cazul abordării medicale, datele obținute în cadrul convorbirilor terapeutice trebuie să fie completate sau validate cu ajutorul celor obținute ca urmare a utilizării instrumentelor standardizate de evaluare. Caracterul cantitativ și normativ al rezultatelor obținute
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
interacțiunile dintre subiect și mediul său social; - analiza mediului sociocultural și fizic în scopul examinării posibilităților și limitelor subiectului în funcție de normele, de condițiile în care evoluează acesta. Modelul princeps al lui Kanfer și Saslow demonstrează că, înaintea introducerii cognitivismului, primii terapeuți comportamentaliști luau deja în considerație factorii interni, developmentali și istorici ai subiectului. Influența acestuia asupra modelelor ulterioare este evidentă. Grila BASIC ID Modelul lui Lazarus, numit BASIC ID, își propune să evidențieze un profil de acțiune terapeutică care să permită
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ale organismului între stimul și comportament manifest. Acesta este considerat doar în sensul restrâns de comportament motor. Partea diacronică include date anamnestice heterogene. Cercul vicios Cungi a propus o analiză funcțională simplificată a situației problemă, care poate fi utilizată de către terapeut sau de către subiect pe parcursul tratamentului. Grila sa de cercuri vicioase nu separă decât secvența: situația declanșatoare, cognițiile, emoția, comportamentul și consecințele. Figura 2. Grila cercului vicios 1. Situație declanșatoare 5. Consecințe 2. Cogniții Concrete, relaționale Ceea ce gândesc 4. Comportament 3
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
1981. Acestea se regăsesc, de altfel, în grade variabile și sub diverse denumiri, în celelalte modele. Totuși, unele concepte ale modelului inițial merită a fi precizate, revizuite și actualizate în lumina contribuțiilor contemporane. Evoluțiile modelului Pentru a începe analiza funcțională, terapeutul trebuie să-și pună trei întrebări simple: - Cum se întâmplă acest lucru? - In ce împrejurări se întâmplă acesta? - Care sunt consecințele? Aceste întrebări îl ajută să adune datele, să le regrupeze potrivit relațiilor existente între acestea și comportamentul sau comportamentele
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o istorie de viață marcate de constrângeri morale anormal de severe. Variabilele contextuale indică o viață sexuală care, de la început, pune probleme, un comportament disfuncțional anxiogen și tensiuni la nivelul cuplului legate de „rigiditatea” afectivă a subiectului. Abordând tratamentul disfuncției, terapeutul trebuie, probabil, să se informeze asupra relațiilor din cadrul cuplului și asupra cognițiilor „rigide” ale subiectului. Fiecare acțiune desfășurată la acest nivel antrenează modificări în totalitatea sistemului. Dacă partenerul feminin aderă la o terapie de comunicare, impactul emoțional al disfuncției este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dezbaterea clasică asupra relațiilor dintre teorie și practică. Unii cercetători afirmă faptul că o conceptualizare teoretică riguroasă a cazului constituie o fază prealabilă indispensabilă tratamentului, alții susțin că aceasta este secundară, o socotesc a fi un accesoriu. Dincolo de aceste dezbateri, terapeutul formulează întotdeauna explicații asupra modului în care se manifestă problema și asupra cauzelor care o generează, înainte de a propune soluții. Explicațiile sale trebuie să se bazeze pe un raționament explicit și pe cunoștințe științifice precise. Acestea nu au decât statutul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în cadrul terapiilor cognitiv-comportamentale, dar într-o manieră paralelă. Perspectiva integrativă schițată la timpul său de către Bandura n-a avut deloc succes. In funcție de problemele studiate, de formarea sa, de sensibilitatea sa, de popularitatea sau de caracterul inovator al unui model, terapeutul se raportează când la o perspectivă când la alta, când la un model teoretic când la altul. Pornind de la o analiză critică a relației dintre terapiile și teoriile cognitiviste, unele lucrări recente dezvoltă o a treia perspectivă, subliniind determinismul variabilelor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapeut” Strategia terapeutică nu se bazează doar pe ipoteze și pe metode ci și pe alte ingrediente, adesea neglijate sau ignorate. Intr-adevăr, orice intervenție psihologică întâmpină dificultăți, obstacole sau pericole neprevăzute și imprevizibile. Zestrea sa teoretică furnizând rar soluția, terapeutul recurge atunci la inventivitatea sa, la ingeniozitatea sau creativitatea sa, fasonate cu ajutorul uneltelor conceptuale și încadrate de reperele metodologice, pentru a progresa și a putea ajunge la destinația dorită. Aceste ingrediente sunt, în același timp, și expresia activității sale cognitive
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacientul să spună ceea ce se așteaptă să spună A minimiza o problemă realistă A lucra în locul pacientului A merge prea repede A merge prea lent Concluzii Bibliografie 1. Definiții Orice psihoterapie are nevoie de o alianță între pacient (pacienți) și terapeut (terapeuți). Fără această alianță, travaliul terapeutic nu poate începe. Terapia comportamentală și cognitivă este, în esență, colaborativă. Pacientul evoluează în ritmul său, însușindu-și metodele respective. El se implică printr-un efort personal, mai ales la nivelul sarcinilor asumate, a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să spună ceea ce se așteaptă să spună A minimiza o problemă realistă A lucra în locul pacientului A merge prea repede A merge prea lent Concluzii Bibliografie 1. Definiții Orice psihoterapie are nevoie de o alianță între pacient (pacienți) și terapeut (terapeuți). Fără această alianță, travaliul terapeutic nu poate începe. Terapia comportamentală și cognitivă este, în esență, colaborativă. Pacientul evoluează în ritmul său, însușindu-și metodele respective. El se implică printr-un efort personal, mai ales la nivelul sarcinilor asumate, a căror
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu poate începe. Terapia comportamentală și cognitivă este, în esență, colaborativă. Pacientul evoluează în ritmul său, însușindu-și metodele respective. El se implică printr-un efort personal, mai ales la nivelul sarcinilor asumate, a căror importanță nu mai trebuie demonstrată. Terapeutul trebuie, deci, să știe să inițieze, să dezvolte și să mențină raportul colaborativ. Pentru stabilirea alianței terapeutice sunt utile unele tehnici specifice. Necunoașterea acestora poate încetini procesul, poate diminua eficiența sau întrerupe terapia. Acest capitol prezintă câteva dintre aceste tehnici
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Raportul colaborativ Atunci când două persoane se întâlnesc, elementele relaționale ocupă primul loc: fiecare îl observă pe celălalt, se prezintă într-un anumit mod. Încearcă să seducă sau se apără. Același lucru se întâmplă și atunci când se întâlnește un pacient cu terapeutul său. Fiecare îl evaluează pe celălalt pentru a ști cu cine are de-a face și cum trebuie să se comporte. Raportul colaborativ este o relație în care pacientul și terapeutul lucrează împreună. Acesta constituie prima etapă a procesului terapeutic
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se întâmplă și atunci când se întâlnește un pacient cu terapeutul său. Fiecare îl evaluează pe celălalt pentru a ști cu cine are de-a face și cum trebuie să se comporte. Raportul colaborativ este o relație în care pacientul și terapeutul lucrează împreună. Acesta constituie prima etapă a procesului terapeutic. Dacă nu se reușește realizarea lui, terapia nu poate începe. Dacă se pierde pe parcurs, terapia încetează. Atâta timp cât elementele relaționale rămân în primul plan, psihoterapia comportamentală și cognitivă nu poate începe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu poate continua: rezistența sau reactanța domină cel mai adesea. Definiția raportului colaborativ Un raport colaborativ este o relație dintre unul sau mai mulți psihoterapeuți și unul sau mai mulți pacienți în care un pacient/mai mulți pacienți și un terapeut/mai mulți terapeuți lucrează împreună, într-o manieră activă, pentru a rezolva problemele prezentate în cadrul psihoterapiei. Componentele raportului colaborativ Un terapeut trebuie să fie empatic, autentic și cordial. Aceste criterii, stabilite de către Rogers, sunt valabile și în prezent. Empatia este
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]