1,218 matches
-
există încă multiple fațete necercetate ale acestui curent care și-a atins scopul esențial cel de a transgresa timpul și spațiul nașterii sale printr-o proiectare definitivă în universalitate și eternitate. I. Clasicismul francez repere generale I.1. Câteva delimitări terminologice În măsura în care realitățile literare, ca oricare altele, de altfel, se concretizează la nivelul limbajului prin intermediul unor termeni anume care dau viață și particularizează, este necesar să deschidem această lucrare cu o stabilire, pe scurt, a sensurilor și a unui scurt istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Ion, Teatrul european în secolul luminilor, Editura Eminescu, București, 1981. 131. Zărnescu, Narcis, Le Classicisme et l'Epoque des Lumiéres, Editura Fundației "România de Mâine", București, 2005. Cuprins Preliminarii 7 I. Clasicismul francez repere generale 14 I.1. Câteva delimitări terminologice 14 I.2. Coordonate esențiale ale clasicismului francez 18 I.2.1. Contextul istoric 18 I.2.2. Principii 20 I.2.3. Boileau 31 I.2.4. Concluzii 33 II. Tradiție vs. inovație la querelle des anciens et des
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
formează o comunitate aparte, caracterizată de elemente particulare, și anume comunitatea rușilor lipoveni din România. 3.2.1. Coordonatele comunității etnice Particularizarea rușilor lipoveni în spațiul românesc este dată de coordonatele etnice în primul rând, care din punct de vedere terminologic cer o definire specifică. În literatura despre rușii lipoveni s-a oscilat între denumirea acestora drept minoritate etnică, grup etnic și comunitate etnică. Din perspectiva noastră comunitaristă, preferința este pentru cea din urmă. Mai mult, comunitatea care capătă apelativul etnic
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
parte o problemă de stil (Chandler, 1976, p. 35). Oricine își amintește că definițiile realismului vorbeau de personaje „tipice” în împrejurări „tipice”. Întregul efort al lui Dashiell Hammett și Raymond Chandler ar putea fi, prin urmare, circumscris acestei subtile glisări terminologice: de la „tipic” la „plauzibil”. Nimic, firește, din comportamentul, din înfățișarea, din gândirea, din evoluția lui Marlowe nu lezează ideea de plauzibil. Chiar părțile misterioase, absente, necunoscute confirmă - și nu infirmă - lecția potențialității existente în fiecare din paginile lui Raymond Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
contexte semantice În care acesta poate funcționa a dus la lungi și Îndîrjite dezbateri teologice. În lucrarea sa clasică Two Ancient Christologies (1940), R.V. Sellers atribuia multe din disputele doctrinale ale secolelor al IV-lea și al V-lea confuziei terminologice. Într-adevăr, din moment ce hypostasis poate Însemna fie „substanță, natură” (ousia, physis), fie „persoană” (prosopon), prevederea Sinodului de la Alexandria (362) care Îngăduia tuturor libertatea de a spune că În Dumnezeu este una sau că sînt trei hypostaseis nu putea decît să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Fiu (Origen, Arie), o teologie trinitară subordinaționistă și care nu face această distincție (Pavel din Samosata?); și o teologie trinitară care nu este subordinaționistă și distinge Între Tată și Fiu („ortodoxie”). Același sistem mai poate fi descris și conform distincțiilor terminologice ale Părinților Înșiși (hypostasis versus ousia versus prosopon). Însă confuzia Între acești termeni ne descurajează de la o asemenea Întreprindere. La Încheierea acestei scurte analize, pare cu putință să afirmăm că teologia trinitară este În mod sigur un „sistem”, adică un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
convingă", iar pamfletul "să miște" etc. demersul său putând fi considerat, la noi, piatra de temelie în cercetarea polemicii literare 33. În pledoaria sa pentru reconsiderarea pamfletului ca discurs literar, Cornel Munteanu operează, pe urmele lui Marc Angenot, o distincție terminologică între pamflet-satiră-polemică, forme ale literaturii de frontieră (Silvian Iosifescu) cărora le corespund definiții deseori substituibile până la confuzie. Ceea ce se poate constata indubitabil este că atât pamfletul, cât și satira au la bază o atitudine polemică reprezentând o contra-situare estetică în raport cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
știință. Aici se cuprinde și tragedia omului. Întrucît a ales între visata stare paradisiacă și cădere, nu i-a rămas, ne învață profesorul de la Chicago, decît să-și explice cum a devenit „o ființă muritoare, sexuată și culturală”. Ca aspect terminologic, ar fi de dorit să adoptăm formularea amintită deja, „complexul mitologic al morții”. Ea cuprinde un ansamblu de acte și de învățături cu caracter didactic, de ficțiuni epice, de invocații lirice, gesturi simbolice ritualizate, care poartă, laolaltă, amprenta unei codificări
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pentru ca acești termeni să consune precis, fără echivoc. Dacă discursul științific este bine întocmit, crește șansa ca limbajul tradiției să fie receptat pe aceeași lungime de undă cu strămoșii. Dar nu trebuie să ne facem totdeauna iluzii. De regulă, instrumentalul terminologic se deprinde cu rîvnă în institut și în bibliotecă. Rămîne de văzut în ce măsură conduce la confirmarea așteptată. Limbajul științific al savantului este conceptual și universal, o construcție artificială, convențională. Manevrarea lui nu creează dificultăți insurmontabile atunci cînd obiectul supus cunoașterii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
preconcept la concept-imagine. De altfel, culturile prealfabete nu se află la același nivel de „maturizare”; în consecință, nu trebuie nivelate prin aplicarea unei categorii unice de concepte, funcții, comportamente. Cercetătorul are de ales între a valoriza tradiția în baza aparatului terminologic deja stabilit pe calea uzajului cult și găsirea unor formule noi, impuse de specificul fiecărui areal etnic în general și între compartimentele creației, sensibil diferite de la o zonă la alta. În caz contrar, aplicăm aceeași grilă și Mioriței și unei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
devine una imperativă. Pentru a realiza o astfel de exigență este, însă, nevoie, mai întâi, să încercăm să identificăm idealul adecvat al dreptății în distribuția serviciilor medicale. Înainte de a prezenta obiectivele lucării de față mai sunt necesare încă două precizări terminologice. Doresc să atrag atenția, mai precis, că sănătatea este utilizată aici la fel ca pe întreg parcursul lucrării în sensul său conceptual restrâns, ca lipsă a bolii sau infirmității, ca funcționare biologică normală a unui individ 34, nu în sensul
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
are dreptul, fie și numai în Occident, la o temporalitate proprie și mai radicală. Nu vom scăpa de confuzia continuistă în care se scaldă istoria oficială a artei, dacă nu ne vom oferi mijloacele necesare. Conceptuale, deci în primul rând terminologice. La funcție diferită, denumire diferită. Imaginea care nu suportă aceeași practică nu poate purta același nume. La fel cum nu ne acomodăm ochii cu imageria primitivă dacă nu aruncăm ochelarii "artei", trebuie să uităm limba esteticii pentru a descoperi originalitatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o suprapunere aparentă între termenii "social" și "societal". Distincția dintre acești termeni este specifică mai ales sociologiei americane care, sub imperiul temerilor endemice legate de provocările socialismului comunist, se ferește de jargonul "purist" al conceptului de social. Potrivit unor întrebuințări terminologice, "sociale" ar fi instituțiile sau legislația, iar "societale" ar fi evoluțiile, forțele, marketing-ul sau atitudinile. "Socialul" s-ar raporta la traiul comunitar în genere, în vreme ce "societalul" s-ar referi la societăți particulare. Nu consider că o astfel de abordare
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Opoziției puritate/vs/conținut descriptiv și clasificării lui Gardiner în nume încorporate (sau notorii) și decorporate, ca și numelor proprii pure ca Vercingetorix și Popocatepetl, modele ale purității, Vaxelaire le răspunde că această puritate ascunde, de fapt, etimologii obscure. Inovațiile terminologice ca nume proprii comune, nume proprii încorporate și nume proprii decorporate (Gardiner, 1954), nume comune proprii (Hadj Hamou, 1999), cvasinume proprii (Jespersen, 1961), nume proprii primare și secundare (Algeo, 1973), nume proprii ideale, cvasiideale și multi-designatori (Grodzinski, 1980), nume proprii
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
supranume (Pottier, 1954), proprionime (Boulanger, 2001), idionime directe și idionime indirecte (Forest, 1996) sunt pentru Vaxelaire o dovadă a dificultății de a distinge "în mod definitiv, numele propriu de cel comun. Este totuși inutil să recurgem la astfel de stratageme terminologice, deoarece nu numele își schimbă categoria, ci uzajul pe care îl dăm acestor nume, diferă" (tr. m.)71. " Utilizările modificate" relevă faptul că elementele unui text sunt puternic determinate de context. Numele propriu poate fi utilizat ca etichetă într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
te minunezi de stupiditatea «răspunsurilor» lor)” - cf. scrisoarea din 14 aprilie 1973, în Arhiva SW. Wikander a criticat ipotezele și argumentațiile lui Cumont nu numai punctual, ci a pus la îndoială însăși realitatea fenomenului „mithraism”, calificându-l drept o invenție terminologică a savantului belgian - vezi S. Wikander, „Les -ismes dans la terminologie historico-religieuse”, în Les syncrétismes dans les religions grecque et romaine, PUF, Paris, 1973, pp. 9-14. 8. Nu este exclus ca Eliade să fi împărtășit cu Wikander și interesul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
oarecare doză de vag, la fel ca orice concept dorit atotcuprinzător pentru o realitate diversă și consistentă. Problema definirii generației ’80 rămâne spinoasă, cum se întâmplă când e vorba de circumscrierea cu precizie a unei generații sau promoții literare. Opțiunile terminologice sunt diverse, motivate adeseori subiectiv. Există, în demersul de periodizare a istoriei literare, distincția între generație și promoție. Se consideră că o nouă generație literară apare o dată la treizeci de ani, în vreme ce promoțiile pot fi decenale. Astfel, Laurențiu Ulici, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
o valoare predictivă deosebită și este larg utilizat în psihiatria judiciară, scorurile sale înalte confirmă simultan periculozitatea pacienților respectivi și potențialul recidivant. Dezvoltarea conceptului de personalitate patologică a parcurs în a doua jumătate a secolului XX o etapă a ambiguităților terminologice, corespunzătoare noțiunilor de temperament, caracter și personalitate. Acestea au fost utilizate în mod substitutiv, dar primele două au rămas reperele structurale dominante ale personalității. Trăsăturile temperamentale sunt considerate ca fiind cu precădere moștenite, deci genetic condiționate, deși există puține studii
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
înclinînd către una dintre cele două categorii separate: individualism sau colectivism. Diferitele studii evocate pînă acum demonstrează că dimensiunile "individualism-colectivism" și "feminitate masculinitate" caracterizează cel mai bine variabilele valorice și comportamentale culturale (Smith, Bond, 1998). De asemenea, individualism-colectivismul constituie ansamblul terminologic abordat cel mai frecvent în studiile culturale. Triandis (1995) definea individualismul ca pe o tendință a oamenilor de a fi motivați cu prioritate de propriile lor obiective și preferințe, exprimînd sinele independent (Markus, Kitayama, 1998) și nevoia de autonomie (Kagitcibasi
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
au vorbit despre caracterul specific individualist în descrierea poporului american, în lucrarea sa din 1782, Letters from an American Farmer (Scrisori de la un fermier american). Acesta a deschis drumul unei întregi tradiții de gîndire, atunci cînd a observat și sistematizat terminologic faptul că americanii tind să acționeze cu mai multă inițiativă personală și încredere în sine decît europenii, rămînînd indiferenți la ranguri sociale și obiceiuri. în cartea autoreferențială Americanii. Individualism și dăruire (Bellah et al., 1998, p.189) se afirma: "Noi
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în sprijinul considerării tendinței ca parte a dimensiunii de orientare individuală orientare socială a sistemului personal de valori. Oricum, Meg Rohan restrînge concluziile controverselor de mai sus sub forma unor afirmații clarificatoare atît din punct de vedere conceptual, cît și terminologic. Autoarea susține că atunci cînd discutăm despre valorile personale ale indivizilor, ne referim la sistemul personal de valori. Cînd evaluăm percepția oamenilor asupra valorilor celorlalți (grupuri, instituții, societăți), avem în vedere sistemul social de valori. De asemenea, valorile promovate de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
critic și subiectiv; el reprezintă un punct de vedere personal care, ca să se poată afirma, expune critic părerile celorlalți. Adesea, în asemenea cărți, părerea personală nu e decât o combinație de câteva elemente anterioare, dacă se poate exprimată într-o terminologic ingenioasă pentru a da un aer de originalitate. Cartea de față nu ambiționează nici să facă un expozeu erudit al teoriilor despre cultură și nici să lanseze un nou punct de vedere personal și autonom. Ea vrea să arate că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și i dau dreptul, alături de d. I. Petrovici, la titlul de filosof român. În multe laturi ale cuprinzătoarei lui cugetări, noi teologii îl simțim aproape. De multe ori e în același gând și în același ritm cu noi, cu deosebirea terminologică și anume că același lucru pe care noi îl numim teologic, el îl numește filosofic. După convingerea noastră, aportul cel mai prețios al filosofiei lui e teoria intelectului ecstatic dezvoltată în volumul Eonul dogmatic, teorie ce se învecinește atât de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lingvistică a limbilor (că descriere și ca istoric) este o lingvistică istorică, pentru că este o lingvistică a formelor istorice ale limbajului. Opoziția curentă între "lingvistică descriptiva" și "lingvistică istorică" este deci lipsită de sens sau nu este decît o convenție terminologica; am putea admite, în cel mai rău caz, dar nu fără restricții, o opoziție între descrierea sistematică (sau "structurală") și istoria limbii. 4. Limba istorică și limba funcțională. Cunoașterea lingvistică este o cunoaștere tehnică ("a ști să faci"); în acest
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
apropiate de concepția celor care i-au creat și al semnificațiilor lor, nu înțeleg de ce nu trebuie să reflect mai mult la o serie de termeni care în limba noastră, au deja formulări însușite și cel puțin de aceeași valoare terminologică. De ce termenul românesc “stare de veghe“ nu trebuie preferat englezului “stand by“ ? Sau românescul generat din latină SIT în loc de englezul pronunțat SAIT și scris SITE? 3. Cum este gândită standardizarea modalităților de împrumut lingvistic În România, importul de tehnologii și
Limba, mijloc de comunicare ?ntre oameni si de reflectare a culturii by Florin Teodot T?n?sescu () [Corola-publishinghouse/Science/83664_a_84989]