8,991 matches
-
l-a însărcinat să pună în siguranță două testamente olografe și identice, prin care moștenitorul legitim al tronului era exclus de la domnie. Totuși, imediat ce împărăteasa a murit, același Bezborodko i-a mărturisit moștenitorului legitim că, de fapt, înlocuise cele două testamente cu cîte o foaie albă de hîrtie. Astfel, voința împărătesei a fost anulată, iar tronul i-a revenit celui în drept. Nu cred că e deloc întîmplător că intervine - și de data asta - o problemă de succesiune și de legitimizare
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
tiranizează, îl jignește, cum nu se poate mai vehement - notează psihiatrul francez Pierre Roumeguere, în 1981. În iunie 1982 Gala se stinge din viață la Port Lligat și ultimul episod al vieții ei are toate însușirile unei înscenări suprarealiste. În testament ea scrisese că vrea să-și petreacă ultimele ore pămîntești la castelul Pubol și să fie înmormîntată în costumul roșu Dior. Și pentru a se conforma ultimei ei dorințe, angajații casei o așează pe Gala, îmbrăcată în costumația prevăzută, pe
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
Ș. Cioculescu (doar centenar în 2002, cînd Caragiale ar fi avut 150 de ani!). Ambele au fost scrise în anii '60 ai secolului trecut. l Surpriza este să citim și un al treilea studiu al lui Ș. Cioculescu despre Caragiale - Testamentul lui Lenci Caragiale - și cel mai interesant, la care Simona Cioculescu nu se referă, dar pe care sumarul revistei Manuscriptum îl dă tot ca inedit. Judecînd după unele trimiteri bibliografice, acest din urmă text este ulterior anului 1979. l Aniversarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
Iluzii impresii, doar ,,bis’i’flit la mitrofax Miximbrilisme”, înrolați și afumați Ca spuma spumelor din dotare De când au naufragiat cu ,,pleașca” din spinare. Mă tot gândesc la marii scritori din lume. Gunter Grass a tăcut și a aplaudat un ,,Testament” Chiar de Heinricht Heine a fumegat pe străzi Și vorba lui ,,oricât de frumos soarele răsare, El tot apune” Lumea se dezice de ea. Lume! Referință Bibliografică: Marasm cu spume / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul
MARASM CU SPUME de PETRU JIPA în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382656_a_383985]
-
văzut lumina tiparului un număr impresionant de scrisori de dragoste schimbate pe parcursul anilor (însă după moartea Virginiei Woolf) între Leonard și Marjorie Ritchie Parsons. Aflarea lor a fost, ca multe importante descoperiri istorice, mai mult întîmplătoare: o greșeală strecurată în testamentul lui Leonard Woolf i-a determinat pe moștenitori să analizeze mai atent autenticitatea documentului, ceea ce presupunea și o punere în discuție a felului în care s-a achitat de sarcină executorul testamentar, nimeni altcineva decît Marjorie Parsons, cunoscută drept prietenă
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
cavoul familiei Stavianicek, alături de fosta lui protectoare, fără a fi stînjenit de amănuntul funerar că tot acolo odihneau rămășițele soțului Franz Stavianicek, un doctor cumsecade care avusese bunul-simț să moară la timp, pentru a nu fi martorul Anschluss-ului amoros. În testament, Thomas Bernhard își exprimă dorința ca opera să nu-i fie niciodată publicată între granițele Austriei, în semn de aversiune față de o cultură în mijlocul căreia respirase cu aceeași tensiune cu care o urîse. Noroc cu înțelepciunea rudelor și cu luciditatea
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
pentru fiecare moștenitor (față de 10 000 de lei anterior); la valori de peste 513 000 001 lei se va plăti o taxă de 8 213 000 de lei + 0,5% pentru ce depășește suma de 513 000 000 de lei. Autentificarea testamentelor se va taxa cu 77 000 de lei (vechea valoare fiind de 15 000 de lei); autentificarea actelor constitutive ale societăților comerciale și a actelor de modificare a acestora se va face pentru o taxă de 257 000 de lei
Agenda2003-2-03-4 () [Corola-journal/Journalistic/280557_a_281886]
-
trup. Întreg la minte, cu forțe fizice proaspete și mereu prezent în a face bine, era cunoscut slujitorilor Templului și celor din jur, care îi dăduseră numele de „cel drept“. El era nepot al bătrânului Simeon, cel ce tradusese Vechiul testament din ebraică în greacă (Septuaginta). Nu spunea vorbe goale, ci era cumpătat, ajuta pe cel căzut în necaz, era aspru cu nelegiuiții și se ferea de bârfitori, de afaceriștii Templului, de schimbătorii de bani și de cei care luau în
Agenda2003-5-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280643_a_281972]
-
Ierusalim, unde a crescut sub îndrumarea unor femei în vârstă, aflate tot în slujba acestui sfânt locaș de închinare. Cu alte cuvinte, a dobândit acolo o frumoasă educație religioasă, trăind în rugăciune și reculegere, fiind inițiată și în învățătura Vechiului Testament. La vârsta de 15 ani a trebuit să părăsească Templul. Și pentru că părinții ei muriseră între timp, tânăra Maria a fost încredințată unei rudenii mai îndepărtate, coborâtor tot din David, anume bătrânul Iosif, un om drept din Nazaret, care trebuia
Agenda2003-12-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280823_a_282152]
-
de șocante pot fi schimbările din viața", a declarat autoarea intervievata prin telefon. Ea a mai adăugat că a fost inspirată de celebra serie de române a lui Marcel Proust, " În căutarea timpului pierdut". Acest premiu a fost stabilit prin testament de Joseph Pulitzer (1847-1911), un editor de succes de ziare și care a menținut în timpul vieții o mare rivalitate cu editorul și magnatul de presă William Randolph Hearst (1863-1951). Este atribuit de asemenea pentru literatură, muzica, poezie, teatru și istorie
Jennifer Egan, premiul Pulitzer pentru roman de ficţiune - „A Visit from the Goon Squad“ () [Corola-journal/Journalistic/26669_a_27994]
-
literatură demonologică dă buzna prin referiri directe sau conotative în subsolurile poemei. Lecturile nu se ridică însă mai sus de manualele populare de invocare a duhurilor sau de fabricare a poțiunilor magice, în genul Daemonolatriei (1598) sau al așa-numitului „testament al lui Faust”, cunoscut sub numele de Magia naturală și nenaturală (1505). Opusculul din urmă, în care apare și numele lui Mefistopheles, Goethe îl putea citi în marea bibliotecă ducală din Weimar în al cărui registru manuscrisul apare. Cunoscut și
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
ar fi bine să o facem gîndindu-ne că niciunde pe pămînt un copil să nu moară de Foame. Căutați sensul epocii noastre. Eu îl găsesc în privirea oamenilor. Teatrul înseamnă Sărbătoare.” Să citim aceste rînduri ale sale ca pe un Testament. Ne obligă la neuitare la fel de mult ca și Geniul lui.
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
adevărată bibliotecă. O mare parte a cercetătorilor (Caracostea, Blaga, Brăiloiu, Densusianu, Spitzer, Eliade, Fochi, Boboc, Buhociu ș.a.) au interpretat atitudinea tânărului cioban, care, pus să aleagă între moartea prin împușcare sau prin înjunghiere cu sabia, în loc să se apere, își face testamentul. Unii au considerat reacția lui drept pasivitate, resemnare, fatalism, dragoste de moarte; alții, în schimb, referindu-se la dorința ciobanului de a fi înmormântat la stână, au apreciat amănuntul ca semn de dragoste pentru îndeletnicire/profesie, deci, ca semn de
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
de moarte. Ei n-au de ales între viață și moarte, ci numai între moartea prin împușcare ori prin tăiere cu sabia, resp. în lupta corp la corp. Ciobanul își poetizează moartea, dându-i caracter de nuntă, sau făcându-și testamentul. În schimb, Junele, cu toate că nu pare să aibă vreo șansă de victorie în lupta cu regele animalelor, e încrezător în forțele proprii și refuză nu numai moartea, ci și lupta cu pușca ori cu sabia. El preferă să se ia
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
luată în considerare pentru stabilirea profilului psihic al românului, de unde și controversele și caracterul, după unii, jignitor despre felul în care se manifestă poporul nostru. Colinda Junelui bun mai adaugă o trăsătură etnicului românesc, una sublimă în același grad ca testamentul mioritic: ne-uciderea și aducerea Leului învins, nevătămat, în comunitate. Idee unică în literatura universală de inspirație leonină, ea poate da naștere unor interpretări dintre cele mai favorabile etnicului românesc.
Miorița și Colinda Junelui bun – atitudini diferite în fața morții by Ion Taloș () [Corola-journal/Journalistic/2618_a_3943]
-
Elisabeta Lăsconi Sacrul și profanul în ficțiune Două romane recente - Copilăria lui Isus de J.M. Coetzee (2013) și Testamentul Mariei de Colm Tóibín (2012) - au fost publicate la noi în ultimele săptămâni, în colecții prestigioase, confirmând că destinul cristic a generat o linie interesantă și simptomatică a prozei, vizibilă și în secolul XXI, după ce s-a impus prin câteva
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
maestrului și a lui Woland, petrecute într-o Moscovă a anilor ‘30, o înrămează pe a treia, petrecută în Yerushalaim) sau rescrieri aproape de erezie sau blasfemie, ca Ultima ispită a lui Isus de Nikos Kazantzakis. Romanele Copilăria lui Isus și Testamentul Mariei, traduse de curând, îmbogățesc proza de inspirație cristică prin alte perspective. Și, în mod cert, se nasc întrebări despre imboldul inițial din care s-au născut cele două cărți. J.M. Coetzee a publicat romanul la un deceniu după ce i-
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
parabolă, romanul tezist și contradictoriu. Copilăria lui Isus are multiple chei de lectură (alegorie și fabulă biblică, utopie și distopie, Bildungsroman și proză filozofică, roman postapocaliptic), ca veritabilă șaradă a cărei decriptare a dus, la rândul ei, la multiple conexiuni. Testamentul Mariei, ce i-a adus lui Colm Tóibín Marele Premiu Internațional Metropolis bleu în 2013, are povestea proprie: întâi piesă de teatru creată în Irlandă și reluată în New York, pe Broadway, s-a preschimbat apoi în roman. Ca să scrie, Colm
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
ucenicilor care judecă toate cele petrecute cu fiul ei ca voința tatălui. Tacit, ea privește totul cu ochii unei mame al cărei fiu s-a tot îndepărtat de ea până când ajunge să le aparțină altora, să aducă o nouă credință. Testamentul Mariei propune altă viziune asupra dramei cristice, a fiului care s-a desprins de propria mamă, desprindere care nu o liniștește și o lasă neîmpăcată până la moarte. Ca și Copilăria lui Isus, romanul irlandezului catolic va tulbura, va deruta și
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
în original. Am avut privilegiul atunci să citim în avanpremieră editorială și să ascultăm în lectură și cu comentariile traducătorului eșantioane din această nouă traducere. Păstrez filele dactilografiate pe care ni le-a împărțit, cu primele trei octete din Micul testament, al cărui incipit revăzut devenise „An patru sute cinze’șase, / Vin eu François Villon - școlar / A cărui minte se-așezase...”, și în care se ascunde anagrama „Coțcarii n-au sfanț” (transcrisa de mînă traducătorului pe exemplarele noastre); cu celebra Balada a
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
integrală a cîtorva studii și prefețe importante; reproducerea anastatica a primei ediții din opera lui Villon, datorată tipografului Pierre Levet în 1489, cînd nu se știe dacă poetul mai era în viață; în fine, cele 40 de octete ale Micului Testament însoțite de comentarii critice. Volumul al doilea este dedicat părții celei mai importante a poeziei, si care nu fusese tradusă integral în ediția din 1958: Testamentul cel mare („La anii mei treizeci etate, / Cînd dîndu-mi cinstea pe rușine...”), cu baladele
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
dacă poetul mai era în viață; în fine, cele 40 de octete ale Micului Testament însoțite de comentarii critice. Volumul al doilea este dedicat părții celei mai importante a poeziei, si care nu fusese tradusă integral în ediția din 1958: Testamentul cel mare („La anii mei treizeci etate, / Cînd dîndu-mi cinstea pe rușine...”), cu baladele din cuprinsul lui, cele 13 balade și poezii din grupul de Poezii diverse, intitulat aici Codicilul lui François Villon, din care face parte mult-citata Balada a
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
manifest romantic, celebra Introducție la „Dacia literară”. Cât privește conștiința literaturii, ea este evidentă în Istoria ieroglifică, în Țiganiada, chiar și dacă s-au publicat mai târziu, dar au fost scrise conform standardelor dinainte de 1830, ca să nu mai vorbim de Testamentul lui Ienăchiță, de versurile lui Conachi, de nuvelele istorice ale lui Asachi și de atâtea altele. O a doua etapă s-ar întinde din 1830 până în 1948. În prima clipă, am crezut că este o greșeală de tipar. Cum să
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
să nu vadă și auzind să nu audă” - misterul rămâne întreg. La lectura evangheliilor, sentimentul meu needucat, și de aceea nesemnificativ, a fost că Iisus are o dublă - alternativă - identitate: când este cel care iubește și suferă, în spiritul Noului Testament, pentru cei ce nu pot să înțeleagă (suferință a cărei absență mă izbește la mai toți credincioșii actuali școliți), când - rar, e adevărat - este cel care pedepsește, veterotestamentar. De o parte, vorbe blânde, ca „Veniți la Mine toți cei osteniți
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]
-
sluga cea netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților” parcă este o distanță prea mare. Să fie acesta, cu această dispoporție între greșeală și pedeapsă, Dumnezeul iubitor? Nu este Atotputernicul Vechiului Testament? Iar cel care rostește parabola să fie mielul Domnului? Nu uit, Andrei Pleșu este pentru rigoare, nu pentru blândețe, dar... A.P.: „Vechiul Testament confirmă, în repetate rânduri, afecțiunea Creatorului pentru poporul Său”. Sincer vorbind, n-am observat. Am observat numai că
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2581_a_3906]