521 matches
-
consemnează pe pecenegii din zona Făgărașului ca participând adesea, pe lângă atribuțiile lor oficiale de "grăniceri", ca mercenari sau voluntari pe lângă saxoni și români în armatele diferiților magnați locali din Transilvaniei cum a fost cea a comitelui Ioachim din Sibiu Cavalerii teutoni, a căror prezență in zonă a fost scurtă (1211-1225) au fost chemati pentru ca apararea oferita de pecenegi a dezamagit regii Ungariei. Ei s-au așezat în sud-estul Transilvaniei si au construit un sistem de apărare, dar nu au avut voie
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
392 învățăturile Sinodului de la Niceea și credință Romei drept religie a imperiului. Grațian și Theodosiu au renunțat la titlul de pontifex maximus, pe care l-a preluat Papa. Thedosiu a avut viziuni religioase și politici progresiste. A solicitat ajutorul comandanților teutoni pentru a-l contracara pe uzurpatorul Eugeniu. În 396 interzice jocurile olimpice. La moartea sa din 395, Theodosiu a împărțit imperiul între fii săi, Arcadius primind partea de răsărit cu Constantinopolul, iar Honorius a luat partea romană de apus.
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
Cetatea din Feldioara, comuna Feldioara, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII, cetatea de la Feldioara fiind cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Cetatea este monument istoric, . Cetatea este în prezent numai o ruină și urmează să fie restaurată. Pe malul stâng al Oltului se află satul Feldioara, la 17km nord de orașul Brașov. Conform cercetărilor arheologice teritoriul a fost locuit
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
folosirii lor ca tribut către populațiile migratoare din acele timpuri, probabil hunii. Denumirea în maghiară a localității este ""Föld-Vár"", cu semnificația de ""cetate de pământ"", iar în germană "Marienburg" cu înțelesul de ""Cetatea Mariei"". Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni, cetatea Feldioarei fiind cea mai importantă fortificație ridicată de ei în Țara Bârsei. Construirea acestei cetăți s-a derulat ca urmare a acordării cavalerilor teutoni de către Andrei al II-lea, a dreptului de a se așeza în această zonă și
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
iar în germană "Marienburg" cu înțelesul de ""Cetatea Mariei"". Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni, cetatea Feldioarei fiind cea mai importantă fortificație ridicată de ei în Țara Bârsei. Construirea acestei cetăți s-a derulat ca urmare a acordării cavalerilor teutoni de către Andrei al II-lea, a dreptului de a se așeza în această zonă și a popula ""terra deserta et inhabitata"" cu scopul de a apăra teritoriile coroanei maghiare de frecventele incursiuni ale cumanilor. Controversatul termen ""inhabitata"" duce la ideea
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
incursiunilor făcute de tătari în anul 1241, atât capela cât și celelalte clădiri au fost distruse. Pe ruinele fortificației, cistercienii care controlau localitatea printr-un ordin dat de Bela al IV-lea, au construit actuala biserică. Capela romanică a cavalerilor teutoni, probabil, este încorporată în corul gotic și ruinele "Casei Cavalerului" care fac parte din temeliile corpului bazilical.. La ruinele cetății care se pot vedea astăzi pe colină, abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenței Cavalerilor Teutoni. Turnurile și curtinele
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
romanică a cavalerilor teutoni, probabil, este încorporată în corul gotic și ruinele "Casei Cavalerului" care fac parte din temeliile corpului bazilical.. La ruinele cetății care se pot vedea astăzi pe colină, abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenței Cavalerilor Teutoni. Turnurile și curtinele de la început au fost construite probabil de comunitatea săsească rămasă după plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. După marea invazie tătară care a adus mari pagube în Transilvania, a avut loc o adevărată
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
fost așezați de către regii maghiari, din considerente de ordin militar, coloniști germani numiți sași. Influența germană a devenit mai marcantă la începutul secolului XIII, când, în anul 1211, regele Andrei al II-lea al Ungariei i-a chemat pe cavalerii teutoni pentru a proteja Transilvania de invaziile cumanilor. Alungarea cavalerilor teutoni în anul 1225 a diminuat forța de apărare a Trasilvaniei de sud-est, expunând Țara Bârsei invaziei mongole din primăvara anului 1241. Administrația Transilvaniei se afla în mâinile unui guvernator regal
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
coloniști germani numiți sași. Influența germană a devenit mai marcantă la începutul secolului XIII, când, în anul 1211, regele Andrei al II-lea al Ungariei i-a chemat pe cavalerii teutoni pentru a proteja Transilvania de invaziile cumanilor. Alungarea cavalerilor teutoni în anul 1225 a diminuat forța de apărare a Trasilvaniei de sud-est, expunând Țara Bârsei invaziei mongole din primăvara anului 1241. Administrația Transilvaniei se afla în mâinile unui guvernator regal, sau voievod, care controla la mijlocul secolului XIII întreaga regiune. Societatea
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
1455. În 1436 a fost canonic în Cracovia. Fiind un bun negociator și diplomat respectat, el a fost trimis de către regele Cazimir IV-Jagiellon în misiuni diplomatice la curtea papala și Imperiala, si a fost implicat în negocierile regelui cu Cavalerii Teutoni în timpul Războiului de treisprezece ani (1454-1466) și la negocierile de pace. A participat la multe dintre ambasadele străine: în 1449 la Romă, în 1467 în Cehia, în 1469 în Ungaria, în 1478 la Visegrad. În 1450, Dlugosz a fost trimis
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
discuții, s-a ajuns la concluderea unei alianțe între cele două facțiuni. În 1466 Dlugosz a fost trimis la legatul din Breslau (Wrocław), Silezia, în scopul de a încerca să obțină garanția că legatul nu a fost părtinitor în favoarea Cavalerilor Teutoni. Misiunea a avut succes, si a fost încredințat în 1467 cu educația fiului regelui. Dlugosz a refuzat oferta de a deveni Arhiepiscop de Praga, dar la scurt timp înainte de moartea sa a fost numit Arhiepiscop de Liov. Această numire a
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
În plus, se remarcă și un semn antic marcând prezența Legiunii a X-a romane. Se stie ca în secolul al XIII-lea împăratul german Frederic al II-lea, devenit vreme de zece ani suveran al Iersualimului, a ordonat cavalerilor teutoni să întărească poarta, numită pe atunci St.Ștefan. În secolele al XIII-lea - al XV-lea, în epoca mamelucă, case din zonă au fost restaurate și, de asemenea, s-au adăugat bolți în continuarea străzii spre sud. În timpul domniei sultanului
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
a fost denumirea a două acțiuni întreprinse de Germania hitleristă împotriva Poloniei. Numele provine de la Bătălia de la Grünwald sau Tannenberg din 1410, când cavalerii teutoni au fost învinși de forțele „slave”, polono-lituaniene. Denumirea sugerează ideea de răzbunare pentru acel eșec, veșnic dureros în mintea nationaliștilor extremiști precum Hitler și colaboratorii săi (aceasta deși, de atunci, monarhiile germane Prusia și Austria au umilit Polonia de mai
Operațiunea Tannenberg () [Corola-website/Science/317210_a_318539]
-
istorică Țara Bârsei, aflându-se la cca. 500 m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localității este derivat din maghiară, "Föld-Vár", care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană "Marienburg" înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Localitatea este atestată documentar în anul 1240, sub numele de "Castrum Sancte Maria". Evolutia asezării, atestată de documente, este următoarea: 1370 "Castrum Mariee", apoi "Villa" (1378
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
Numele românesc al localității este derivat din maghiară, "Föld-Vár", care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană "Marienburg" înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Localitatea este atestată documentar în anul 1240, sub numele de "Castrum Sancte Maria". Evolutia asezării, atestată de documente, este următoarea: 1370 "Castrum Mariee", apoi "Villa" (1378), "oppidum nostrum" (regis) 1392, "civitas nostra" (regis) 1413 civitas, din nou "oppidum
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
sediul principal al Ordinului teutonilor din Țara Bârsei se găsea aici între 1211 - 1225. Biserica este construită în stil gotic, pe temeliile bazilicii de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Biserica a fost edificată de către coloniștii sași, imediat după plecarea cavalerilor teutoni din cetatea de pe deal și al căror sediu fortificat se afla aici. Bolțile inițiale ale celor trei etaje ale clădirii au fost demolate, fapt care a facilitat crearea de deschideri laterale dinspre nava centrală spre navele laterale. Biserica a fost
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
de Alexandru Costinescu, care a realizat „un parter amfiteatral, congiurat cu trei rânduri de lojă și cununat cu o galerie și o scenă întinsă.” Inaugurarea a fost realizată la 22 decembrie 1846 jucându-se tabloul vivant "Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni la Marienburg" de Gheorghe Asachi și vodevilul "Vicontele de Letorier" de Bayard și Dumanoir. La au fost montate și spectacole de operă, clădirea fiind cunoscută și sub numele de Teatrul de Operă. Pe scena teatrului au fost reprezentate pentru prima
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
epocii, din care făceau parte și execuțiile și supliciile cu caracter exemplar și de intimidare. Tatăl său, Vlad Dracul, fusese primit în Ordinul Dragonului. Ordinul - care poate fi comparat cu cel al Cavalerilor de Malta sau cu cel al Cavalerilor Teutoni - era o societate militaro-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (mai târziu împărat al Sfântului Imperiu Roman) și de cea de-a doua soție a sa, Barbara Cillei. Simbolul Ordinului era un
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
contrar statutului creștin al Ordinului care avea ca scop protejarea creștinătății de păgâni, în speță de amenințarea otomană, Vlad al II-lea Dracul i-a condus personal pe turcii care au asediat și incendiat Cetatea Severinului, fiind uciși toți cavalerii teutoni din cetate, care luptau împotriva pericolului otoman. Tot în 1432 în fruntea acelorași turci, folosindu-se prin viclenie de titlul de cavaler al Ordinului, Vlad al II-lea Dracul ordonă deschiderea porților Cetății Caransebeșului care, ascultând porunca, va fi incendiată
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
era una dintre sursele cele mai profitabile de venituri pentru regii polonezi), îi redusese prerogativele și fusese redus, în general, la poziția de subordonare. Din lipsă de fonduri, Alexandru a fost în impasibilitatea de a rezista Marelui Maestru al Cavalerilor Teutoni sau de a-l opri pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și alte cetăți și să-și pună soția, Elena
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
Marea Neagră, fiind cel mai mare stat din Europa. În 1386, prin căsătoria regelui lituanian Jogaila cu prințesa Poloniei, Jadwiga, se formează imperiul Polonezo-Lituanian (Uniunea de la Krewo). În 1410, în bătălia de la Grunwald, lituanienii, aliați cu polonezii, îi înving pe cavalerii teutoni. În urma Uniunii de la Lublin din 1569 se formează Uniunea statală polono-lituaniană. La sfârșitul secolului al XVI-lea Uniunea Polono-Lituaniană era unul din cele mai mari state din Europa. Din acea perioadă datează strânsele relații politice și culturale cu Transilvania, datorate
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
atace și să jefuiască teritoriile învecinate. Lupta pentru supremație dintre liderii militari lituanieni creează premisele înființării unor formațiuni prestatale care ulterior se vor uni în Marele Ducat al Lituaniei. La începutul secolului al XIII-lea, două ordine religioase germane, Cavalerii teutoni și "Frăția Livoniană a Crucii" aveau sunb stăpânire o mare parte din teritoriul celor trei state baltice de azi. Sub conducerea lui Mindaugas, un număr redus de triburi baltice îi înving pe livonieni în bătălia de la Šiauliai din 1236. În
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
al Lituaniei. În 1377, Regina Jadwiga a Poloniei este nevoită să se căsătorească cu Jogaila, care devenise mare duce al Lituaniei și care se botezase devenind Vladislav. Unită cu Polonia, Lituania avea asigurată apărarea împotriva Germaniei (mai ales a cavalerilor teutoni din Prusia) și a Cnezatului Moscovei. Pe 2 februarie 1386, Parlamentul polonez îl alege pe Valdislav ca rege al țării. Astfel ia sfârșit a doua și ultima creștinare a Lituaniei. În secolul al XVI-lea, tot mai mulți lituanieni studiază
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
este relatată de un document emis la Györ, la 23 iunie 1250, de regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270). O diplomă emisă de regele Andrei al II-lea al Ungariei în anul 1222 ne informează despre obligația cavalerilor teutoni, așezați la Feldioara, în Țara Bârsei, de a plăti vama la trecerea lor prin țara românilor (terra Blacorum). Confirmând comunității oaspeților germani așezați între Baraolt și Orăștie (a Waras usque în Boralt) o serie de drepturi și privilegii mai vechi
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
(în , acronim "OT") este un ordin religios german catolic format la sfârșitul secolului al XII-lea la Acra, în Palestina. În Evul Mediu, ordinul era unul religios-militar cruciat. Cavalerii teutoni purtau veșminte albe prevăzute cu o cruce neagră. După ce forțele creștine implicate în cruciade au fost învinse, ordinul a fost nevoit să se retragă și s-a mutat, în 1211, în Țara Bârsei, Transilvania, pentru a ajuta regatul Ungaria la
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]