40,574 matches
-
se hohotește, dar în care se ascultă puțin, se înțelege și mai puțin și în care sunetul calm al discuției se aude rar". E vorba de o decădere sau de o continuitate? Numele invocate de H.-R. Patapievici în sprijinul tezei sale sugerează mai degrabă că așa am fost întotdeauna: la 1921, când B. Fundoianu biciuia provincialismul și spiritul servil-imitator, la 1934, când Eugen Ionescu ne descria drept o cultură minoră a falselor căutări și a falselor probleme, la 1982, când
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
maximă importanță. Trăim o epocă în care culturile se amestecă și reacționează agresiv una la alta - ar fi imposibil să atragi atenția posterității scriind despre Greenwich Village. LV. Cum pornești un roman? Cu un sentiment, o stare de spirit, o teză, un vis? TM. Ca să continui ce spuneam, plec de la oameni. Îndatorirea unui adevărat romancier este să creeze viață. Plec uneori și de la o teoremă - o teză despre natura umană pe care vreau s-o demonstrez - dar aceasta face de fapt
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
Village. LV. Cum pornești un roman? Cu un sentiment, o stare de spirit, o teză, un vis? TM. Ca să continui ce spuneam, plec de la oameni. Îndatorirea unui adevărat romancier este să creeze viață. Plec uneori și de la o teoremă - o teză despre natura umană pe care vreau s-o demonstrez - dar aceasta face de fapt parte din caracterizare. LV. Cum îți place să pui capăt unui roman? TM. Ca scriitor nu mă prea interesează intriga. Ca lector mă agăț de ea
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
de îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, în curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată în teze de doctorat. Literatura "de consum" sau revolta ca semn Există un al doilea regim de vizibilitate al literaturii. Este vorba despre literatura ca spectacol, bidimensională - "superficială" - care se vinde bine și trădează literatura "pură". Ne- sau antipoetică, nu pentru că ar
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
mai ales că Bogdan Suceavă imprimă romanului o adevărată vervă a derizoriului. Cu alte cuvinte, satira spirituală și politică trebuia dusă până la ultimele consecințe, inclusiv cu riscul "discreditării" auctoriale. Dar vrea Bogdan Suceavă să demonstreze ceva anume? Are cumva o teză? Deocamdată mă feresc să răspund. Să nu fiu înțeles greșit, Venea din timpul lui diez este un roman pe alocuri de un comic veritabil, dar eu cred că îi lipsește, totuși, lecția "perversă" a Țiganiadei. Situarea undeva între O sută
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
editură Bagatto Libri, unde au mai văzut lumina tiparului volumul Annei Rita Onnembo, La riconciliazione impossibile. I Salmi di Tudor Arghezi (1990), și al Angelei Tarantino, Istoria lui Fileret și cu a Anthusei (1995). Pregătindu-și în momentul de față teza de doctorat la Departamentul de Studii Romanice al Universității "La Sapienza" din Romă, pe o temă privind semantica gustului în literatura medievală, tânăra cercetătoare propune în acest volum o revizitare modernă a liricii și ideologiei trubadurilor, prin analiza și istoria
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
net: Concepția tragică a existenței. Ideile diriguitoare ale unei asemenea scrieri se găsesc în direcția unui individualism paroxistic, poziție aristocratică, bizuită pe o "suferință spirituală", "creatoare - adică purificatoare", ce dăruiește vieții "aripi și culmi". E o atitudine ce converge cu tezele naeionesciene, impunînd o tablă de valori a individualismului: "Trebuie să existe în individ valori ce îl ridică deasupra masei; aceste valori sînt embrionare în mulțimea care numai le presimte. Pentru ea, ele plutesc în aer - le simte fîlfîind fără a
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
net: Concepția tragică a existenței. Ideile diriguitoare ale unei asemenea scrieri se găsesc în direcția unui individualism paroxistic, poziție aristocratică, bizuită pe o "suferință spirituală", "creatoare - adică purificatoare", ce dăruiește vieții "aripi și culmi". E o atitudine ce converge cu tezele naeionesciene, impunînd o tablă de valori a individualismului: "Trebuie să existe în individ valori ce îl ridică deasupra masei; aceste valori sînt embrionare în mulțimea care numai le presimte. Pentru ea, ele plutesc în aer - le simte fîlfîind fără a
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
opune invadării Cehoslovaciei de către armatele țărilor semnatare ale Tratatului de la Varșovia. Charles de Gaulle și Richard Nixon vin să vadă cu ochii lor minunea politică de la București, iar Paul Goma devine membru PCR. Urmează vizitele "istorice" în Coreea de Nord și China, tezele din iulie și impunerea unui progresiv cult al personalității, pînă la dimensiunile sale absurde de la mijlocul deceniului nouă. Mutațiile succesive din viața politică au rezonanță și în viața literară unde, după realismul socialist al anilor '50 urmează revoluția estetică a
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
personajele) pentru că, netemător de repetiții, Breban intervine mereu în text pentru a enunța el însuși, cam în aceiași termeni, bine știutele teorii. Scrisorile unei anume Gabi sunt omenește false și literar redundante, expeditoarea ținând să-i rezume destinatarului, lui Amedeu, teze pe care acesta le susținuse anterior în fața ei sau a altora (,Pe scurt, iată cam ce Ťdebitaiť, ce spuneai, ce-mi comunicai"). Curată suceală! Va trebui, de asemenea, acel cititor bine antrenat, să nu demobilizeze în fața multelor exprimări nefirești, a
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
ale epocii. Dăm câteva exemple și punem între paranteze formele corecte: aprope (aproape), pote (poate), rode (roade), forte (foarte), onore (onoare), măsoră (măsoară), scole (școale), nostre (noastre), totă (toată), bolă (boală), me(mă), acesta (aceasta), scia (știa), presintă (prezintă), tesă (teză), sciu (știu), cunoasce (cunoaște), ve (vă), cunoscință (cunoștință). Neocolită de drame, în timpul primului război mondial fiind ostatic, timp de un an, la nemți, viața savantului va cunoaște, după instaurarea comunismului, toate umilințele, fiind tratat, pentru că avusese moșie și conac, ca
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
ce explodează în poemele lui Ion Gheorghe, conferindu-le natura agitatorică a manifestului. Atâta puritate revoluționară ajunge să deranjeze un sistem osificat, vehiculând lozinci în care nu mai crede nimeni; astfel că, apărut în plin ceaușism, la ani buni de la Tezele din iulie 1971, volumul acesta elegiac și nu prea a fost sever cenzurat. Ediția de față recuperează textele, versurile și cuvintele epurate, reintroducându-le în ansamblul omogen din care fuseseră extrase abuziv. Volumul, în întregul lui, este foarte bine legat
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
Colocviul Național de Poezie de la Iași, a rostit un discurs care a pus pe jar autoritățile, criticând inflația de lirică așa-zis patriotică și deprofesionalizarea poeților care făceau oficii de propagandă. Fără să le fi numit, Doinaș polemiza străveziu cu Tezele din Iulie ale lui Ceaușescu și cu revoluția culturală a acestuia. Mai târziu, în ședințele de Consiliu de la Uniune și la Conferința din 1981, Doinaș a fost critic până la vehemență față de linia ideologică oficială. Cum de îndrăznea, dacă se știa
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
treabă. Cred că România va fi prezentată în mod onorabil. Și am observat cu această ocazie încă ceva: nu există până în ziua de astăzi o istorie a cenzurii în România. Este pe bucăți, așa, dar o sinteză, o carte, o teză de doctorat, o... cum să vă spun, o lucrare de referință nu există. Cele mai bune lucrări au fost, la începutul secolului, Cenzura în Moldova a lui Radu Rosetti, patru comunicări la Academie. Suntem încă în fază chiar pașoptisto-iluministă, în
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
Daniel Cristea-Enache În contra tezei lui Ion Simuț, expusă și argumentată în volumul Reabilitarea ficțiunii, nu pot vedea - oricât m-aș concentra - o ,diminuare lentă, dar sigură" a nonfictivului. Chiar dacă romanul a mai recuperat din terenul pierdut în anii '90, e limpede că jurnalele, memorialistica
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
apreciază pe George Topîrceanu ca un neoclasic, un poet cu o limbă extrem de șlefuită, care respinge, în ciuda provincialismului său asumat, regionalismul. Un loc important în studiul introductiv îl ocupă considerațiile privind umorul poetic. Cristina Tătaru, care a analizat și în teza sa de doctorat mecanismele lingvistice ale umorului, pornește de la o apreciere globală a mecanismelor umorului în limba română. Ele "sunt mai degrabă bazate pe redundanță și pe adiție sintagmatică, decît pe ambiguitate și selecție paradigmatică". Topîrceanu, apreciază Cristina Tătaru, nu
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
și câmpiile, fluviile și pădurile țării noastre; în cântecele lui se zbate șsic!ț jalea și revolta maselor."; , Dar dacă în opera sa găsim revolta împotriva asupritorilor, solidaritatea cu cei asupriți ș...ț în ea se întâlnesc și idei confuze, teze greșite, semănând resemnarea, neîncrederea și resemnarea în fața răului."; ,Poezia lui Eminescu este puternică în ura și disprețul față de asupritori. Dar ea este slabă în găsirea soluțiilor." În același stil se ,sărbătorește", în 1952, împlinirea a 100 de ani de la nașterea
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
revista se numea Stânga. Erați prezent acolo cu un interviu despre importanța unei stângi moderne și puternice. Nu v-ați temut să susțineți necesitatea unei stângi? A.M. : Nu, nu. Eu am combătut în acest interviu, dacă ați citit atent, toate tezele stângii. Le-am combătut punct cu punct, țineți minte. Dar mi-am zis că o stângă autentic social-democrată, în definitiv, de ce n-ar fi, dacă suntem democrați! Să fie însă o stângă, cum să vă spun, autentică, nu compilativă, nu
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
formare a concepției oamenilor, care nu trebuie ancorată în eventualele nerealizări pasagere, cu siguranță neesențiale, ci orientată spre scopul final, comunismul. Aici este totul, inclusiv temeiul pentru cenzură. În raportul său de la Congresul Scriitorilor, Andrei Jdanov va reproduce destul de fidel teza lui Lunacearski despre realismul socialist ca utopie revoluționară și instrument în mâinile partidului."; ,La noi - continuă Nicolae Manolescu - termenul este consacrat odată cu broșura din 1951 Pentru realismul socialist în literatură și artă, și are legătură mai puțin cu discursul lui
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
Sucevița, la 25 septembrie 1920, împlinește în această toamnă 85 de ani. Putem face bilanțul unei activități excepționale de critic și istoric literar, începută cu o jumătate de secol în urmă, în 1957 (și mai devreme, desigur), odată cu susținerea unei teze de doctorat despre Ion Popovici-Bănățeanul, publicată în 1959. Nu e o simplă speculație să spunem că preferă atmosfera culturală transilvăneană a secolului al XIX-lea, dacă ținem seama de subiectele celor mai importante cărți ale sale: G. Coșbuc. O privire
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
ar fi consimțit cu sânge rece să se desfășoare operația de lichidare. Cine a mânuit unealta asasină? Substanța otrăvită ar fi fost injectată de un medic evreu, ceea ce dă, pasă-mi-te, complotului plauzibilitate. Spre uimirea oamenilor de bună credință, teza aberantă a fost reluată în interpretări de ultimă oră și constituie chiar osatura unui roman de senzație. Nici Schiller n-a fost cruțat de răzbunări oculte. S-a vehiculat ipoteza că în sicriu n-ar fi fost îngropat scheletul lui
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
îmbătrînit. Ochii îi sticleau de ironie și dezamăgire". Lui Petru Dumitriu i se recunoaște panașul unei superioare intelectualizări care-l diferenția net de companionul său întru "realism socialist", Zaharia Stancu: "De ce scrisul lui Petru Dumitriu, oricît ar fi de infame tezele lui, are ceva plin de elevație, pe cînd scrisul lui Zaharia Stancu are ceva iremediabil scăzut, ca să nu zic josnic? De unde provine această diferențiere? Firește, Petru Dumitriu are o mentalitate de ciocoi borît, iar Zaharia Stancu o mentalitate de iobag
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
române. - Domnule profesor, ați început să vă pregătiți lucrarea de doctorat cu Lucian Blaga, apoi, înțelegem, cu Liviu Rusu. Vă rog să rememorați câteva secvențe care să dezvăluie personalitatea celor doi cărturari, nu doar în calitatea lor de coordonatori ai tezei. - O fac nu fără o strângere de inimă, căci nu mă pot extinde aici cât aș dori. L-am cunoscut pe Blaga la conferința sa despre Șaguna, la Brașov, așa cum era: un distins, sobru, sever conferențiar, dispus nu a seduce
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
literaturii într-o epocă). Prestigiul lui Al. Piru (azi, mult diminuat) era datorat în mare măsură faptului că a "lucrat" cu G. Călinescu (debut la "Jurnalul literar" în 1939, asistent la catedra lui G. Călinescu în 1946, doctorat cu o teză despre G. Ibrăileanu în 1947). Dar ucenicul e mult prea limitat în perspectiva sa, ca un simplu laborant față de un cercetător. Știe tot despre eprubete, recipiente și preparate, dar experimentul în ansamblul său îi scapă. Opera analizată moare în mâna
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
din Analiza Spectrală a Europei, în care, după ce, în trecere, ni se nega "forța interioară" care ne-ar fi putut asimila complet cu rușii, ni se certifica drept consolare calitatea de posibili protagoniști ai unei viitoare renașteri a spiritului bizantin, teză adoptată cu explicabil entuziasm de adepții autohtoni ai ortodoxismului interbelic.) Și în genere, una din acele celebrități care, după propria-i expresie, "asemenea lui Liszt, par să-și fi luat gloria cu ele în mormânt". Cărțile lui, cândva traduse în
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]