2,929 matches
-
într-un galben de frunză uscată, pielea obrajilor se lăsase ca la hîrciogi și nici nu se mai auzea atît de clar și de distinct pufnetul pe nas care niciodată nu știai ce înseamnă, nemulțumire sau altceva. Se zicea că ticul respectiv se datora unei lovituri cumplite pe care o primise în rădăcina nasului în una din aventurile sale misterioase din vremea războiului. Spre deosebire de cei mai mulți funcționari ai Serviciului, poate chiar toți, dacă nu-l luai în seamă pe George Stan, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sunt așa de mari, așa de deosebite, Încât e cu neputință să-ți Închipui c-ar mai fi existând ceva Înainte sau după clipa prezentă. Împrejurările morții lui au condus, fără doar și poate, la crearea imaginii de poet roman tic care a dus același fel de viață ca cei mulți. El a surprins cu remarcabilă simplitate asprimea și frumusețea vieții rurale. Versurile lui sunt lipsite de convențiile poeziei de curte, cu formalismul ei, cu apropierea de cei sus-puși. Glasul lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aici lucrurile. N-a fost Întotdeauna așa. Mi-aduc aminte de un timp când oamenii erau... cum să zic, când totul era mai ușor. Dar asta era acum o veșnicie, Înainte de... — Înainte de ce? El a dat iar din umeri, un tic pe care-l căpătase de puțină vreme, a observat Margaret, o ușoară Înălțare a umerilor care putea să nu Însemne nimic. Nu era lămurită dacă era oboseală nervoasă sau iritare, furie sau ignoranță. Pe când nu ieșiseră Încă bine din curtea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și destul de Îngustă care ducea la mansardă și Începu să-și perie de zor chipiul cu mâneca mantalei. Cozorocul Îl vei lustrui după ce vei răspunde la Întrebare, zise Petru pe un ton imperativ. Sunt nefericit, domnule Șendrean... Clipea des, un tic nervos, accentuat În stări emoționale. Nu ești singurul, observă ironic Petru. Da’ numai că eu am fost fericit astăzi. Am fost! Mă Înțelegeți? Și? Nu mai sunt. Vedeți cum arăt. Vei fi din nou fericit mâine. Credeți? De ce m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de toată frumusețea. Până și Întunericul mirosea a baticul tovarășei. Câteva săptămâni a dormit doar cu lumina aprinsă. Când a Început să citească și să ia ore de vioară, mai mult forțat de Marta, la domnul Neselovski, a scăpat de ticul ăsta cu uitatul Înapoi. Tot ce Îl urmărea, până atunci, cu adevărat sau doar În Închipuire, s-a mutat În cărți și partituri. Datorită lor putea privi Înapoi fără a mai Întoarce capul. Ajungea să se oprească asupra unei pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
simțeam mic, slab. — Mie mi-a spus că un ludovician i-a făcut asta. Scot nu răspunse din prima; își atinse arătătorul și degetul mijlociu cu degetul mare, de câte două ori pe fiecare în parte. Era un soi de tic ce o ajuta să gândească, însă părea să mai însemne ceva. Ca un dinam care acumulează energie. — Îmi pare rău, zise ea într-un final. Puteam să fiu puțin mai... Nu, e-n regulă. Spune-mi. Nu mai era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
im pl em en ta re a ele m en te lo r d e no ut at e Da ni el Vo in ea M SM An ali za im pl em en tăr ii î n pr ac tic ă Su pe rv iza re a șef ul ui d e s er vic iu An ua l De c. 20 07 S S SS 1.3 . N ea gr ea re a d in pa rte a C
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
coleg, cam bănuiai cine și atîta tot. Erau destui cei dornici să intre în cercul dogmatic, turnîndu-i pe "sabotori". Te tocau, nu cu satîrul, ci cu tocul, cu stiloul", mi-a explicat tata, mai tîrziu. Cînd vorbea despre vremea aceea, ticul lui verbal atîta tot revenea mai des. Își pierdea tonul potolit. Personae non gratae au fost amîndoi. Dacă nu se integra sistemului, într-o primă etapă, insul era dezinfectat de viruși (ai naționalismului, ai capitalismului, ai occidentului). Salubrizat în ședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
picioare legea, morala și pe Dumnezeu, dacă-i cășună pe el! Mica ironie (ah, micile ei ironii cotidiene!) a sorții face să dropez chiar peste talk-show-ul lui Antofiță. Chicotelile despre rîul-ramul care ne-ar fi fost doar nouă prieteni, plus ticul verbal " Am înțe'es!" mă scîrbesc. N-a înțeles nimica fostul utecel. Cred cu înverșunare că vorbele scandate la Timișoara și la București, în acel sfîrșit de dictatură și de decembrie '89, "Noi nu plecăm. Noi nu murim. Noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în oglinzi și-n cutiile cu poze? Sau crezi că, pe jumătate orb cum e, Rusalin te vede mundan de cerește, ca să mă exprim pleonastic? Ana, anghel radios!" Russ a ieșit. Mereu iese să se spele pe mîini. Uitasem de ticul ăsta comportamental, cu spălatul pe mîini. Ar trebui să dispar din tablou cît de repede. Trag decisă ușa după mine, flutur mîna spre Franz Marc și-o iau la goană pe alee. Prind un maxi-taxi ticsit. Stau încovoiată, aproape pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
i-au crescut vizibil. În reparație capitală intră și istoria, dacă se dărîmă, rollerian, statui. Dacă busturile martirilor se acoperă cu grijă, în timp ce Tele 7 transmite spornic filme proletculte cu activiști omenoși și cu milițieni chipeși, interpretați de Iurie Darie. Ticul verbal al lui Antofiță, "am înțe'es!", m-a făcut să revin la propriile mele imagini. Iarăși am intrat în relație proastă cu televizorul. N-o să mai spun amintirea mea, ci versiunea mea. Uneori îmi vine în minte mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi s-a împlinit după trei ani de... demersuri, cînd am "ieșit" nu cu litera t, ci cu a, cum mi-a prezis Aurel, pisica de Cheshire. Am avut o senzație de sufocare tot timpul trecut acolo. Căpătasem și un tic: făceam mereu gestul de-a da deoparte ceva invizibil, care-mi strîngea gîtul. Mă încăpățînasem să duc o luptă disperată, absurdă, inutilă. "Am să te fac să speli pe jos. Iefectiv", mi-a promis Mistrie-petit și s-a ținut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mireasă, ceea ce înseamnă că unul dintre bărbații aceia e Mitică Petrache al meu. Mioara și-a așezat ochelarii după ce i-a șters grăbită cu batista. Acela cu chipul de Charles Bronson e cowboy-ul meu, Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gură strigătului de frumusețe. Dacă Mihai Dinu și Prunilă nu reușiseră în versuri asemenea revoluție, ei bine, Hugo, maestru al picturii invizibilului pentru Samaliot și Năsuc, putea să o facă la fel de ușor, așa cum creiona Gustav un caracter prin evidențierea unui tic sau a unei grimase, încât îl și vedeai în fața ochilor pe respectivul personaj. Nu se știe de ce, Hugo era stopat de a picta chipul vreunui profesor. Uneori, încerca la ore să creioneze, pe ascuns, atitudini, gânduri, voluptăți, tăceri, fie calde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am exprimat eu cum trebuie. Asta e a treia oară cînd deschizi discuția asta, contabilizează Comandantul, parcă ești turc, îi taie vorba, mușcîndu-și fără să-și dea seama de cîteva ori buzele ca și cînd ar fi suferit de un tic nervos. Nici nu-mi închipuiam că o să-mi fie ușor să te conving, recunoaște Regizorașul, nici un actor mare nu-și primește noul rol cu brațele deschise, întotdeauna e nevoie de negocieri îndelungate ca să se ajungă la un compromis.. — Numai că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și-a trimis deja doi cameramani la sediul Comitetului Central să înregistreze discursul și să-l transmită în direct națiunii. Interesează mai puțin că ni se adresează numindu-ne în continuare tovarăși, nimeni nu pare deocamdată deranjat de acest neînsemnat tic verbal. Mai important este că este de pe acum anunțată pregătirea alegerilor libere, că îi este făgăduită poporului întreaga forță de decizie pentru viitor, că se promite judecarea și condamnarea publică în cel mai scurt timp a întregii clici comuniste în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de epigrame): „Își are rost și-o băutură / Când toamna gâlgâie rubinul. Băut la timp și cu măsură / Tot omul bun cinstește vinul!“ (Iordan Aioanei) „Aleșii nu mai fac nimic, / Nici măcar nu dau din «clanță». / Pentru ei a ajuns un tic: / Se gândesc doar la vacanță.“ „Ei fac politică de paie / Fără un crez sau ideal. / Ei speră pensii mai «balșoaie» / Și vile-n munți, pe litoral...“ (Emil Șain) Confundarea literaturii SF cu folosirea frivolă a terminologiei științifice. „— Ia uite, a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Chiar dacă nu stau alături unul de altul, „ca“-urile își răspund de la distanță, intră în rezonanță, se asociază între ele pe deasupra celorlalte cuvinte. Folosirea repetată a comparației de către Ioan Hada distrage atenția și aruncă orice mesaj în derizoriu CA un tic nervos. Dacă nu este critic literar și nu are obligația profesională de a citi cartea, cititorul o abandonează repede, CA pe o hârtie de ambalaj. Ornamentare excesiva Pe coperta cărții de versuri a lui Ioan Hada, Pelerinaj la ruinele unor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mult. Te mai duci pe mare? Doar dacă mai am un român cu mine. Pleacă împovărat de o viață nenorocită. Singur pe lume și uitat de ai lui, românii. Unii sînt și mai proști Dinu Haldan părea să aibă un tic nervos. Din zece în zece secunde plimba mîna dreaptă pe o umflătură, abia perceptibilă, situată la 2-3 cm sub centura de la pantaloni, pe piciorul drept. Lumea nu băga de seamă că acea pipăială ritmică avea o motivație solidă, determinată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
numele meu atașat inseparabil, În urma cercetărilor, corpului și persoanei, eu, și nu altul, sînt invitat să depun, În cutare cont al casei de avocatură londoneze, suma de 6 800 de lire sterline. Testamentul a fost dovedit ca valid, legal, auten tic și inatacabil. Eforturile casei de juriști m-au avut În vedere neechivoc numai pe mine, domniile lor au toată Încrederea că eu Înțeleg toate diligențele cît se poate de corect. M-am arătat foarte Înțelegător și plin de gratitudine În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ceva deosebit. M-am gândit ca echipa operatorie să fie formată din dumneavoastră, domnule doctor Vatră, avându-i alături pe doctorul Gruia și pe doctorița Despina. Aș dori ca dumneavoastră să fiți șeful echipei. Ce părere aveți? Doctorul Vatră - cu ticul lui obișnuit - și-a așezat mai bine ochelarii pe nas și a răspuns: ― Sunt de acord cu hotărârea dumneavoastră, domnule profesor. Aș fi avut comentarii poate dacă Îmi propuneați alți coechipieri. ― Atunci, vă doresc succes. La contravizita de mâine, vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
matale singur acolo, la țară... Pământul nu-l mai ai... Nimic nu mai ai... Ăștia se uită la tine chiorâș, că ești chiabur, burghez, dușman... Grea viață pentru matale acum, nene!... Mă străduiesc să mă obișnuiesc cu toate lucrurile astea, Ticule, ce altceva aș putea să fac?... răspunse Stelian, străduindu-se să nu dramatizeze. Așa e, viața asta de soț văduv la bătrânețe nu e ușoară... Am auzit că vrei să vinzi casa de la țară, e adevărat? îl întrebă Ticu. Stelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
milițieni și cei doi frați își întrerupseră prudent discuția. Ei, ce părere să am, răspunse Stelian, după ce milițienii trecură. Moartea lui Stalin nu înseamnă sfârșitul regimului sovietic... O să se găsească un înlocuitor... Molotov, Jukov sau mai știu eu cine... Eu, Ticule, cred că regimul ăsta politic, o să dureze mai mult decât am crezut noi la început!... Ticu bombăni că nimic nu era veșnic pe lume. Merseră apoi o bucată de drum fără să-și mai spună nimic. În apropiere de piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
demult ceva despre nu știu ce mare acțiune, un fel de cruciadă, pe care o pregătesc occidentalii, ca să ne aducă libertatea..., îi aminti Stelian. A rămas ca-n tren! făcu Ticu plictisit. Ce cruciadă, de unde atâta libertate?!... Parcă erai mai optimist altădată, Ticule,remarcă Stelian. Ei, da, așa este, recunosc: eram!... Dar acum mi-a mai trecut... Mă-ntorc la vorbele mele. Americanii, nene, își văd de treburile lor! Scurt pe doi. Așa a fost mereu, reflectă Stelian liniștit. Doar că pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după toate semnele, precum craii de la răsărit), numărând și renumărând cizmele și petele de sânge și clipind des din ochi din cauza unui tic nervos, pe care nu și-l putea stăpâni. Curios din fire cum era, Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă și descoperise undeva, mai departe, într-un hățiș de crengi uscate, o cataramă de centură soldățească și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]