518 matches
-
cu arma și detectorul, Ripley știa că le va fi mai greu să pună mâna pe creatură. Deoarece trebuia să-l ajute pe Parker să țină plasa bine întinsă. În fața lui Brett, o ușă crăpată dădea într-un mare atelier ticsit cu mașini. Nici urmă de motan pe culoar. În schimb, își zise el, atelierul ăsta era o ascunzătoare ideală. Dacă motanul nu era acolo, se va întoarce la colegii săi. Jones, în momentul ăsta, putea fi ascuns oriunde în navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
auzului. Am început să țipăm și noi, cu mâinile în cap, fiindcă știam că liliecii se agață în păr și nu-i mai poți desprinde. Ne treceau pe lângă urechi largile lor aripi de piele, în curând colcăiau prin aerul clasei, ticsit de ei. Noi alergam dintr-un colț în altul, înnebunite. Profilați pe lună, veneau cîrduri-cîrduri, le vedeam bine siluetele diabolice, cu aripi dințate și urechi de șobolani. Deodată Garoafa avu o idee care ne salvă: să facem focul. Țipând și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lui profesor, spuse Gabriel. — Nu-l prea văd eu pe George sinchisindu-se de el, răspunse Brian. — Lăsa-ți-l pe George în pace, repetă Alex. În tăcerea care urmă, Gabriel se îndreptă spre bovindou, trecând pe lângă scaune și canapele ticsite de perne brodate de Alex. Și această mișcare făcea parte din simfonie, era semnul că Brian și mama lui se puteau acum măsura din priviri și încheia, convenabil, conversația. Gabriel văzu reflectat în geam capătul aprins al țigării, care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luminări aprinse. (Uneori aveau loc și scene romantice.) Dar nu se ivise nici un client pianist, iar pianina, când Diane, din plictiseală, își trecea degetele peste clape, suna, chiar și pentru urechea ei, total dezacordată. Partea de sus a pianinei era ticsită cu tot felul de nimicuri; păpuși miniaturale, bibelouri de porțelan, animale de jucărie. „Ăștia sunt copiii tăi - îi spusese odată un client; îți exprimi sentimentele materne frustrate culegând toate prostioarele astea de prin prăvălii.“ Acel anume client avea o soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu ca tine. Oriunde te-ar așeza cineva, te apuci să citești. Și ții minte tot ce citești, se depozitează undeva, într-o crăpătură a minții tale. Mintea mea n-are crăpături. Hai să bem ceva. Am descoperit un dulap ticsit cu niște chestii fantastice. Nu putem să le consumăm băuturile. — O să le punem la loc. — Scoate drăcia asta de pe tine! — Scuză-mă, am și uitat de ea. Dumnezeule, am lăsat apa să curgă în baie. Tom se năpusti sus. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme în urmă de mama lui John Robert. Covorul avea o gaură și peste tot se așternuse praful și un miros de mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să rămânem? Hattie se înspăimântase de aglomerația și atmosfera gălăgioasă a cabinelor, de îngrămădeala de femei de toate formele și dimensiunile, dezbrăcate (unele dintre ele goale pușcă), care făceau duș, se foiau și pălăvrăgeau între ele. Locul era atât de ticsit, de animat și de zgomotos - și-apoi nu-ți puteai păstra cabina, trebuia să-ți cari hainele într-un dulăpaș și să păstrezi cheia, să ai tot timpul grija ei și așa mai departe. Hattie își imaginase un loc mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mucuri și de scrum și împinse cu piciorul, sub un scaun, un portjartier care mai rămăsese pe jos. În cameră se răspândise un iz de rufărie nespălată. Tom, clipind din ochi, privi prin încăperea care i se părea atât de ticsită de obiecte, încât avea impresia că el și Diane vor trebui să stea nemișcați, cu mâinile țeapăn lipite de trup. La început, nu reuși să zărească vreun scaun, sau șezlongul, acoperit și el cu îmbrăcăminte și cu un șal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i-au căzut pe un bol transparent, așezat pe masă, unde înota liniștit un peștișor gri închis, aproape negru. PE TAMPONUL DIN CAPUL LINIEI MOARTE Zi și noapte făceau manevre pe liniile ferate ale stației de încărcare de la Steaua Română, ticsite de vagoane-cisternă, toate negre de păcură. Vedeai câte o garnitură urnindu-se din loc și înaintând încet, pe sub gâturile de girafă ale robinetelor de motorină, din macaz în macaz, tranca-tranca, printre multele garnituri staționate acolo zi și noapte. Șina se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
una dintre cele mai elocvente expresii în Evanghelia după Corbu, o elegie a singurătății, a neliniștii, a neîmplinirii, venind din convingerea supremației zădărniciei: trece totul în contul meu Doamne / cine știe dacă vei deschide această singurătate / ca o cutie neagră ticsită de rugă / (oare a face lumea nu e mai puțin decât a o înțelege?) / lasă-mă cu același gust al lepădării de sine / în gură / și pe cât am așteptat încă mai aștept să cazi / din carul mare între spinii întrebărilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
faut tenter de mourir”, ar spune poetul, dar cum mai poți descifra arsura scrisă pe fruntea sa, cînd semnul care-mi Întoarce purificarea ca pe un arc de ceas Îmi poruncește să mă mai nasc odată chiar lîngă gardul garnizoanei ticsite de poeți. Îmi clipocește la cap un carnaval, tocmai acum cînd sora-șefă usucă cu foenul ultimele vedenii rămase nepironite... Știu pe de rost jocul ― În curînd voi termina treaba asta Începută-n evanghelii... Mă voi arunca În brațele celuilalt
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
treizeci de ani? Am. Sunt în putere? Sunt. Sănătoasă? Tun! Ei, de-acum, gata - cu hoinăreala! Gata cu risipa de viață! De-acuma, Capule Alb, o trântim pe copii! Copii! Măcar cinci, dacă nu zece, ani! Să-mi fie casa ticsită cu gâgâlici, cu mogâldețe, coconei și coconele, care să-mi facă să huiască, tot timpul, capul, de glasuri, de cerințe și scânceli, de cântecele și țipete, și de mai știu eu ce, încât, să nici nu am unde mă întoarce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe oameni, aproape muritori de foame. În vremea asta, hoțimea locală se ocupa cu așa-zisa construcție capitalistă, a țării, spoliindu-i și mai mult, pe cei mulți și proști, iar ei, devenind miliardari. De carton, cu vagoane, tot de carton, ticsite cu bani. Cu mari averi, acumlate, și sub formă de imobiliare. Ei le numeau bijuterii imobiliare,în realitate,însă, erau chiciuri imobiliare! Pentru Dumitriță Floridemăr, chingile s-au tot strâns, până când nu au mai putut rezista. Și-a lăsat acasă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai performante, mai puțin plicticoase și, mai cu apetit, la tineretul zilelor de-acum,în comparație cu cel al zilelor de mult intrate în istorie. Mireasa codrilor de miri s-a pensionat. A nimerit,în una din zile,într-o sală imensă. Ticsită de calculatoare; dotată cu internet; plină cu tinere și tineri, care, în alte vremi, se numeau dactilografe și dactilografi. Acum, oare, cum s-or numi, s-a întrebat, ea, curioasă. Cineva, de alături, i-a șoptit: programatori. În esență, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și în ce condiții. Să vedem. După ce au ascultat planul inițiatorilor, au ridicat mâinile sus, a aprobare. În noaptea careîncepuse a se așterne, peste omenire, mica lor trupă a trecut la fapte. Nu tare departe, se găsea un baraj: Soleasca. Ticsit cu pește. De acolo, zilnic, de o bună bucată de vreme, cine eraîndreptățit să facă lucrul ăsta, scotea zeci de tone de pește, cu care aproviziona piețele de primprejur. În noaptea cu pricina, pescarii erau în repaos. Echipa de șoc
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
conștient sau nu, și, în ciuda egoismului, am oarecari înclinații spre autodistrugere ― am cochetat și cu ideea sinuciderii -, dar e suficient să-mi pun problema morții pentru a deveni laș. În vis, azi-noapte, eram într-o casă părăsită, cu multe camere, ticsite de mobile. Afară, o lună plină lumina un pâlc de pădure. Treceam din cameră în cameră, fără să ajung nicăieri. Nu găseam nici o ieșire din clădire. La un moment dat, am vrut să forțez o fereastră. Noaptea de afară a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lovi ușor peste braț și îi arătă ceva. O camionetă Pontiac antică se apropia greoi dinspre est. Se ridicară în picioare și se mutară la un metru de șosea. Mașina încetini și opri în fața lor, cu geamurile deschise. Banchetele erau ticsite cu lucruri - cutii pline cu haine, mormane de vase, cărți, unelte, chiar și un buchet de flori din plastic. În spate zăcea o saltea gonflabilă, acoperită cu o pătură soioasă de bumbac. Un bărbat de șaptezeci de ani, cu trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luă pe jos până în oraș, pe lângă casele ca de turtă dulce înșirate una după alta, sub sferele chihlimbarii ale felinarelor de stradă, ca și cum s-ar fi îndreptat spre o întâlnire misterioasă. Toamna îngreuna aerul. Anul se strângea în el însuși, ticsit de pregătiri. Arțari uriași țâșneau în sus, pregătindu-se să intre în repaus. Un roi de insecte agitate își trâmbița imnul funebru cu zumzet de fierăstrău. Se opri în colțul a patru clădiri din lemn alb în formă de A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în limba tamil. Ashram-ul lui Sri Aurobindo, marele comunist mistic, învățător și poet. Stau la volan și meditez În visele mele din pruncie, se făcea că am devenit deodată bogat, primisem o moștenire concretizată în felul arătos al unui geamantan ticsit cu bancnote, așa cum aveau răufăcătorii americani prin filmele capitaliste. Astăzi, dacă stau și judec retrospectiv rătăcirile acelea de odinioară, aș putea spune că asemenea vise science-fiction au fost să fie un dușman al vechiului regim mai dihai decât toți dizidenții
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
timp util. Mai aveți și alte întrebări? După ce am meditat, l-am întrebat dacă îmi poate spune cum se numește orașul. — Domnule Lanark, sînt funcționar, nu geograf, mi-a zis el. Caseria era o ferestruică oblonită în peretele unei încăperi ticsite de bănci, dar pe care stăteau puțini oameni de data asta. Oblonul a fost tras curînd. Ne-am așezat la rînd și o femeie ne-a dat rapid banii, întrebîndu-ne pe rînd cum ne cheamă și împingînd printre gratii cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi era prim-ministru. Locuia într-un vechi conac care se ridica printre pajiști și pîlcuri de pădure, pe malul unui lac împodobit cu insule. Conacul era spațios, întunecos și liniștit. în holuri atîrnau tablouri pictate de el, biblioteca era ticsită cu romanele și poeziile lui, iar în ateliere și laboratoare lucrau cele mai ascuțite minți ale vremii atunci cînd doreau să-l viziteze. Afară, soarele încălzea pămîntul, albinele bîzîiau printre flori și fîntîni, iar anotimpul era undeva între vară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așa mai departe). Atunci a venit spre mine un om urât, îmbrăcat cu o cămașă neagră de murdărie, despicată în spate de la brâu până aproape de ceafă și încălțat cu niște galoși de cauciuc. Omul târa după el un cărucior metalic ticsit de ierburi și de buruieni bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a salutat, a proptit cu doi bulgări mai uscați roțile căruciorului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu-și poate reîmprospăta efectivele, în caz de pierderi, în fața unei calamități, resursele ei umane rămân limitate. Iritat de gândul că ora conferinței sale coincidea cu ora acelei întruniri politice, Grosvenor se îndrepta spre masa lui. Sala de mese era ticsită. Tovarășii lui de masă din săptămâna aceea se și aflau acolo și mâncau. Erau trei la număr, trei tineri savanți din diferite secții. Unul din ei îl întâmpina, pe un ton jovial: - Ei, cărei femei lipsite de apărare o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de nepătruns. Eleonor nu era de găsit în minutele acelei derute, și nu doar ea, ci orice suflet viu care voia să se ascundă ori să uite că și el mai trăiește acolo: un televizor mergea singur între două vitrine ticsite cu Red Bull și Coca-Cola. Lângă lac, vrăbiile care se scăldau în țărână dispăreau alungate de vânt. Tăceau broaștele și greierii în lan, iar Omar își auzea respirația. Treceau astfel ore ale fricii ori ale unei singurătăți încordate, care se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vizibilă, mi-a aruncat din mers: "Ține-te după mine". Însoțindu-i, am pătruns într-o altă aripă, la etaj, unde ușile erau vopsite în maron. Lunganul a deschis una dintre aceste uși și m-am pomenit într-o încăpere ticsită de hârțoage, cu un miros insistent de praf stătut, cu o masă plină ea însăși de hârțoage, din spatele cărora un ins pirpiriu și negricios și-a ațintit, de sub ochelari, privirea rece și interogativă spre mine. I-am explicat ce căutam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]