500 matches
-
azil politic într-o țară occidentală, în care să treacă din Ungaria, tot ilegal, și doar atunci va putea apela la Crucea Roșie internațională. Ana Maria, draga mamei, tocmai cînd i se păruse c-o să răsufle ușurată în menajul ei tihnit cu Roji. Avea tot ce-i trebuie la Mako, la fabrica aia de pene: salariu bun, colegi buni și un șef de birou care o simpatiza și o curta: domnul Ian Carsky, un văduv la patruzeci și ceva de ani
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
calde, te îndulcești în gînduri cu un "Mare"! Nu fugi disperat în păduri, ci în filele cumpătatului Montaigne, de-o pildă. Ai curajul voios să-i cópii rîndurile, să-i transcrii frazele miezoase. Vorbele-i atîrnă, răscoapte, de veacuri. Lectura tihnită pierde trenul, prietene. Și-i păcat. Geaba ne strofocăm noi, scriitorii, copiatorii, scribii. E nevoie de întremare, de sărbătorire a literelor, de silabisire evlavioasă. Clipe răsfățate-n vechi înțelepciuni nu strică. Să recitești măcar o frază din Montaigne pe zi
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
cu silabe lustruite temeinic în nădejdile și deznădejdile mele, ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea surprinzătoare, copleșitoare... Reîncep timid, fericit că pot ține în mînă, strîns cu cele trei degete ale rugăciunii, pixul fluid, alunecător în blîndețea aparent tihnită a paginii line de hîrtie albă. Neliniștit, voi căuta să scriu despre liniște. Și nu anul în întregul lui (cifrei acesteia uluitor de simetrice în desenul ei de talisman i-aș sălta literele întruna, încercînd să explic frumusețea, enigma)... nu
Zgîrie-mi viața pe un cristal (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15345_a_16670]
-
consolatio animi 3) Venum album Montis-Magni, tristitiae antidotum 4) Vinum rubrum Nicorestensis, mirabile, juventutem redendum 5) Vinum spumosum Rhein, nec plus ultra, hypochondriae hostis! Song de duminică Un guguștiuc - același din copilărie -, cu țipetele-i scurte, cam stridente, descumpănește orizontul tihnit al acestei duminici: când unul, când altul, neatent se izbesc de singurătatea-mi, iar ea clinchet scoate. Adun diferitele songuri, le cerc la ureche, le transcriu pe curat în mapa de partituri pentru vechiul armoniu. Vă ies înainte. Nu-i
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
ia cunoștință de marea pictură a lumii, nu se oprește la Rafael Sanzio, la Da Vinci, alegerea îi este Vameșul, pictor ambiguu situat între kitsch și geniu. Și în poemele primelor decenii lumea de toate zilele, provincială de preferință, cu tihnitul ei trai, cumva anistoric, trecută pe mâna stângă, este mediul de preferință al discursului poetic stoician... Modelul ar fi bunica, cea care se așează în fotoliu: "ea s-a acomodat cu poemele fără rimă și cu noul/ stil de viață
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
tonul de propovăduitor rural al popii. Chimirul lat, din piele porcină, duhnește greu prin roba descheiată. E umil - zice: pe mine, slavă ca a lui Goga nu mă așteaptă, căci la noi nu se discută opera, ci omul; dar stau tihnit, cine a vrut să mă citească a făcut-o. Ce să citească? gândesc, Bisericuța din Răzoare? Teza despre Sfântul Pavel? Eu unul nu le-am atins. Nu citesc popii și răspopiții din literatura română. Nici pe ăilalți, de altfel, poftitori
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
L-a așteptat privirea ta ! Dar prințul și-a ținut cuvântul : La nunta lui, din Sinodal, Vanit-a el gonind că vântul... Dar cât e lumea și pământul El nu va mai sări pe cal !... XV Căzu năpasta, fulgerând, Pește familia tihnita! Pe-al ei divan e prăbușita Tamara,-n hohote plângând; De lacrimi pleoapa i se-ncarcă, Se zbate pieptu-i furtunos ; Când, iată, lângă dansa ,parcă, Răsună-un glas misterios : Nu plânge ! Lacrimile tale Nu-l pot trezi pe cel ce
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
aureolară, într-un fel de tinerețe fără bătrînețe, Radu Gabrea desfășoară povestea între două acolade identice, ultima noapte de dragoste și o reală noapte de război, o zi mai lungă decît veacurile în care comunitatea sașilor a dus o viață tihnită construind solidarități ce se dizolvă dintr-o dată sub impulsul demenței totalitare. Războiul declanșează între adolescenții care învață în aceeași clasă o competiție belicoasă. Felix Goldschmidt și Hans Adolf Bediner (Axel Moustache), un fel de Castor și Polux, își confruntă prietenia
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
numaidecît un respect îngrozitor pentru mușchii ei... Și aș fi contemplat-o așa pînă dimineață, că tot n-aveam ce face și așteptăm Iepurașul, daca nu s-ar fi apucat să ofteze. Știți cum ofta? Ofta așa, rar, îmbunata și tihnit, ca atunci cînd mă apucăm să-mi fac gamele la vioară, fără să mă cheme nimeni și ea intra în camera ca să mă mîngîie pe par. Mă înnebunea moșu^ Cretu. Cînd îmi era lumea mai dragă și alții băteau hapucu
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
ea însăși. Năravul, ca de altfel și limitele noastre, ne fac să trăim pe uscat. Este motivul pentru care, probabil, fiind pe apă, îmi place să privesc malurile, acceptând incitația de a mă întreba cât balamuc vituperant și câtă sărbătoare tihnită sălășluiește dincolo de limanuri. De pe Sena, Parisul pare un roman pe care îl frunzăresc în speranța că, dacă nu am cum să-i surprind esențialul, pot măcar să-l zăresc. Un roman ca un studiu franc și îndrăzneț al inimii unei metropole
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
real-simbolice. Înglobînd satul, provincia e, în creația modernă, o „reprezentantă” mai amplă, mai consistentă a antitezei în cauză. De remarcat la Ion Beldeanu dilatarea imaginii provinciale, astfel încît aceasta să depășească arhaica, dezarmata priveliște rurală în favoarea unei „onorabilități” burgheze, (aproape) tihnite: „Surprizele și-au ofilit culorile; aceleași/ orgoliu patrulează străzile Provinciei/ și desenul de dimineață al micilor existențe/ se suprapune perfect peste cel de seară// Hei, nu mai e nimeni pe-aici să deschidă ușile/ să tragă fermoarele gangurilor perverse/ ori
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
Ovidius...Însăși soarta poeților inspirați și fericitra lor conviețuire cu Muzele mi-ar fi teamă să le pun alături de neliniștea și viața frământată a oratorilor. Fără îndoială, luptele și primejdiile îi înalță la consulat; mie îmi place mai mult singurătatea tihnită și retrasă a lui Virgilius... Dialogul se încinge. După Aper și Maternus. Messalla și Secundus ies și ei în arenă. Totul se termină însă cu un... Începurăm să râdem, și ne despărțirăm - finalul știut, - referitor la Piața Endependenți. Avant la
Apărarea poeziei sau dilema câinelui by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12560_a_13885]
-
cu partenerele de viață: cu cele două soții,Veza și Hera, cu numeroasele amante. Turbulențele sentimentale nu au afectat ritmul de metronom al activității scriitoricești, nici în perioada petrecută la Viena, nici în timpul refugiului londonez sau în ultima parte, mai tihnită a vieții, în Elveția. Această capacitate de a se sustrage accidentelor cotidiene, de a scrie împotriva morții, pentru a se ridica ,deasupra", nu neapărat în postura de învingător,dar detașîndu-se de mase, l-a izolat oferindu-i însă distanța necesară
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
ani pe care Alexandra Noica îl va înfățișa cu ochii unei fetițe căreia climatul sumbru al epocii nu putuse să-i întunece dispoziția sufletească. "Avînd servitori în casă, mama a fost crescută în spiritul unei demnități aristocratice amintind de rigoarea tihnită a moravurilor secolului al XIX-lea. De altfel, părinții îi insuflaseră convingerea că viața ei va continua în acest fel pînă la moarte și că, în consecință, nu este nevoie să învețe să gătească, din moment ce întotdeauna va avea un bucătar
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
Întâmplări mai vechi l-au aruncat în închisoare, de unde a fost eliberat, cu dorința de a deveni un om cumsecade. Locuiește la Berlin. Frantz Biberkopf chiar reușește să intre în rând cu lumea. Stă bine cu banii, duce un trai tihnit, dar „se pomenește implicat într-o adevărată luptă cu ceva venit din afară, ceva care e incalculabil și arată ca un fel de soartă“. Rezistă loviturilor destinului în trei rânduri, dar în final cade. Biberkopf realizează că însăși viața lui
Agenda2005-28-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283937_a_285266]
-
dintr-o condiție semifeudală? Stă în picioare presupunerea că occidentalii s-au angajat în lungul și costisitorul război politico-ideologic (ba și economic și militar) cu țările socialiste, dintr-o exclusivă și irepresibilă filantropie, pentru o viață mai îmbelșugată și mai tihnită a popoarelor din aceste țări? Dacă ar fi fost așa, nu am fi văzut imediat rezultatele? Am mai fi trăit tragedia sărăcirii, dezindustrializării, exodului populației active, depopulării și prăbușirii satelor? Mobilul luptei politice duse de sistemul vechi împotriva celui nou
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
în multe cazuri inoperantă. Libertatea canarului, un eseu din 1934, este văzut, de pildă, ca o premoniție a destinului său de "vultur în colivie", dar iată cum se încheie textul: "Canarul meu nu vrea libertatea ta poetică, ci captivitatea mea tihnită în care s-a născut. Aci este apa, aci sămînța, aci zahărul, aci căldura. Aci s-a născut și aci vrea să moară. A-l da afară e o acțiune tot așa de dureroasă pentru el ca o deportare a
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
la plictiseală. E vorba de plictiseala omului care își epuizează gama de excitanți la care poate recurge, consecința fiind căderea în apatie. Marea dramă a omului contemporan e că, ahtiat fiind după senzații tari, a ajuns să vadă în viața tihnită o pierdere de vreme. E ca într-o cursă fără capăt în care orice oprire e considerată un timp mort. În realitate, monotonia ascunde un ritual al comodităților cărora spiritele superioare știu să le guste farmecul. Iar cine simte farmecul
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
raporteze în continuare la scriitura masculină), este vorba de expresia unei feminități asumate în toate aspectele ei, fie că este vorba de latura sa erotică, maternă sau existențială. Cele două nuduri de femeie ale lui Horia Bernea marchează prin moliciunea tihnită a formelor tocmai acestă ipostază introspectivă, de regăsire de sine. în concluzie, cititorul care deschide cartea de poezie a Marinei Dumitrescu este învăluit de un lirism "așezat", lipsit de pretenții sau de vreo dorință de a epata, care rămâne pe
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
eclectice (la fel de lipsită de efect) să încercăm un minimal tur de orizont. De dragul atmosferei și al numelor grele care s-au pronunțat în această problemă aparent epidermică. Specificul destul de instabil al Bucureștilor, etalând - de când lumea - case mici locuite de oameni tihniți, a fost invocat încă de la începutul serii de Barbu Cioculescu. Linii de forță sau linii mediatoare erau, se pare, greu de găsit chiar și în idilicul interbelic. Că uniformizarea produsă în anii regimului comunist a fost extrem de nefastă, nu e
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
Rodica Zafiu Interpretările critice asupra lumii reprezentate în opera lui Caragiale oscilează de mai multă vreme între ipoteza idilică (pentru care esențiale sunt cumsecă denia tihnită și defectele inofensive) și cea feroce (care pune în prim plan agresivitatea și imoralitatea). Pentru a verifica aceste modele interpretative, poate fi util să investigăm gradul în care violența verbală este prezentă în discursul personajelor, în actele de limbaj tipic
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
2002 . Au trecut patru ani de la faimoasele isprăvi ale agenților Jay (Will Smith) și Kay (Tommy Lee Jones) - Bărbații în Negru de la "Serviciul special de pază contra râilor din univers". Acum, Kay este diriginte de poștă și duce o viață tihnita, în timp ce perseverentul Jay a devenit cel mai enervant de eficient angajat al agenției guvernamentale neoficiale care monitorizeză ființele extraterestre infiltrate pe Terra. Dar, apariția malefic-seducătoarei extraterestre Serleena (Lara Flynn Boyle) necesită reunirea forțelor celor doi agenți și "Bărbații în negru
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]
-
te mirai cum de mai dăinuie, totuși. Dizgrațiată, violența acționa numai sub acoperire, ca în oricare totalitarism. Societatea juca, in corpore, comedia armoniei, al cărei cuvânt de ordine era normalitatea. Se putea duce, după cumpliții ani ai dejismului, o existență tihnită și modestă, într-o ambianță cu puține ispite/oferte, preponderent statică. Gazdele Povestitorului aparțin acestei categorii, de mare răspândire, vizita ar pluti pe dulcile aripi ale habitudinii, dacă n-ar întârzia Dora, persoană cunoscută și apreciată de Povestitor și cândva
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
Țară. Al treilea ajunge în Clujul de după al Doilea Război Mondial. Lucrurile nu intră în făgașul firesc, confruntările politice și sociale ale vremii sunt agravate de insistenta, obsesiva subversivitate cu resorturi iredentiste a „prietenilor” României. Deși viața pare să curgă tihnit, să-și vadă de măruntele sale izbânzi și poticneli, se insinuează tensiunea, spaima. Când și când, neanunțat anume, cu o stranie irumpere cu impact subliminal, de o discreție înfricoșătoare, trece pe deasupra descrierilor demonul. Filele se parcurg cu alertețe frisonantă, sub
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
permite el, oare, să surprindem personalitatea noastră adevărată, în devenirea ei fugară și intimă? Ce fericire, aici, la mine acasă, în paginile acestui carnet, de a mă comporta față de mine însumi ca și cum aș trăi departe de toate, într-o lume tihnită, egală, în care nu se întâmplă niciodată nimic! Să scap în sfârșit, fie doar pentru câteva clipe, jalnicelor contingențe cotidiene ale condiției mele de om, să nu mai știu că există războiul, să nu iau în seamă că mi-e
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]