315 matches
-
ascuns în anchetă. Cei doi au refuzat, așa că Prisăcaru, Sobolevschi și Ion Țigău i-au bătut. S-au oprit când cei agresați au început să țipe, dar, a doua zi, Prisăcaru le-a adus hârtie și cerneală, iar cei doi, timorați, au acceptat să scrie. După o săptămână de la acest prim episod au fost aduși în cameră Ion Ismana și Miricescu. Primul a fost bătut în cameră, apoi scos de Prisăcaru și bătut în camera șefului de secție de către acesta, Țigău
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Mărtinuș și Livinschi au luat poziție împotriva celor care nu promovau ideile comuniste, dar apostrofările verbale au fost singura lor acțiune. Totuși, Virgil Maxim observa că, în primăvara lui 1952, Mărtinuș și Livinschi apăreau mai rar în închisoare și păreau timorați. Din martie, când Mărtinuș și Livinschi au fost duși și ei pentru cercetări la Ministerul de Interne, Juberian a rămas singurul care se manifesta împotriva rezistenților. Uneori îi mai pedepsea pe cei care se împotriveau ideilor sale, cu ajutorul administrației, trimițându
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
spus că trebuia să vină cu argumente raționale, nu cu josnicii și teroare. Maxim a fost scos la muncă, probabil prin noiembrie 1951, și observă că, în primăvara lui 1952, Mărtinuș și Livinschi apăreau mai rar prin închisoare și păreau timorați. La sfârșitul lui mai a fost dus și Maxim la Jilava, pentru cercetări, dar nu a recunoscut nimic, întrucât bănuia că se urmărea acuzarea sa în proces. Virgil Maxim povestește un episod anterior procesului, când a fost scos pe culoarul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost îndelungă și chinuitoare, rănirea sufletului e de obicei bruscă, dar cicatrizările cer timp. Costin Merișca, Dumnezeu să-l odihnească, mult a pătimit cît a fost pe pămînt, se arată încrezător în șansele recuperării celor "reeducați": "Acei dintre noi încă timorați, și nu numai cei trecuți prin sindromul Pitești, de obicei tac și-și refulează amintirile. Din punct de vedere psihologic e cea mai proastă soluție. Ei ar trebui să povestească, să facă mărturii măcar prietenilor intimi sau duhovnicului, epuizînd astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
felul cum iau masa. „Simpozioniștii”, adică cei umblați - clienții obișnuiți ai unor asemenea reuniuni -, au mișcări și gesturi rutinate. Știu tot, nu încurcă nimic, iar dacă sunt într-o bună dispoziție, te pot sfătui chiar ce și cum să mănânci. Timorați și neîndemânatici arată doar cei care n-au prea „ieșit” în lume: mișcări stângace, care produc uneori câte un accident penibil (o farfurie sau un pahar făcute țăndări). „Esticii” se deconspiră și prin faptul că mănâncă multă pâine. Corinne Desarzens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mulți din ei fuseseră până la refugiu oameni înstăriți. A fi basarabean era un handicap. Mi-aduc aminte cazul unui elev basarabean de la același liceu care a fost amânat la primirea în U.T.M. pentru faptul că nu putuse să răspundă, timorat fiind, la întrebarea activistului: Ești născut în U.R.S.S., în Moldova sovietică; de ce ai părăsit țara socialismului victorios etc... De ce nu ți-ai lămurit părinții? Ce era să răspundă respectivul, că atunci nu avea decât cinci ani? Aceleași probleme persistau
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
club!!! , a declarat antrenoarea Științei. 9 IANUARIE Cronica unui eșec rușinos: RAPID CFR BUCUREȘTI - ȘTIINȚA BACĂU 32-23 (17-9) E foarte greu să te apuci să scrii o cronică a unui asemenea meci, cred că sunt mai nimerite câteva considerații: început timorat, cu frica în sân, ca și cum aveau în față o echipă câștigătoare a Ligii Campionilor. Frica a generat greșeli, rapidistele au inscris gol după gol, iar studentele au ratat nepermis de mult. Poarta băcăuană a fost ,,ciuruită”, noi am ratat și
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
auzit pe cunoscutul numismat amator, părintele, galben-verde la față de veninu-i paternal, a doi băieți premianți Întâi cu cunună În toate clasele, dar rămași până astăzi niște emasculați și bâlbâiți de frica părintelui care Încă le mai urmărește amin tirea lor timorată; sau cum am văzut pe alt părinte, decan al scenei române și cerșetor de note mari la examene pentru fe ciorul său ajuns un muzicant fără vocație și fără talent, dar strecurat, prin stăruințele baritonale ale lui taică-său, până la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
categorie, nu se explică prin vreo inaptitudine a acestor indi vizi de a-și câștiga Într-alt fel traiul, cum nici prin vreun béguin sexual al femeii, cât prin necesitatea cruntă a acestor femei, cu conștiința lor veșnic clătinată și timorată, de a se rezema cât de cât pe umerii unui bărbat, nenorocit sau ticălos de bărbat, Într-o legătură care depășește sfertul lor de ceas profesional, de zi și de noapte, destinat tuturor bărbaților. Auzeam mai demult pe cucoanele noastre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care, prin capacitatea de a da piept cu viața, îi pune categoric în umbră pe toți ceilalți. Da, în copilăria mea am fost o părticică a nefericirii lor insulare, căreia îi aparțineam, preluând de la adulți ambele: fiind, în raport cu Statul, copilul timorat al unor friți naziști, dar având totodată în viermuiala interioară a satului conștiința fudulă că „noi“, germanii, le suntem superiori celorlalți. Măcar că această din urmă convingere practic nu-mi folosea la nimic când eram singură cu mine însămi. și totuși
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
istorie a comunei Bumbăcari, nu fusese văzut niciodată un asemenea spectacol hilar, o asemenea defilare aiuritoare. Patru copii ordonați în șir indian, purtând pe umărul drept un copăcel uscat, firav, având un diametru de vreo 12-15 centimetri, mergând obosiți și timorați, erau duși la miliție încadrați fiind de doi reprezentanți ai ordinii publice, unul în față, iar celălalt în spate. La urmă, venea și cățelandrul nostru, Leu, complet dezorientat, neînțelegând o iotă din toată mascarada asta. Era spectacolul trist și dureros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-ați venit la noi, doamnă Condor, zise mama înclinându-se decent în fața ei. Ei, dar ce emoționați sunteți, copii, se poate?? Vai de mine! Doar mă cunoașteți cel puțin așa presupun. Luați loc. Așa. Și nu mai fiți atât de timorați. Invitația era binevenită, însă a fost realizată doar parțial, deoarece noi chiar așezați fiind continuam să ne holbăm la ea ca la Sfinxul din Bucegi, despre care se spune tot mai insistent că ar dispune de proprietăți paranormale. Mama, ținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Dar, pentru un Hitchcock destăinuindu-i lui Truffaut arcanele meseriei sale într-o carte (tot) de convorbiri o carte-monument, absolut esențială pentru înțelegerea nu doar a cinematografului hitchcockian, ci a Cinematografului pur și deloc simplu ! , câți sunt regizorii care tac timorați, prudenți sau poate abili, menajându-și astfel secretele meseriei și păstrând un părelnic abur de mister ? Sau câți sunt cei care, pur și simplu, nu au nimic de spus ?... O să mărturisesc din capul locului : Recunosc totodată că este, fără nici o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Fals, uz de fals, delațiune publică și mărturie mincinoasă (acei care au spus că sunt declarații olografe) ce intră sub incidența Codului Penal. Comisia nouă, de bună credință, s-a speriat de falsurile folosite în scopul calomniei și e puțin timorată (probabil se fac unele presiuni asupra ei). Sper ca săptămîna viitoare raportul, potrivit discuțiilor orale, să fie prezentat în Senat și să se deblocheze concursul, după care vor urma reparațiile morale și materiale (repunerea mea în drepturile care mi-au
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pe capitala al U.T.M.. Nu era însă decât primul pas al ascensiunii adolescentului Iliescu, regizată formal de români, în umbră acesteia aflându-se, în realitate, ocupantul sovietic, cu politica să de cadre. Comuniștii români nu erau decât simpli executanți, timorați și obedienți, ai ordinelor date de consilierii sovietici, instalați în România odată cu Armata Roșie. Că lucrurile stăteau așa, anume că adolescentul Iliescu devenise un fel de ienicer sovietic, în care se puneau speranțe, o dovedește un alt detaliu din raport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
o memorie foarte bună și nu folosea niciodată "proiectele" de răspunsuri pregătite, vorbind liber. Am avut ocazia să stau de vorbă cu colegii din minister care de obicei asigurau în atare situații translația și i-am surprins de multe ori timorați și preocupați ca nu cumva să greșească și să se supere "tovarășul". Față de presa străină tovarășul nu se supăra și, când o propoziție sau un cuvânt nu erau bine înțelese de translator, le repeta. L-am surprins de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acum exclusiv dirijorului, iar regizorul poate cel mult să stea În culise și să Încerce de acolo să modifice cât poate ultimele detalii de joc și să nu se simtă exclus. De fapt, ca să fiu sincer, așa procedam la Început, timorat fiind de mașina uriașă de operă, cu sute de oameni În orchestră și pe scenă, spre deosebire de teatru, unde eram obișnuit cu cincisprezece actori, care și ei mi se păreau uneori prea mulți. Dar, cu timpul, am Înțeles că singura opțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o memorie foarte bună și nu folosea niciodată "proiectele" de răspunsuri pregătite, vorbind liber. Am avut ocazia să stau de vorbă cu colegii din minister, care de obicei asigurau în atare situații translația, și i-am surprins de multe ori timorați și preocupați ca nu cumva să greșească și să se supere "tovarășul". Față de presă străină tovarășul nu se supăra și când o propoziție sau un cuvânt nu erau bine înțelese de translator le repeta. L-am surprins de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost repartizat la IAPIT, lucrau 7 sau 8 angajați. Serviciul era un fel de "Salon al refuzaților" sau un "mini Gulag", "locatarii" având la dosar probleme cu "Cooperativa", "fluieratul în biserică", rude care au ales libertatea..., deci erau speriați și timorați că oricând ar putea cădea și mai jos dacă nu "colaborează". Simt că mi s-a umplut paharul cu urâtul notelor, stenogramelor, informărilor, declarațiilor, turnătoriilor, delațiunilor, de la ministere, departamente de stat, ambasade, UM-uri, "sifoane", "colectori", "referenți", colegi, "pretini", vecini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mai ilustru român, celebrul Enescu. * Nu mi-am notat și cred că nimeni din cei care l-am ascultat, majoritatea fiind încă în viață, nu a scris undeva despre această conferință care ne-a subjugat. Vorbea rar, la început parcă timorat, dar scuzându-se, cu sinceritate și modestie lipsite de orice urmă de formalism, ne-a fascinat, încât ora care îi fusese acordată s-a prelungit, mult, parcă neîndurându-se să plece. Îmi amintesc foarte bine de ceea ce ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de compromis, în locul unei soluții firești, pur legi-[226]onare. S-a spus de nenumărate ori că asasinatele de la 27 Noiembrie 1940 au fost începutul pierderii popularității legionare și principala cauză a căderii ei. Este adevărat că foarte mulți burghezi timorați, luați până atunci de curent, s-au speriat, dându-se la o parte și devenind chiar dușmani fățiși ai Legiunii. Totuși Mișcarea Legionară ar fi putut trece destul de ușor peste acest moment critic, dacă generalul Antonescu și clica lui n-
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
anunț fără autor, în care se zice că pe 21 august (adică, chiar în ziua apariției) pot circula toate autoturismele, indiferent de numărul de înmatriculare. Este corectat în acest fel un decret al Consiliului de Stat. Asta arată cât de timorați, sau indiferenți, ori și una și alta sunt ziariștii și toți cei care cenzurează articolele: dacă a venit de sus, se poate publica, chiar dacă este ridicol. Ceea ce s-a și petrecut. de câteva zile, un om nu mai poate cumpăra
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nimic, iar viața lor n-ar fi fost redusă doar la o sălbatică luptă pentru supraviețuire? Cu alte cuvinte, un uriaș potențial uman de cea mai bună calitate, care este principala avuție și resursă a unei nații, a fost intimidat, timorat, zdrobit, nimicit și nu ai cum să nu regreți de asemenea faptul că cei mai buni ani din existența lor au fost irosiți. Și cum să nu te revolte și să nu te indigneze cinismul autorităților comuniste care s-au
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
jungla de asfalt nu are reguli. Are, ca orice junglă. Învinge cel mai tare. Fiindcă există o ierarhie și printre carnivore. Există carnivore mari (jeepuri și TIR-uri), din calea cărora șacalii și hienele de Loganuri ori Tico se retrag timorați. Există carnivore nobile (Mercedes, Rolls-Royce) și nenumărate alte specii, fiecare cu forța și tactica lor, și se cunosc foarte bine între ele. Aici s-ar putea obiecta că legea șoselelor e alta, cea conformă normelor europene. Sigur că da. Numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
prin instituții, iar guvernele reacționare împiedică tocmai formarea acestora [...]. E o aberație ce tinde să justifice la infinit dominația claselor stăpânitoare [...]. în politica sa culturală, T. Maiorescu nu a fost un reacționar - deși cu câteva ieșiri retrograde -, ci un progresist timorat, reticent”. Abilitatea sa reiese din faptul că și-a cantonat intervenția pe critica literară a junimistului („Dar, spuneam, nu ne ocupăm aici de ideologia politică a lui Maiorescu - au făcut-o foarte bine Barbu Câmpina, apoi N. Tertulian în știutele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]