747 matches
-
cu prietenii mei literați de primă oră În jurul locului pe care-l ocupă balada Mioriței În mentalul românesc, dispută ce revine adesea În aceste scrieri, dar și În altele, e o dovadă a unui anume „vitalism” ce-l caracteriza pe tinerelul și debutantul Breban - alții, mai răutăcioși, vorbeau bineînțeles de provincialism sau de obtuzitate, pur și simplu, În fața „măreței metafore a nunții cosmice”! E adevărat, „vitalismul” meu se acorda greu cu reflexele culturale rafinate ale unor prieteni bucureșteni precum Mircea Ivănescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
este un om dotat cu calități intelectuale ieșite din comun, dar... tocmai de aceea ne ocupăm de „cazul” D-Sale. Dar și pentru faptul că i-am acordat Încrederea, sprijinul și timpul meu; din păcate, nu e unicul caz de tinerel „român” Înzestrat cu evidente calități naturale care, după primele „producte” interesante, aproape semnificative Într-un domeniu sau altul, se pierde În alcool, sterilitate, prostituție de un fel sau altul - politică sau bănească! - sau... face o carieră În alt domeniu.Ă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar care vibrează de aceleași pulsiuni ca personajul francez. Ambele personaje și ambii autori, unul francez și altul rus, Își trădează și astfel pulsiunile profund romantice ale artei lor, cultul individului și al indivdualității. Emoția și bucuria „ascunsă” pe care tinerelul care am fost a trăit-o citind și recitind aceste două romane fundamentale - ce sunt mai mult decât atât! - se explică și prin faptul că găsisem o justificare profundă, amplă, a propriilor mele Înclinări și simpatii instinctive Într-un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adus nu puține dezamăgiri și răni care s-au vindecat greu, e adevărat că Prietenia, aceea, cu majusculă, m-a asistat și ajutat În ceasurile mele cele mai grele, mai năucitoare. Și nu e Întâmplător că atunci când am cunoscut un tinerel ușor spân, Îmbrăcat cam dezordonat și care purta pe chipu-i blond aerul fals viclean al unei vulpi - o expresie care mi-a fost dintotdeauna nesuferită! -, dar care În primele ore mi-a vorbit „cu transport” despre cea mai veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deschise, fără o prea mare ezitare, deși de felul meu sunt mai degrabă reticent la primele Întâlniri cu o persoană care vine din medii străine, impregnată de reflexe și obiceiuri care nu-mi sunt familiare. Și-apoi, faptul că acel tinerel, care avea o slujbă modestă la un ziar și, practic, nici nu prea avea locuință, mi-a citit și câteva versuri cu un timbru ciudat, nou, aș spune că a contat prea puțin. Deși, evident, a contat enorm apoi, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
avea o slujbă modestă la un ziar și, practic, nici nu prea avea locuință, mi-a citit și câteva versuri cu un timbru ciudat, nou, aș spune că a contat prea puțin. Deși, evident, a contat enorm apoi, când acel tinerel a semnat sub numele de Nichita Stănescu, la Începutul anilor șaizeci, câteva volume care purtau titlurile O viziune a sentimentelor sau Dreptul la timp, anunțând cu un aplomb indiscutabil renașterea marii poezii moderne românești. Dar... elogiul și mai ales cultul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o „nouă organizație, de o nouă societate”, iată că, de data asta, o fac eu Însumi, din proprie voință; și acest fapt nu se mai Întâmplă undeva Într-un orășel de provincie, la un liceu peste care Începuseră să domnească tinerei aroganți, cu fulare murdărele În jurul gâtului, care veneau de la „județeana UTM”, și peste niște profesori zgribuliți de frică, ci În plină capitală, iar „coborîrea” mea din nou În postură de victimă, de „lepros social” cum ziceai tu, a fost anunțată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne confortau În această credință că, deși aflați Într-o „periferie geografică și culturală europeană” și scriind Într-o limbă și Într-un ambient cultural „recent” față de secularul și orgoliosul Apus la care se Închinau toți marii noștri antecesori, noi, tinereii debutanți, aflați la primele vagi și „false” publicări, suntem și vom fi capabili de o artă mare! Profundă, originală, de tentă, culoare și valoare universală! Că avem tot dreptul de a aborda nu numai teme naționale, ci și marile motive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unu, Israelul, deși colonie romană, era condus În sensul și În forma cea mai strictă hasidică, ca stat autocratic religios, rabinii Templului și conclavul lor suprem, sanhedrinul, preluând toate funcțiile de decizie și execuție din stat. Puterea de convingere a tinerelului „răzvrătit” trebuie să fi fost din cale afară de mare, ca să-i facă pe cei care-l ascultau și urmau să se intereseze de ideile sale și, mai ales, să suporte, unii dintre ei, rigorile opiniei publice și ale convențiilor religioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mare, frumoasă, cu degete lungi și puternice pe frunte așa cum pui mâna pe obrazul unui copil să te asiguri că nu are febră. Nu, nu aveam febră și... da! Aveam o febră mare, ciudată pentru mulți și adesea și pentru tinerelul care eram, vivace, excesiv de vorbăreț, care citea mult și amestecat, naiv și penibil de credul, apt de a deveni o victimă aproape ideală pe altarele unui social ce ardea, În anii aceia, la roșu! Nu, tinerețea pentru generațiile acelor ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
puțini inși inteligenți și culți din jurul meu credeau cu toată convingerea! -, eu, certamente, eram extrem de prost pregătit. Nu că alți tineri ar fi fost mai Înzestrați, absurdul brutal social se plimba pe toate străzile și bătea la toate ușile, dar tinerelul care eram, cum o spuneam mai sus, prin acele calități ascunse ale sale, care În anii puberali și adolescentini erau tot atâtea izbitoare defecte, parcă se oferea drept victimă ideală unui timp politic care din realitatea și existența acestor „victime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ruși, ci, mereu, numai „pentru unii” și, În acest fel, prin excluderea „celorlalți”, numeroși și dintre care mulți aveau unica vină de a se fi născut, ea, libertatea, era decapitată În formele cele mai arbitrare și insolente. Poate, mai știi, tinerelul zvăpăiat care eram ar fi fost dispus să intre și el „În revoluție”, cu atât mai mult cu cât sloganele ei păreau Îmbibate de raționalitate, deși „ea” Îi ataca pe cei În mijlocul căreia mă născusem și care mă iubeau. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale „ascunderii” și, aceasta, datorată faptului că pronia, pronia mea nu m-a răsfățat prea tare și, la o vârstă când congenerii mei visau la o medie bună sau la o fată frumoasă ce pășea gingaș pe trotuarul de vis-à-vis, tinerelul zăpăcit și guraliv, cu ochii negri, catifelați și „slabi”, a trebuit „să ridice scutul” și să Învețe pe propria-i piele fața rece a urii, arbitrariului, chiar și a unui anume sadism, individual și de grup. O „izbitură” dură peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
putem vorbi, Într-un asemenea caz, de existența unei justiții a existenței?! Noi, care am vrea cu toate puterile ființei noastre să credem În „ea”?! Da, e adevărat, suferința, suferința, injustiția brutală a oamenilor și a istoriei a făcut din tinerelul Ivasiuc o personalitate, un creator, dar... „cealaltă” suferință, care nici nu este una, moartea accidentală, „absurdă”, a oprit brutal acest „proces” formidabil al renașterii unui individ, al „apropierii” sale de adevărata, reala sa ființă și potențialitate. E adevărat că acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau pe care le-ai dobândit. Poate!... Și atunci trebuie să mă Întorc la aparent cinica definițe pe care ne-o dădea Paul Georgescu, fost activist al c.c. și teribil redactor-șef al stalinistei Gazeta literară, acelui mic grup de tinerei aspiranți la glorie printre care mă număram și eu: - Talentul?... Ce este talentul: doar capacitatea de expresie Într-un domeniu, hai?! Nu, evident că nu; talent Înseamnă capacitatea de expresie Într-o condiție dată! O „condiție dată” socială, dar, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
patetic de limbă germană este evreul bucovinean Paul Celan! În fapt și la urma-urmei, voluminosul text de față mi-a servit mie și Îmi servește În primul rând ca o infinită, aproape „stupidă” mirare față de ciudata, neașteptata evoluție a unui tinerel născut În Nordul țării și care și-a consumat o parte a copilăriei și a tinereții În Banat; o zonă geografică din care veneau Mama și bunicile sale care l-au crescut, dar cu care, cu mentalitatea sa - atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Titel, pe care l-am ajutat să devină bucureștean! -, nu s-a impregnat niciodată. Banat, regiune populată de oameni gospodari și harnici, buni, foarte buni Români și plini de un spirit practic și de un bun-simț colosal și În mijlocul cărora tinerelul sfios și zăpăcit care eram, fantasmatic și lipsit de măsură, nu avea ce să caute. Deși mi-am scris primele romane pe malul Timișului, casa În care ele au fost scrise a fost dărâmată, iar ele, aceste cărți, au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Lear sau Hamlet - un Hamlet Înțeles nu În cheie romantică, ci existențială! -, ca să nu mai vorbim de un Hardy sau Th. Mann, pluteau Încă, atunci, ca niște vârfuri inabordabile, „inexistente”, În norii unei Înțelegeri care Îl depășeau nu numai pe tinerelul impulsiv și „dezordonat” care eram, dar și conștiințele de vârf românești ale timpului și... chiar și unele europene, mai ales În cazul unei reale hermeneutici nietzscheniene sau dostoievskiene. Și astfel, ca dovadă, am scris și publicat primele trei romane, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nevastă și de la fiică, neștiind dacă se va întoarce curînd. Relatarea lui nu mi s-a părut prea clară. Deși i-am pus întrebări, n-am aflat mai nimic despre conținutul discuției cu anchetatorul, ci doar că acesta era „un tinerel” și că se interesa de „cîțiva inși din sistem”. „Tipul” i-ar fi cerut o declarație, dar - zice Ar. cu un soi de satisfacție, scoțîndu-și mîinile din buzunar și gesticulînd ca un milițian la intersecție cînd vrea să oprească circulația
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Deși am simțit chemarea lui Dumnezeu să lucrez în acest proiect, nu s-a găsit un loc și pentru mine. Odată cu începerea noului mandat de pastorație, am fost scos de pe lista comitetului școlii și în locul meu a fost ales un “tinerel” de 75 de ani... După data de 5 noiembrie 2011, când m-am transferat la Comunitatea “Bethel” Buzău, pastorul de aici a dorit să mărească numărul celor din comitetul școlii de la 7 la 9 persoane, dumnealui propunând două nume de la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
conf. dr. Avram Haneș, pe care Îl cunoșteam de la Facultatea de Medicină Veterinară din Arad. La venirea În Iași (1964) Retrăiesc și astăzi această primă prelegere universitară, În fața a peste o sută de studenți, cu urechile și ochii ațintiți spre tinerelul care le propunea să-i introducă În tainele anatomiei patologice. Îi văd În primele rânduri pe: Corneliu Cotea, viitorul profesor de Histologie; Ioan Burtan, viitorul profesor de Chirurgie, decan și prorector, alături de Eugenia Chira (Uca), pe care o cucerise și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mă expulzează ca pe un nespălat... Câtă nedreptate! Early fifty three! Nu sunteți singurii dați afară, îi atrag eu atenția, ca să-i mai treacă amarul. Nici anglicanii, melkiții, luteranii, calviniștii nu prea încap pe aici. Da, dar aceștia sunt niște tinerei. Noi ne-am alăturat lui Isus cu mult înaintea lor. E totuși scandalos, nu-i așa? Consimt că așa e. Too soon, my lord. N-aveați de ce să vă grăbiți. Aduceți-vă aminte, nu eu spun asta primul, cei din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bolta cerului, după cum caracterizează G. Durand păsările solare: „Râ, marele zeu solar, are cap de uliu, în timp ce pentru hinduși soarele este o acvilă”. Specie apropiată de cele citate de antropolog, șoimul participă la vânătoarea cu fUncție de consacrare pentru flăcău: „Nicu, tinerel,/ Arcul ce-și gătește,/ Arcul și săgeata/ Ș-un șoimel galben” (Coconi - Ilfov). Hrana ajutorului avimorf este și ea impregnată cu simboluri solare, păsări a căror încărcătură simbolică șoimul o cumulează: „Șoim ce-mi aracnește,/ Cu ce-l hărănește?/ Păsări
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
câmpului” să intre în fântână pentru a fi devorați. „Strategia” se bazează pe lăcomia feciorilor destul de naivi să coboare în puț pentru a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între vizduri/ Zăcea un tânăr voinicî,/Zace-n tină și-n morcilă/ Șî pă nas
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
funcție de „antimonstru” sau de brâu apotropaic: „Jumătate l-o mâncat,/ Jumătate nu-l mai poate,/ De curăle țântălate,/ De cuțâte ascuțâte” (Gârdani - Maramureș) și chiar mai expresiv în baladă: „Țipă-m’ nene, țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ dragă,/ Țipă-m’ tinerel voinic,/ Să vezi, din gură de șearpe/ Că l-a-nghițit pe jiumătate,/ Jiumătate nu-l mai poate/ To’ de arme ferecate,/ De cuțâte iatagane,/ Dă rânza pintenului;/ Ședea-n gușea șearpelui,/ Niji nu poate la-n- nghiți,/ Niji, frate, de-l lepăda
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]