982 matches
-
1933-1934, este titularul rubricii „Cronica literară”, iar la „Revista generală ilustrată”, în 1938, ține altă rubrică, intitulată „Gând, vorbă și slovă scrisă”. Colaborează cu încercări critice și cronică literară la „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Albina”, „Răsăritul”, „Țara noastră”, „Neamul românesc”, „Tinerimea română”, iar mai târziu la „Astra”, „Argeș”, „Tomis”, „Orizont”, „Familia”, „Clopotul”, „Tribuna”, „Presa”, „Muzica”, „Arta și tehnica grafică” ș.a. Conduce, ca redactor, revistele „Îndreptar” (ianuarie-aprilie 1936) și „Da și nu” (martie-decembrie 1936), e redactor-șef la „Orfeu”, revista studenților de la
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
a scos „Altițe și bibiluri”, publicație literară, destinată deopotrivă studierii portului și artei cusăturilor populare. Debutează la „Literatorul”, în 1881, cu o traducere din E. A. Poe, iar editorial în 1888, cu plachete Din pana suferinței. A colaborat la „Revista Societății «Tinerimea Română»”, „Convorbiri literare”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista literară”, „Generația viitoare”, „Revista poporului”, „Românul”, „Tribuna, „Universul”, „Școala română” ș.a., semnând Smara, dar și Smaranda Gârbea, Smaranda Garbiniu, Frusinica, Baba Vișa ș.a. Publică numeroase volume, cuprinzând proză (nuvelă, roman, jurnal de călătorie, povești
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
primară evreiască „Luca Moise” din Ploiești, mai târziu ca profesor de filosofie și istorie la liceele bucureștene „Matei Basarab” și „Sf. Gheorghe”, precum și la Institutul Pompilian. Are multă vreme o activitate de „luminător” cultural: editează revistele „Steaua copiilor și a tinerimii” (1922-1923), „Amicul copiilor” (1924) ș.a., iar din 1925 figurează ca director al colecției „Lectura. Floarea literaturilor străine”, în care se publică nuvele din literatura universală. De altfel, împreună cu Ion Gorun, acum „compilează” Winetu de Karl May, însumând peste trei mii
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
București, absolvită în 1935. La Constanța, în 1932, sub pseudonimul Cocoi Taalat, redactează revista de avangardă „Liceu”, împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu. Începuse să scrie din 1926, în „Anuarul Liceului «Mircea cel Bătrân»”, e prezent în 1927 și în „Tinerimea dobrogeană”, dar adevăratul debut se produce în 1928, la „Bilete de papagal”, unde semnează Virgil Rareș. Lucrează la „Era nouă”, „Reporter”, „Fapta”. În 1935 îl sprijină pe Gellu Naum în realizarea revistei „Tânăra generație”. Cu Paul Păun și D. Trost
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
note de călătorie, precum și traduceri, îndeosebi din literatura italiană, iscălind inițial Dem. Gh. Thomescu, apoi și cu pseudonime: Dinu Vultur, Corneliu Vultur, Claudiu Vifor, Brumărel, cronicar, Tonans ș.a. Mai colaborează acum și la alte periodice, din „țară” - „Presa liberă”, „Amicul tinerimei”, „Steluța” - sau ardelene - „Răvașul”, „Luceafărul”, „Cosinzeana”, „Lupta” (Budapesta). Remarcat de Al. Vlahuță, apreciat de N. Iorga, T. se va apropia de acesta din urmă, frecventând asiduu așezămintele culturale de la Vălenii de Munte. Redactor la „Neamul românesc” și „Drum drept”, își
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
Vitalie Manolescu; 9.III.1931, Ienichioi, j. Ismail - 3.XII.1973, Chișinău), poet. A absolvit Școala de Literatură „Mihai Eminescu” din București (1951). În anul 1953 se stabilește la Chișinău, unde colaborează cu Editura Școala Sovietică, e redactor la gazetele „Tinerimea Moldovei”, „Cultura”, „Moldova” și la radioteleviziune. Primele încercări literare îi apar la București, în „Scânteia tineretului”, „Flacăra” și „Gazeta literară”. Debutează editorial la Chișinău, în 1958, cu placheta Caiet liric. Atât primul volum, cât și culegerile Trezirea viorilor (1963), Drum
TULNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290299_a_291628]
-
2002 funcționează ca profesor la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. După debutul, în 1971, cu cronici literare la revista „Nistru”, continuă să colaboreze la această publicație și să semneze versuri, note critice, studii în „Limba și literatura moldovenească”, „Codrî”, „Tinerimea Moldovei”, „Literaturnaia gazeta” ș.a. Alături de cărți de critică literară - Martor ocular (1983), Regăsirea numelui (în limba rusă, 1990) sau Bunul simț (1996) -, Ț. a tipărit mai multe culegeri de versuri, între care Cămașa lui Nessos (1988), Elegii pentru mintea cea
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
Martor ocular, Chișinău, 1983; Cămașa lui Nessos, Chișinău, 1988; ed. 2, Chișinău, 1996; Bunul simț, Chișinău, 1996; Elegii pentru mintea cea de pe urmă, Chișinău, 2000; Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești, Chișinău, 2000. Repere bibliografice: Gheorghe Mazilu, „Cămașa lui Nessos”, „Tinerimea Moldovei”, 1989, 26 februarie; Gheorghe Mazilu, Riscul experimentului, „Nistru”, 1990, 2; Vladimir Beșleagă, Mitul ca un avertisment sau Resurecția unei conștiințe critice, LA, 1995, 36; Valeria Grosu, Teroarea lucidității, „Sud-Est”, 1996, 2; Grigore Chiper, Disecția calotei înghețate, „Contrafort”, 1996, 3
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
secție în Ministerul Economiei Naționale (1936-1939), șef de secție, apoi director în Ministerul Comerțului Exterior (1940-1941), șef de secție în Ministerul Apărării Naționale (1941-1944), director de studii în Ministerul Economiei Naționale (1944-1948). În 1929 debutează cu un pamflet în „Chemarea tinerimii române”, organul clujean al Partidului Național Român, în care până în 1932, folosind și pseudonimul Observator, dă numeroase texte. În 1932-1933, venit la București, scrie la săptămânalul „Stânga”, subintitulat „Linia generală a vremii” (unde iscălește cu pseudonimul P. Boteanu, alături de Petre
ŢUŢEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
e circumspectă, mizând pe „tradiția bunelor relații româno-maghiare” și avertizează că orice conflict ar putea aduce neajunsuri chiar nației române. De altfel, sectorul sociopolitic al U. adoptă o atitudine neagresivă față de ideile Memorandumului din 1891, atacând chiar aripa radicală a tinerimii române emigrate la București. Literatura este reprezentată exclusiv de traduceri în serial din Jókai Mór, Vó´ró´smarty Mihály, Petó´fi Sándor, Arany János ș.a., textele românești rezumându-se la legenda Îngerul și ghiocelul a Iuliei Hasdeu, la Viitorii miniștri
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
Societății Scriitorilor Bucovineni, al Institutului de Literatură de pe lângă Universitatea din Cernăuți și al Societății de Științe Istorice, Filologice și Folclor, filiala Sibiu. A colaborat la „Liberalul” (Buzău), „Limba română”, „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei”, „Cuget clar”, „Făt-Frumos”, „Jurnalul” (Craiova), „Revista Societății «Tinerimea Română»”, „Sfarmă-Piatră”, „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Preocupări literare”, „Țara” (Sibiu), „Cronicar” (Cernăuți), „Transilvania”, „Foaia poporului” (Sibiu) ș.a. Peisajul literar al anului 1937 înregistrează și Cartea sonetelor, placheta lui V. Alegerea poeziei cu formă fixă și a unui pseudonim, Aurel V.
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
Eminescu, Cernăuți, 1944. Ediții: Vasile Alecsandri, Pasteluri, București, 1933. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Cartea sonetelor”, ALA, 1937, 850; Octav Rusu, „Cartea sonetelor”, „Gazeta bucovinenilor”, 1937, 52-53; G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891; D. Missir, „Cartea sonetelor”, „Revista Societății «Tinerimea Română»”, 1940, 6; Traian Chelariu, Note românești, UVR, 1943, 24; Traian Chelariu, „Melopei”, UVR, 1943, 29; Traian Chelariu, Anul literar bucovinean, „Almanahul ziarelor «Basarabia» și «Bucovina»”, București, 1944; Scrisori de la Mircea Avram. 1984, 1988, ADLTR, A-99, A-144; Satco-Pânzar
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
Literare și Muzeografie „Mihail Kogălniceanu” (din 1982), redactor-șef la Teatrul „Ion Creangă” (din 1989). Fondatoare a cenaclului Grai Matern (1988), va iniția Agenția de Presă Micul Prinț (1991), revista „Micul prinț” (1992) și ziarul „Copiii Europei”. A debutat la „Tinerimea Moldovei” în 1969, și editorial cu placheta Până la dragoste, apărută în 1979. Publică versuri și articole în „Femeia Moldovei”, „Nistru”, „Columna”, „Literatura și arta”. V. scrie o lirică de factură erotică - Până la dragoste, Ofrandă omeniei (1989), Steaua destinului (1993), Poeme
VEREJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290490_a_291819]
-
redactor și șef de secție la revistele „Cultura” și „Literatura și arta” (1973-1991), iar mai târziu director adjunct la Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu” din Chișinău și secretar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Primele versuri i-au fost publicate în „Tinerimea Moldovei” (1965), iar întâia carte, Flăcări albastre, portocalii..., o culegere de proză scurtă, îi apare în 1976. Continuă să publice schițe și povestiri: Țărmul din suflet (1981), Orașul de la capătul pământului (1984), Semănătorii de lumină (1984), Lumina rămâne... (2001), romane
ZBARCIOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
Mihai Cimpoi sau Dreapta cumpănă românească, Chișinău, 2003; Orizontul pierdut, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Tudor Palladi, Flacăra bunei credințe, „Nistru”, 1977, 1; Valeriu Senic, Proza scurtă, substanța și formula poetică, LA, 1983, 10 martie; Tudor Palladi, Imaginea sau sentimentul dramei, „Tinerimea Moldovei”, 1984, 8 ianuarie; Tudor Palladi, Ideea sau povestea sentimentului istoric, LA, 2000, 31 august; Ion Ciocanu, Un roman nou..., „Glasul națiunii”, 2000, 15 noiembrie; Ion Roșioru, Un prozator de peste Prut, LCF, 2002, 3; Vitalie Răileanu, Culisele prozei lui Vlad
ZBARCIOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290720_a_292049]
-
acordat lui I. Valerian, V. declara: „Nu există decât un gen literar: poemul. Numai el poate conține în stare pură esența poeziei. Toată așa-numita literatură psihologică sau de document nu interesează. Este lucru mort”. Ceea ce în Manifestul activist către tinerime („Contimporanul”, 1924) le apărea contemporanilor ca spirit de frondă și nihilism ostentativ, contribuind însă decisiv la impunerea și manifestarea lipsită de inhibiții a avangardismului în literatura română interbelică, se revelează a fi, în perspectiva unei practici auctoriale proteice și înclinate
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
justă pentru a releva semnificațiile de adâncime într-o formulare pe cât de paradoxală, pe atât de sugestivă: poet de avangardă, V. este un scriitor clasic; poziționat în centrul mișcării literare, reprezintă extremele sale turbionare. În fapt, intransigența Manifestului activist către tinerime, ca și detașarea ironică a poemelor Un căscat în amurg sau Doleanțe nu sunt, în perspectiva mai amplă a modernismului ca individualism raționalist și revoltă antitradiționalistă, decât urmarea logică a aceleiași atitudini; dovadă, poziția circumspectă a scriitorului față de excesele avangardei
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
, Mircea (22.III.1942, Chișinău), prozator. Student la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1961-1966), Z. este după absolvire redactor la „Tinerimea Moldovei”, iar în 1968 trece la revista pentru tineret „Scânteia leninistă” (care își va schimba titlul în „Noi”), ca redactor literar și ulterior redactor-șef adjunct. Conduce, în calitate de redactor-șef, periodicul de ecologie „Artemis” (1995-2001). Primei cărți, Chemarea pitpalacului (1976
ZLOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290744_a_292073]
-
timp devenise un nume în literatură. Prima poezie, o odă dedicată lui Eminescu, datează din 1901. Va debuta însă cu poezia Dorul în 1912, la „Convorbiri literare”, sub inițialele V.V. Publică ulterior în „Flacăra”, „România”, „Dacia”, „Revista copiilor și a tinerimei”, „Însemnări literare”, „Răsăritul”, „Luceafărul”, „Lamura” (va face parte din redacție), „Cugetul românesc”, Năzuința”, „Ilustrațiunea națională”, „Flamura”, „Ramuri”, „Graiul nostru”, „Duminica Universului”, „Azi”, „Herald”, „Vremea”, „Satul”, „Muzică și poezie”, „România literară” (1943) ș.a. Împreună cu G. Tutoveanu, Tudor Pamfile și Mihail Lungianu
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cetățeni și cea dintâi condiție pentru a fi cineva bun cetățean este de a-și iubi țara fără rezervă și de a avea o Încredere nemărginită Într-Însa și În viitorul ei. Toată activitatea, toată Îngrijirea celor Însărcinați cu educarea tinerimii, acolo trebuie să tindă”. Simbolistica zilei explicată prin momentele cele mai Însemnate ale istoriei României asociate cu regalitatea: Întronarea M. Sale Regele (1866), proclamarea independenței (9 mai 1877) și instituirea regatului (1881), justifica pe deplin, În opinia ministrului Instrucțiunii, alegerea
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
cei mai mari din câți au ocupat până acum Tronul țării”. Desfășurarea acestui scenariu patriotard reclama implicarea profesorilor de toate gradele, care aveau misiunea de „a nu neglija niciun mijloc care ar fi propriu pentru deșteptarea și Întărirea În inima tinerimii a patriotismului celui mai nețărmurit” . Chiar dacă, Într-o primă fază, circulara nu era adresată membrilor corpului didactic primar, recomandarea ministerului viza orașele fără școli secundare, unde directorii școlilor primare trebuiau să aibă În vedere conținutul și, În consecință, să procedeze
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
doilea mandat ministerial (1901-1904), Spiru Haret sublinia Într un document de o amplă analiză, intitulat Raport la Rege asupra activității Ministerului de Instrucție (1903), utilitatea serbării zilei de 10 Mai În școala care trebuia Înainte de toate „să sădească În sufletul tinerimii iubirea nețărmuită de țară și sentimentul solidarității naționale”. Ministrul remarca faptul că, În cei șase ani scurși de la instituirea zilei de 10 Mai ca zi de serbare națională, progresele obținute prin aplicarea deciziei au fost remarcabile, data rămânând „o zi
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți (1922-1928) și tot aici Facultatea de Teologie (1928-1932). A funcționat ca ziarist, director de librărie (1933), referent de presă (1939-1940), cenzor la Direcția Presei din Ministerul Propagandei. După ce, elev fiind, scosese, alături de alți colegi, „Ecoul tinerimii”, „Caietul celor patru” și „Speranța”, e prezent cu proză în „Junimea literară” din 1929. La începutul anilor ’30 devine animatorul grupării Iconar, al editurii și mai târziu al revistei omonime (1935-1938), toate fiind forme de promovare a tinerei literaturi bucovinene
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
a lungul acestor ani își câștigase existența ca slujbaș la diferite instituții, printre care Eforia Spitalelor Civile, Ministerul Agriculturii, Fundația Culturală „Principele Carol”, revista „Gândirea” (administrator), Ministerul de Externe (Direcția Presei). Continuă să facă jurnalistică. Îi apar poezii în „Foaia tinerimii”, „România nouă”, „Săgetătorul” lui Mihail Sorbul, „Universul literar”, „România nouă” ș.a., multe semnate cu pseudonime, dintre care frecvente sunt Z. Tudor și Zaharia Tudor. În 1921, în „Ziarul științelor și al călătoriilor”, sub semnătura Mitroiu Th. Ștefan, îi apar Note
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
consultant și consilier la Uniunea Scriitorilor din RSS Moldovenească (membru în comitetul de conducere ales în 1987 și reconfirmat la Congresul din 1990), redactor la Comitetul de Stat pentru Radio și Televiziune (demis ca naționalist), la publicațiile „Moldova socialistă” și „Tinerimea Moldovei”, colaborator, iar din 1994 redactor la „Glasul națiunii” (primul ziar tipărit cu caractere latine după inițierea acțiunii de renaștere națională) și la „Țara”. A regizat filmele Bariera, Se caută un paznic (1967) și Singur în fața dragostei (1969), a scris
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]