417,522 matches
-
punctuație ("virgulele"), la folosirea unor forme greșite ("O poezie interesantă, dacă o mai șlefuiești va fi chiar bună însă ai grijă la gramatică, în special la formele perfectului simplu. în rest... e bine"). Altele implică elemente lingvistice în aprecierea de tip stilistic: "în final ai un verb la persoana a treia (...); eu zic că dacă tot ai mers cu persoana întâi în ultimele versuri să-l interiorizezi și p'ăsta"; "în prima strofă sunt substantivele articulate hotărât. Părerea mea subiectivă și
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
ură stenică), încît, după numai trei spectacole, te poți hazarda să spui că ai recunoaște, oricînd, "un Garcia". În ceea ce mă privește, ediția 2002 a fost revelația Rodrigo Garcia. În rest, în Avignon-ul invadat de teatru, pe un zid, un tip exasperat a mîzgălit, cu litere uriașe: "Nos vies, c'est pas un spectacle!" Desigur, se înșela. Există viață în afara teatrului?
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
Alexandra Olivotto Dacă nu ar fi el însuși o parodie (dar este?), discursul lui Ioan Buduca ar fi demn de ridiculizarea și de oprobriul lui Antisthius (pseudonimul adoptat de Nicolae Steinhardt). Altminteri, tipul de text pastișat de Buduca e unul dintre cele mai prolifice pe terenul românesc post-revoluționar: acela al revistelor paranormale, care amesteca religia (cu o clară preferință pentru buddhism), numerologia și astrologia, istoria și politica, etc. pentru a compune o salată
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
o lapidare în toată regula: Chinezi. Eschimoși. Țigani. Ramuri ale unei vechi subrase. Ramuri care au încetat să mai fie locuite de curentul principal de viață și nu mai evoluează (pag. 46). Și dacă tot s-a ajuns la un tip de esențialism rasist de cea mai joasă speță, o referire la chestiunea evreiască nu putea lipsi: Dacă n-ar conspira, evreii și-ar rata misiunea spirituală (pag. 37). Imaginația autorului atinge dimensiuni hiperbolic - absurde când vine vorba de date noi
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
tot soiul, cuvinte folosite cu mult în afara contextului lor originar (fractali, geomagnetism, metamatematică) și în grupuri insolite (algoritmul transformărilor poliedrale prin care elementalii produc eflorescențe), galopul de referințe pseudo-erudite și parada barbarismelor (luciferizant) completează cu succes savoarea absurdă a acestui tip de discurs. Meditând asupra naturii simulacrului, Baudrillard constată că fuziunea dintre adevăr și fals e inerentă procesului de simulare: Dacă eu simulez un jaf într-o bancă, cum voi putea convinge poliția că nu e un jaf? Adaptând-o în funcție de
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
de alt poet, într-un unic șir amețitor, care începe cu Eminescu și se încheie cu Irina Matei (?). Nu ai cum să găsești un nume căutat decît răsfoind toată antologia. Selecția este dispusă la compromisuri nepermise. Las deoparte cazuri de tip Mihai Beniuc sau Adrian Păunescu întrucît ele pot fi interesante ca istorie literară. Dar mă întreb pe cine mai interesează astăzi să citească în germană încercările poetice ale lui Dragoș Vicol sau Lucian Valea, de ce trebuie incluși în antologie Alexandru
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
intrat masiv în vederile unor cercetători. Fără a uita contribuția fondului de manuscrise care, ca și accesul la periodice, presupune minuțioasă implicare, dozat și chibzuit cântărită. Autorii ediției au conștiința că de datoria lor este să efectueze o lectură de tip special, stimulatoare de judecăți, dar și de răspunderi, să știe cum să cântărească faptele pentru ca evidența să nu se descopere doar capcană. De aceea, stabilirea paternității devine uneori o adevărată problemă. Un text ca Sălăgeanul, este atribuit de unii cercetători
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
și pînă la ultimul volum. Așa înțelegem că va arăta proiectul dus pînă la capăt. Deocamdată avem la îndemînă începutul, primul tablou al seriei care reconstruiește adolescența și tinerețea autorului. Stilul căruia Radu Cosașu i-a rămas fidel e un tip special de non-ficțional. Nu e vorba nici despre un jurnal sau despre memorii, pentru că textele pe care autorul le numește nuvele nu sînt atît de inocente pe cît ar trebui să fie dacă ar ține de acel grad zero al
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
a fost că, după încă vreo lună și ceva, mi-a telefonat și mi-a spus: "Uite, vreau să-ți propun ceva." Avea un prieten care organiza niște seri literare într-un restaurant ce amintește de un bistro parizian de tip vechi. Restaurantul se cheamă "La Canaille", iar serile se numesc "Les mille feuilles de La Canaille". Fiecare seară are cîte o temă. De data asta, tema era " Le coup de coeur du libraire". Trei librărese își aleseseră autorul preferat. Ea m-
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
XIX, despre pasajele Parisului și despre Baudelaire, mi-am dat seama că sînt niște cuvinte-cheie, care-mi folosesc în ceea ce scriu eu. De pildă, acest termen de flâneur, care a fost creat în secolul XIX și care desemna apariția unui tip de individ, care avea timp, așa că mergea să se așeze pe terasele cafenelelor, care existau în pasaje. Flâneur-ul avea o perspectivă "deschisă" asupra străzilor, asupra a ceea ce se întîmplă, asupra mișcării umane din jurul lui. Acest individ se afla puțin "în
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
Mâgots și la Café de Flore, în zilele noastre, astăzi, acum. Și am descris exact ceea ce vedeam. Am descoperit tot felul de lucruri la care nu mă așteptam. Cu acest capitol se termină cartea. Dar înainte de asta, am prezentat două tipuri de cafenele: una hipersofisticată, de pe Champs-Elysées, un fel de transpunere abstractizată a cafenelelor tradiționale, cu un design destul de contemporan, care atrage un alt fel de public, iar alta - la extrema opusă: o cafenea ținută de un cuplu de marocani. E
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
cred că nu au citit prea multe despre cafenele și, oricum, n-au avut multe înregistrări pe viu, făcute cu ochiul subiectiv al autorului. Ceea ce e altceva decît să găsești niște informații într-un ghid. Oricum, e vorba despre un tip de trăire subiectivă pe care fiecare o poate avea, la rîndul său. Pui un om într-o cafenea, în zumzetul și în multiplicitatea mirosurilor de acolo și fiecare are o atitudine diferită la acel mediu. În orice caz, ceea ce m-
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
construcția celorlalte, în ce măsură acest ciclu inedit a fost definitivat. Impresia mea este că el nu are final și că putem reconstitui modul în care Iustin Panța scris dezvoltînd ulterior în sensul aprofundării, al căutării și într-un alt registru de tip meditativ-eseistic reflecții pe marginea versurilor. "Deocamdată cuvintele nu se potrivesc, nu se adună. Nu de înălțimea lor te sperii, ci de spațiile strîmte dintre ele și de îngustimea lor" - spune la un moment dat regretatul poet. Iustin Panța - Cealaltă obișnuință
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
vechi și mai noi marchează anumite diferențe semantice: între oferta în bani și cea în obiecte, pentru a obține sau nu avantaje ilegale; deosebirea principală privește plasarea "darului" înaintea sau în urma unui serviciu, condiționat deci sau nu de el: între tipul mită și bacșiș diferențele sînt mari, dar uzul lingvistic le substituie de multe ori, prin extensii ironice. încă din textele vechi românești (în primele traduceri de texte religioase, în pravile, la cronicari) apar cuvintele (de origine slavă) mită și mîzdă
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
rezolvă toate problemele în România" (sictir.org). Termenul nu are restricții cantitative, folosindu-se atît pentru sumele mici, cît și pentru cele foarte mari - "Locotenent de poliție - judecat pentru șpaga de peste 13.500 de dolari" (abuzuri.hypermart) - și pentru diverse tipuri de interacțiuni sociale: " Să ne plătim oficial, cu chitanță, șpaga la doctor, șpaga de bac sau de licență, șpaga de angajare, șpaga de loc de veci, etc., cu TVA cu tot" (ziuadevest.ro/ arhiva, 16.01.2002). Ca orice termen
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
a personajului, care apoi va putea fi găsită în multe romane ale lui Breban. Și în Voința de putere, unul dintre protagoniștii principali, Amedeo Dumitrașcu, se transformă brusc dintr-un ziarist rațional, într-un militant pentru extrema dreaptă. Dumitrașcu este tipul țăranului ambițios, ne spune tot timpul naratorul tiranic, superomniscient. De altfel, s-a mai spus, naratorul este personajul dominant în orgia narativă brebaniană. Relația dominant-dominat este omniprezentă - de la structurile narative, pînă la personaje. Multe dintre romanele lui Breban par simple
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
tot timpul naratorul tiranic, superomniscient. De altfel, s-a mai spus, naratorul este personajul dominant în orgia narativă brebaniană. Relația dominant-dominat este omniprezentă - de la structurile narative, pînă la personaje. Multe dintre romanele lui Breban par simple cărți de duzină de tip sado-maso intrate în metastază, umflate pînă la peste 600 de pagini, împopoțonate cu ceva Nietzsche și cam atît. Avem și tipul nobilului, Callimachi, atît de nobil că nu poate sta confortabil într-un bar dacă se așază doi străini lîngă
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
este omniprezentă - de la structurile narative, pînă la personaje. Multe dintre romanele lui Breban par simple cărți de duzină de tip sado-maso intrate în metastază, umflate pînă la peste 600 de pagini, împopoțonate cu ceva Nietzsche și cam atît. Avem și tipul nobilului, Callimachi, atît de nobil că nu poate sta confortabil într-un bar dacă se așază doi străini lîngă el. Personajul principal este Mîrzea, geniul abisal, amestec de generozitate și promiscuitate, cel care îi manevrează cu ajutorul unor puteri obscure pe
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
consacrată, nici o femeie nu are dreptul la prim-plan. Ele au de obicei istorii de "victimă", sînt toate niște biete Justine rătăcite prin orgiile masculine complicate, intelectualo-erotice. De-a lungul timpului Breban a întocmit un adevărat bestiar: există bărbați de tip tigru, armăsar, iar femeile pot fi iepe de rasă, oi, căprioare și multe altele. Imaginația nu depășește hotarele acestei ferme a animalelor... Iată un citat reprezentativ despre o "căpioară tremurînd de candoare" prinsă în plasele donjuanului: "I-am provocat instinctul
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
Mircea Mihăieș Recent încheiatul bacalaureat a adus în prima pagină a ziarelor un nou tip de corupție: corupția autodenunțaților. Nu știu exact ce prevede legea în legătură cu mituitorii ce hotărăsc să-și mărturisească ticăloșia. în opinia mea, nu există nici o diferență între corupt și corupător și ei ar trebui tratați identic. N-am văzut nici un fel
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
a fi realitate. Neînoielnic, o parte din fascinația pe care o suscită din totdeauna Africa se transmite lecturii, dar studiul acesta oferă el însuși suficiente argumente pentru o lectură plăcută. Observația pătrunzătoare, suplețea analizei, stilul care infirmă ariditatea scrierilor de tip academic, și, în primul rînd, felul în care un subiect atît de îndepărtat este adus atît de aproape, sub privirile cititorului. Simona Corlan-Ioan, Tombouctou, Orașul imaginar, Editura Paideia, Col. Spații imaginate, București, 2002, 216 p., 88 000 lei.
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
ale vorbirii obișnuite. Se spune mereu, pe bună dreptate: limbajul ascunde și nu arată. Exact ca și anotimpul cel mai frumos, când totul pare gri, aurindu-se numai pentru cei care sunt așteptare ei înșiși. Din nou poezia: un alt tip de frazare, nu o deviere metaforică, ci ritmică, acesta fiind principiul, forța ei. Wordsworth - poezia nu se deosebește cu nimic de proză, cu excepția ritmului. De obicei limbajul uzual nu poate comunica emoții intense, pentru a comunica emoții intense trebuie să
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ia parte fetițe sub o anumită vîrstă. Care e scopul acestei decizii? Descurajarea chinuirii copiilor de la vîrste fragede în acest sport. Începută de la șase ani, gimnastica de performanță le distruge fizic pe bietele fetițe care sînt supuse unui regim de tip Mengele pentru a deveni campioane. Cînd Bela Karoli a revoluționat gimnastica feminină mondială cu faimoasa lui școală de pe băncile căreia a ieșit marea premiantă Nadia Comăneci, fetița care a înmărmurit lumea la 14 ani, el avea cel puțin scuza că
Scandalul din gimnastică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15283_a_16608]
-
alte candidate la glorie. Oricum, după ce a emigrat în Statele Unite și după ce s-a văzut condiționat de niște prevederi sau temeri ale unor părinți mai treji la cap decît cei din România, Bela Karoli a încetat să mai producă acest tip de campioane. În România această practică nu numai că n-a încetat, dar s-au comis și falsuri în numele perpetuării ei. În loc să deschidă o anchetă după ce s-a aflat că două gimnaste au cîștigat medalii de aur în urma falsificării vîrstei
Scandalul din gimnastică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15283_a_16608]
-
Doar un om care observă și se observă. Și din toată această platitudine asumată, din toată această viață banală se construiește unul dintre cele mai spectaculoase texte ale ultimilor doisprezece ani. Las la o parte în spațiul rămas toate celelalte tipuri de spectaculos pe care jurnalul Tiei Șerbănescu le conține pentru a face o scurtă discuție în jurul spectaculosului literar. Jurnalul începe în septembrie 1987 și este organizat în mari capitole care poartă fiecare cîte un titlu. în corpul jurnalulului sînt inserate
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]