817 matches
-
din colegi, cu tristețe în glas Ce mai știm noi despre ei !.. După atâta amar de vreme.. aproape că am uitat tot.. tot.. Îți vine să renunți.. Și totuși.. și totuși trebuie s-o faci, deși timpul cu puterea sa tiranică a așternut atâta depărtare.. A dori să-ți deschizi inima, să-ți dezvălui gândurile în amintirea unor ani străluciți.. este un vis pentru oricare dintre noi, elevii de atunci.. Simți niște porniri lăuntrice, adânci, năvalnice.. dar, te înspăimântă gândul.. „Oare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tiraniei majorității. În lupta împotriva celor care afirmau că o democrație prea întinsă nu se poate susține cu o conducere unitară, Madison a argumentat că tocmai pluralismul rezultat asigură protejarea împotriva unui guvern prea puternic sau împotriva unei majorități prea tiranice. Însuși numărul ridicat de grupări diferite face imposibilă supremația vreuneia dintre ele asupra celor mai slabe. În același timp, separarea între executiv și legislativ este însă practic imposibilă într-o democrație. O anumită facțiune politică, în urma alegerilor democratice, preia puterea
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
să nu uităm că tiranul nu au apărut din cauza prezidențialismului, ci din cauza sistemului politic totalitar ce l-a propulsat. Într-un sistem cu partid unic nici nu trebuie să existe o persoană în vârful ierarhiei pentru ca acest regim să devină tiranic. Sistemul totalitar produce tirani, oricum s-ar autointitula ei. 2. Al doilea argument constă în prezentarea unor conjuncturi sau forme în care au fost înțelese la noi diferite sisteme ca și cum acestea ar fi modele. De exemplu, în favoarea parlamentarismului este invocat
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
cu riscul de a compara caii cu măgarii În Încercarea de a „cronometra“ „concurenții“. Dar, pentru că ne vom aminti Îndată de evoluție, să-i supunem și criteriile, folosind de fiece dată fațeta proprie momentului a criteriului; și atunci stăpân, unul tiranic, devine timpul. Într’adevăr, În devenirea ei, În evoluție, Natura se grăbește. Și Încă din ce În ce mai tare. Ceva firesc, căci fiecare nouă realizare Înseamnă un motor În plus. Naturii i-au trebuit vreo 17 miliarde de ani pentru ca, plecând de la Marea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ulterior, devenită principesă-mamă, și-a putut exprima și aplica părerile în acest domeniu. Concepția și rezultatele acțiunii educative a Principesei Elena au fost lăudate de unii și criticate de alții. Iată părerea unuia dintre biografi: „Crescut de mama sa « destul de tiranică » Mihai a devenit adversar al sexului slab. « Încă din copilărie Mihai detesta joaca cu fetițele neavând ca prieteni decât băieți. Devenea tăcut și ursuz de cum era prezentat unei femei tinere și elegante »”. 31 iulie. Ziarul „Le Matin” publică o declarație
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
care influențează profund, dar din afară, sistemul economic. Legătura dintre monedă și politică a fost sesizată și de către Platon, care în opera sa "Republica" vorbește despre modul în care "fiecare stăpânire legiuiește potrivit cu folosul propriu: democrația face legi democratice; tirania tiranice și celelalte tot așa"773. De asemenea, adaugă, dezbătând tendința stăpânirii politice de a-și impune voința: "Spun, deci, că în orice cetate, dreptatea este același lucru: anume folosul stăpânirii constituite. Or, cum aceasta are puterea, îi este vădit celui
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
Egalitatea simplă de acest tip este un utopism nefast al vechii stângi... conflictul politic și competiția pentru a fi cel dintâi creează întotdeauna inegalități, iar acțiunea antreprenorială determină întotdeauna inegalități economice... Niciuna dintre acestea nu poate fi prevenită fără intervenții tiranice nesfârșite în viața de zi cu zi..."1160. Există ceva romantic și chiar mistic în credința socialiștilor în colectivism și egalitarism 1161. Este ideea aceea îndrăzneață care a crescut în mințile oamenilor și conform căreia ei se pot situa deasupra
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
râdea în barbă: Unghiul e bun, soarele ține cu mine, trebuie să le arăt ce pot chiar dacă am patruzeci și cinci de ani. Eu am fost bun la vremea mea, foarte bun, dar am avut ghinionul să am un tată tiranic care mă domina, mă muștruluia la tot pasul. Am ratat de câteva ori, adevărat, dar din vina lui: era invidios pe mine că am ieșit mai talentat. El a fost un mare ratangiu! Cel mai mare ratangiu din orașul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și poate nici modul cum spune, ci sunetul celor spuse, o muzică misterioasă și obsedantă, care este numai a lui. Muzicalitatea eminesciană — pe care un neromân, chiar știind românește, cu greu o poate simți pe deplin — are un efect copleșitor, tiranic. De mai bine de un veac, românii se află sub vraja ei. Mitul lui Eminescu cuprinde mai multe ingrediente. Mai Întâi, evident, poezia, fondul ei de idei și imagini, și perfecțiunea formală, sensibil deasupra nivelului literaturii române din epocă. Apoi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
este crud și răpitor ca vulturul <endnote id="(413, p. 17)"/>. Jean d’Indagine - care și-a publicat cartea de physiognomonie și chiromancie la Strasbourg, În 1531 - susținea că oamenii cu nas curbat ca un cioc sunt colerici, obraznici și tiranici <endnote id="(386, p. 297)"/>. În De Humana Physiognomia (Neapole, 1586), Giambattista della Porta scrie, la rândul său, că nasul În formă de cioc de corb sau de cocoș denotă nerușinare și desfrâu, iar oamenii care au buzele groase și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu mai mult succes <endnote id="(322, pp. 222-223 ; vezi și 125, p. 156)"/>. Adolphe Stern Își aduce aminte cum atunci, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, tatăl său - giuvaergiu evreu din București - și-a schimbat portul : „Familia, o puternică alcătuire tiranică pe atunci, Începu să cârtească și scandalul ajunse la culme când tata se Îmbrăcă «nemțește». Un apikores (necredincios, cuvânt stricat din Epicur), nu altceva ! Dar el, odată pornit pe această cale a pierzaniei, nu ținu seama de furtuna stârnită și-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
figură de prim rang a politicii mondiale în ultimul sfert al secolului XX. Ca secretar general al PCUS și, ulterior, președinte al Uniunii Sovietice, era unul dintre puternicii lumii. A fost ultimul secretar general al acelui partid care a condus tiranic cel mai întins imperiu al zilelor noastre. A făcut o figură aparte în această funcție față de toți predecesorii săi. Stalin a fost un tiran. Hrușciov a fost un produs tipic al educației de partid, un "aparatcik" necizelat care s-a
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
de orice fel, chiar și drepturile animalelor etc. au devenit aproape obiecte de cult. Apare, de aceea, pericolul invers, acela al încălcării drepturilor majorității în favoarea indivizilor sau a unei minorități. 5. În Uniunea Sovietică centralismul era absolut. Totul era condus tiranic de la centru. Și viața politică, în măsura în care exista, și economia, cultura, educația etc. erau dirijate cu o mână de fier din capitală, după criterii și obiective stabilite arbitrar de partidul unic; de fapt, de cei câțiva care controlau partidul. În UE
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
radical precum și disputa, tot mai dură, cu SUA și UE pe marginea dosarului nuclear au făcut din Iran una din vedetele politicii și diplomației mondiale. Imaginea noastră, a europenilor inclusiv a românilor asupra Iranului este cea a unei țări conduse tiranic de islamiști fanatici, de acei oameni cu turban, barbă și îmbrăcați cu un fel de halat ce amintește de vremea fanarioților din Principatele Române. Fără îndoială că această imagine este, într-o anumită măsură, simplistă, dar ea se bazează, totuși
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
că-i poate folosi pentru proprii-[267]le interese. De aceea i se cuvine și lui ceea ce numesc francezii „le bénéfice du doute”. Firea lui l-a împiedicat însă de la început să se adapteze noii situații, atât din pricina caracterului său tiranic de totdeauna, cât și din pricină că puțini oameni se mai pot schimba la aproape 60 de ani! După 6 Octombrie, când a constatat că Legionarii nu-l vor proclama niciodată conducătorul lor, reacțiunea lui a fost tot mai accentuată, și asasinatele
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
trei ani. S-ar părea că domnii actuali ar fi învinovățiți că au favorizat venalitatea slujbelor, au prodigat titlurile de boierie și au cruțat prea puțin țările în multe privințe. Principele Caragea este acuzat că ar fi ocârmuit în chip tiranic, dar această învinovățire nu poate fi făcută domnului Moldovei, căruia i s-ar putea reproșa prea multă slăbiciune și nehotărâre. Se pare că și-ar fi atras animadversiune, jignind, în momente delicate, niște familii pe care Rusia le cinstește cu
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
un prilej de etalare a științei, a puterii, a personalității lor. Naturile psihotice sunt nerăbdătoare să demonstreze cât de „tari” sunt. Cu cine? Cu niște ființe plăpânde și neajutorate, care nu pot riposta tocmai pentru că sunt Încorsetate Într-un mecanism tiranic și nimicitor. Să ne gândim, de pildă, la acei profesori care de abia așteaptă să-și „articuleze” elevii (cu note proaste, bineînțeles), să le demonstreze că „nu știu”, că „știu prea puțin” (comparativ cu ei!). Aceștia pun note, paradoxal, când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
dacă ne referim la lumea contemporană. Cea de-a treia "cutie", conducerea legală-rațională-birocratică, este ticsită cu aproape 180 de țări independente contemporane, și devine astfel diluată, deoarece amalgamează o mare varietate de regimuri: autoritarismul birocratic latino-american, democrațiile neocorporatiste scandinave, regimurile tiranice africane. Disconfortul teoretic devine și mai acut atunci când cercetătorul empiric descoperă că cele mai multe din regimurile incluse în această a treia "cutie" nu sunt nici măcar legitime. Astfel, vechea tipologie weberiană nu include majoritatea regimurilor contemporane. Această tipologie clasică trebuie adusă la
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
imaginea personalității și aspirațiile maselor, sau interpretând-o ca pe o religie politică organizată 26. Subjugarea de ieri rămâne un fapt istoric, dar este necesar de subliniat că degenerarea leadership-ului carismatic tranzițional către un cult al idolatriei și o conducere tiranică a fost mai frecventă decât rutinizarea carismei în noi instituții. Pentru secolul al XX-lea noțiunea de carismă se aplică doar în cazul a puțini lideri politici. Aplicarea sa unui satrap precum Stalin sau unui commediante precum Mussolini este înșelătoare
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
regimuri autoritare. Chestiunea care se pune nu este de a ști dacă sunt sau nu legitime, ci evitând această dihotomie și adoptând terminologia lui David Easton în ce măsură beneficiază ele de o "susținere difuză". A treia varietate include anumite regimuri dictatoriale, tiranice sau totalitare, respinse sau tolerate în chip pasiv de majoritatea populației, chiar dacă poporul nu are posibilitatea de a-și manifesta nemulțumirea. Absența revoltelor nu implică în mod necesar adeziunea la regim, întrucât o revoltă e posibilă doar în anumite împrejurări
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
schimbările climatice, pe cei cu vederi evanghelice, care vor să protejeze planeta verde a lui Dumnezeu și Întreaga Lui creație și pe geostrategi, care vor să reducă dependența noastră de țițeiul brut, deoarece această dependență alimentează câteva dintre cele mai tiranice regimuri din lume. Indiferența totală a echipei președintelui Bush față de dezvoltarea unei asemenea strategii geo-verzi - care, printre altele, ar Întări dolarul, ar reduce deficitul comercial, ar transforma America În lider mondial al combaterii schimbărilor climatice și ar stimula companiile americane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
un proces de "etalare mediată a eului" (G. Călinescu..., p.125), în spiritul distincției lui Tudor Vianu despre "dubla intenție" a limbajului 3. Iată câteva exemple din acest nou palier de viziune: Ipostaze... "Heliade, concentrat asupra "potențelor" extraordinare ale eului tiranic chiar și cu sine, ni se înfățișează de pretutindeni ca personaj al operei. Acest personaj demonic de activ și omniprezent, vorbind într-un constant stil incisiv, e una din primele condiționări ale unității scrisului heliadesc" (p. 53); "Indiscutabil, ipostazele heliadismului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de adevărurile sale, înfățișându-se înaintea cititorului, el însuși ca personaj efectiv interesant, închegat deasupra textului, din luminile și umbrele proprii naturii umane" (p. 217); ""Actualizarea scenică" a textului îl are ca actor pe însuși autorul (...). Oricum, autorul își menține tiranic prezența ca personaj povestitor care regizează totul" (p. 222); "Dintre ascultători, pe rând, în chip regizat, se ridică un actor-retor, consumând de fapt patosul oratoric, refulat, al autorului. Regizor și actor totodată, el se zbuciumă necontenit sub toate măștile, creează
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
exces contrar”, astfel și în cazul orânduirilor politice, atât la nivelul cetății, cât și al individului, va apărea în mod necesar „din suprema libertate (...) cea mai cuprinzătoare și desăvârșită robie”. Boala care cuprinde cetatea democratică și care o transformă în tiranică este produsă de către conducătorii îndrăzneți, „bondarii”. Asemănarea acestei etape a degenerării cu o boală ne certifică faptul că, pentru Platon, cetatea este asemănată cu un organism între părțile căruia trebuie să existe echilibru, la fel cum susținea teoria hipocratică, altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
prea mare și rău-venită pe cea mai grea și mai amară robie adusă de către robi”. Având stabilită doar până într-un punct teoria dorințelor sau atitudinilor psihologice, Socrate consideră că aceasta trebuie continuată în acest moment pentru că în constituția omului tiranic se petrec anumite transformări. Este deja clar că avem câteva feluri de atitudini apetitive: unele necesare, unele nenecesare, dar legitime și unele nenecesare, necontrolate. Putem să conchidem, în acest punct, că avem de fapt cinci constituții psihologice pure: aristocratică (condusă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]