793 matches
-
ajunge la concluzia că cetatea regală este perfect opusă cetății tiranice, în toate privințele, la fel cum și omul regal este opus celui tiranic. Transpunând această idee în perspectiva fericirii, raportul se păstrează întocmai, cel mai nefericit va fi omul tiranic. Dacă, din punctul de vedere al fericirii, lucrurile se petrec așa, urmează, evident, că nici la nivelul libertății lucrurile nu se schimbă. Astfel, omul tiranic și cetatea tiranică vor fi cele mai lipsite de libertate, în ei domnind doar partea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
această idee în perspectiva fericirii, raportul se păstrează întocmai, cel mai nefericit va fi omul tiranic. Dacă, din punctul de vedere al fericirii, lucrurile se petrec așa, urmează, evident, că nici la nivelul libertății lucrurile nu se schimbă. Astfel, omul tiranic și cetatea tiranică vor fi cele mai lipsite de libertate, în ei domnind doar partea „cea mai rea și mai turbată”, care va face orice în afară să gândească și îi va îndruma pe căi mereu schimbătoare și agitate. Sufletul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
perspectiva fericirii, raportul se păstrează întocmai, cel mai nefericit va fi omul tiranic. Dacă, din punctul de vedere al fericirii, lucrurile se petrec așa, urmează, evident, că nici la nivelul libertății lucrurile nu se schimbă. Astfel, omul tiranic și cetatea tiranică vor fi cele mai lipsite de libertate, în ei domnind doar partea „cea mai rea și mai turbată”, care va face orice în afară să gândească și îi va îndruma pe căi mereu schimbătoare și agitate. Sufletul tiranului, plin de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de cunoașterea adevărului și „precum vitele” vor privi întotdeauna în „jos”, sclav al corpului și al celor mai rele porniri. Fiind stabilit deja că legea și ordinea, cele mai înrudite cu rațiunea, sunt cele mai apropiate de adevăr, iar dorințele tiranice și erotice se depărtează cel mai mult de acesta, va rezulta fără posibilitate de îndoială că tiranul nu va ajunge niciodată să cunoască adevăratele plăceri și va trăi în modul cel mai puțin plăcut cu putință. Tiranul trece dincolo de orice
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Pentru Platon, ea duce până la tiranie. Tiranul este acel individ care preia în sistemul libertății sale libertatea tuturor celorlalți ca libertate a sa. Iar ca situație radical contrară constituției drepte, în care nimeni nu avea aproape nimic al său, constituția tiranică îl arată pe unul singur având aproape totul ca al său. Dacă sunt posibile doar trei configurații, atunci nu ar trebui să existe decât trei momente ale decăderii. Însă Platon afirmă limpede că sunt cinci constituții, care ar trebui să
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Paznicul-filosof Omul regal O.(l.b.) Kallipolis Înțelepciunea curajul cumpătarea Ardoare Soldat Omul timocrat L.(o.b.) Timocrație Onoarea Dorință Generală Producător Omul oligarh B.(o.l.) Oligarhie Averea Concretă Omul democrat Capul domestic al bestiei Democrație Neînfrânarea Ireală Omul tiranic Capul sălbatic al bestiei Tiranie Demența II. Morfologia politică a lui Aristotel Aristotel prezintă o morfologie a politicului conform căreia există șase forme de guvernare: regalitatea, aristocrația, politeia, tirania, oligarhia și democrația. De fapt, afirmația lui Aristotel este că există
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că binelui cel mic îi corespunde răul cel mic, nu înseamnă, după cum am arătat, că o cetate politeică se va declina neapărat într-una democratică și, apoi, mai departe, în mod liniar, într-una oligarhică și, în sfârșit, într-una tiranică. Dimpotrivă, declinul poate fi și un „salt” ori schimbarea poate să reprezinte, pur și simplu, o ameliorare. Imaginea cetății care decade continuu este doar o posibilitate logică pe care sistemul morfologic aristotelician o include alături de altele. În fond, nu există
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este unul sofistic și nu unul filosofic, chiar dacă, eventual, raportarea filosofului la inteligibil ar rămâne una autentică. Pe de altă parte, raportul dintre filosof și cetate este departe de a mai putea fi citit din pespectiva filosofului nedreptățit de cetatea tiranică, după critica bine întemeiată a acestui mit formulată de Andrei Cornea, pentru care Atena rămâne adevăratul spațiu de libertate al manifestării socratismului, iar nu cetatea lui Platon, unde Socrate nici nu ar fi fost condamnat, viața lui nefiind nici măcar posibilă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe plan mental, a urmărilor inevitabile ale atitudinilor deviante adoptate. Altfel spus, ele exprimă slaba capacitate de a trăi anticipativ o serie întreagă de efecte sau stări emotive, motiv pentru care persoana respectivă trăiește mai mult „în prezent”, sub presiunea tiranică a pulsiunilor și trebuințelor sale primare. b. Modificări accentuate ale vieții afective și ale voinței. Dintre aceste modificări, cu un puternic substrat ereditar, menționăm: toleranța foarte scăzută la frustrare; o pronunțată labilitate afectivă; un potențial agresiv ridicat; indiferență afectivă (absența
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
postulezi. E suficient să constați, să privești în jurul tău, să înveți deschizând larg ochii. Vremea împăraților iulio-caudieni - Isus e conceput ca un contemporan al lui Tiberiu - aceea a sfârșitului Imperiului și a Evului Mediu timpuriu sunt pline de împărați sângeroși, tiranici și autocrați, războaiele se țin lanț la frontiere, sărăcia e generală, intrigile politice sunt permanente și se aseamănă, omul de rând plătește ca de obicei oalele sparte: atunci când nu apare ca posibilă pe terenul politic, aspirația către o altă lume
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de imaginație epică. Piesele cultivă farsa tragică, parabolicul, comedia de moravuri, cu mijloacele și limbajul teatrului postionescian. Punctul de reper mai îndepărtat rămâne tot Caragiale, modelul absolut. Personajele sunt mărunți funcționari locali, birocrați înăcriți, femei bovarice și geloase, mărunți șefi tiranici față de subalterni și slugarnici față de superiori. O lume și o existență în care toate se amestecă, inclusiv o notă de reverie care bate mereu spre absurd. Bunăoară, piesa Petrecere într-un pian cu coadă. Este o inspirată parabolă sentimentală, ceea ce
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
tur) s) dobândeasc) suficient) fort) defensiv) sau preventiv), încât s)-si descurajeze adversarii s) atace. Astfel, Tucidide înregistreaz) faptul c) în R)zboiul Peloponesiac, orașele-stat mai mici ale Greciei au privit-o pe mai puternică Aten) că pe o cetate tiranic), iar pe mai puțin puternică Spart) că pe eliberatoarea lor (aprox. 400 î.H., Cartea v, capitolul 17). Conform lui Werner Jaeger, Tucidide consideră această ,,perfect natural în acele împrejur)ri”, ins) a remarcat ,,c) rolurile de tiran sau de
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
din variația semnificativ) a num)rului produc)torilor. Dintre miile de cultivatori de grâu, efectul fiec)rui produc)tor luat separat asupra pieței este neglijabil. În calitatea mea de produc)tor de grâu v)d piața că pe o fort) tiranic), abia afectat) de propria mea acțiune. Supus presiunilor generale și impersonale, sunt absorbit de acestea, urmând s) iau decizii ce țin de propriul meu efort. Că unul între alții de ordinul miilor, sunt nevoit s)-mi definesc scopurile doar în raport cu
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
atât de fidele, încât diferențele dintre diverse tipuri de sateliți vor fi nesemnificative” (p. 280). 26. Acest citat și următorul sunt preluate din Colby, „Intelligence in the 1980s”, p. 69. 27. Desigur, comiterea unui act de trădare la adresa unui regim tiranic sau agresiv poate fi justificată din punct de vedere moral. Pentru Ryszard Kuklinski, ofițerul din armata poloneză care a trecut de partea Statelor Unite și i-a spionat pe rușii ce îi asupreau țara natală, motivația era de ordin ideologic, astfel
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
sufocase orice vitalitate intelectuală; mai mult, unii literați mai cunoșteau încă destul de bine cultura clasică și cea mai mare parte a scriitorilor creștini se simțea îndemnată să combată cu armele gândirii erezia ariană adoptată de vandali, să opună argumentele folosirii tiranice a violenței. Stăpânirea vandală s-a sfârșit în 533-534 ca urmare a rapidei cuceriri bizantine, prezentată de propaganda imperială ca o refacere a Imperiului Roman. Sub multe aspecte, dominația bizantină în Africa și, pentru o foarte scurtă perioadă treizeci de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu. Invaziile longobarzilor care ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpânirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, unica putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și ele de barbarii de-acolo, sau intrate în administrarea Bizanțului, ostil și bănuitor față de Roma: pentru respectarea legii era nevoie de intervenții peste tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a inspirat programele Amnesty Internațional, Înființată câțiva ani mai tarziu. Uniunea scriitorilor sovietici a avut o inițiativă asemănătoare În anii 1950, rezervată Însă numai militanților comuniști, În timp ce acțiunile comitetului pentru scriitorii deținuți În Închisori se ocupau de victimele tuturor regimurilor tiranice. Mai multe centre PEN au primit astfel, mai ales În anii 1970 și 1980, scriitori pe care Uniunile din Est Îi excludeau, acesti exilați aducând cu ei În bagaje titlurile de noblețe pierdute de organizațiile scriitoricești rivale. În mai multe
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
popor se transformă în aristocrație”, deși sentimentul de clasă e foarte dezvoltat. Spiritul lor e paradoxal: „Ca orice popor mare, poporul englez e dublu: progresist și conservator, idealist și practic, tolerant și feroce, democrat și aristocrat, iubitor de libertate și tiranic.” R. abdică însă de la modul detașat-superior de abordare a lucrurilor și de la principii verificate în ultima sa carte de însemnări de călătorie, În Extremul Occident (Note de drum din Antile, California, Canada) (1955), unde realitățile sunt adesea denaturate, printr-o
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
nu anihilase vitalitatea intelectuală; mai mult, unii literați cunoșteau încă destul de bine cultura clasică, și cea mai mare parte a scriitorilor creștini se simțea îndemnată să combată cu armele gîndirii erezia ariană adoptată de vandali, să opună argumentele lor folosirii tiranice a violenței. Stăpînirea vandală s-a sfîrșit în 533-534, ca urmare a rapidei cuceriri bizantine, prezentată de propaganda imperială ca o refacere a Imperiului Roman. Sub multe aspecte, dominația bizantină în Africa și, pentru o foarte scurtă perioadă, treizeci de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nevoit să intervină pe teren, ca să spunem așa, pentru a astupa breșele care se deschideau continuu. Invaziile longobarzilor, care ajunseseră, la un moment dat, să amenințe chiar Roma; stăpînirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, singura putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și ele de barbarii de-acolo sau intrate sub dominația Bizanțului, ostil și bănuitor față de Roma: era nevoie de intervenții peste tot pentru ca legea să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mistificat”: el eșuează în înțelegerea vieții pentru că vrea să înghețe mișcarea acesteia în scheme dialectice abstracte, care guvernează oamenii dictatorial, așa cum s-a întâmplat cu regimurile comuniste în genere. Jocul ideilor generale, care supun realitatea concretă unui proces universalizant și tiranic, exercită asupra lui Chindriș (ca și asupra lui I., cel care își apără crezul politic marxist în eseuri) o fascinație fără ieșire, căreia îi sunt sacrificate, de cele mai multe ori, valorile solidarității umane. Îi este opus, în monologul Olgăi, fostul soț
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
necesității unei interpretări literale a textului. Tot ceea ce profetul Ioan afirmă trebuie înțeles ad litteram. Perechea „văduvă‑Anticrist” se metamorfozează aici în perechea, cu valoare complementară, „fiară‑pseudoprofet” (Apoc. 13). Într‑adevăr, prima pereche de termeni reflectă caracterul violent și tiranic al personajului; a doua, mai degrabă forța de atracție malefică. Simon Magul În cartea I din Adu. haer., Irineu descrisese deja doi precursori ai Anticristului: este vorba de Simon Magul (I, 23, 1 sq.) și de Marcu, ereziarhul (I, 13
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parusia. Anticristul va recapitula întreaga istorie a apostaziei, de la căderea îngerilor răi, până la ultimii apostați, ereticii. Aducând ca temei principal capitolele 2 și 7 din Daniel (coroborate cu alte mărturii ale Vechiului Testament), Irineu precizează mai întâi caracterul violent și tiranic al Anticristului. El va fi un rege iudeu - dar inspirat de modelul tiranului păgân - a cărui legitimitate va fi contestabilă și care va pune stăpânire asupra templului; va pune capăt cultului tradițional, instaurând propriul cult (influență de la Dan. 8,11
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fie de potențialitatea intrinsecă a simbolului însuși. În cazul nostru, este vorba de cea de‑a doua variantă. Cristos, precizează Hipolit, este numit aici „leu, în virtutea naturii sale împărătești și slăvite” (∗4 ϑ∈ ∃∀Φ4846∈< 6∀ℜ ♣<∗≅>≅<); Anticristul, „datorită firii sale tiranice și violente” (∗4 ϑ∈ ϑΛΔ∀<<46∈< ∀⇔ϑ≅¬ 6∀ℜ ∃∴∀4≅<) (6, 1). Ambiguitatea - în realitate, bogăția semantică - a simbolului „leului” permite valorificarea sa în două contexte radical opuse. „Leul” însă nu face decât să inaugureze o listă bogată și variată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lucrurile stau în felul acesta, ce sens ar putea avea introducerea legendei lui Nero („anticristul” păgân) în trama anticristologică? Mai întâi, trebuie spus că din legenda în cauză, Commodian reține doar câteva elemente, utile discursului său, ca, de pildă, caracterul tiranic și atitudinea anticreștină. Imoralitatea, cabotinajul și desfrâul sunt intenționat lăsate deoparte. Nero devine un personaj disuasiv pentru păgânii iudaizanți, deoarece campania dusă împotriva creștinilor și care va avea drept consecință directă anihilarea Romei, se va face la instigarea iudeilor. Drept urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]