290 matches
-
cu tărie în corectitudine, dreptate și sîrguință, făcuse o carieră de magistrat După dînsul doar prin aceasta putea să se năzuiască la ordine în lume și la întronarea cinstei. Pe vremea cînd tata încheia facultatea, la ministerul de interne fu titularizat un om cu vederi democrate. Hotărît să pună capăt moravurilor ciocoiești, noul numit ceru facultăților din provincie să-i trimită la București absolvenți săraci dar buni știutori de carte. Așa a ajuns tata substitut de procuror în inima țării. Cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
n? �n 1902. Dup? mai multe �ncerc?ri nereu?ițe de a reveni la Paris, el este chemat la Sorbona pe catedră de ?tiin?e ale educa?iei pentru a-l suplini pe Ferdinand Buisson, care tocmai fusese ales deputat. Titularizat pe acest post �n 1906, el a trebuit s? a?tepte anul 1913 pentru a-?i vedea oficializat �nv???m�ntul sociologic. Originalitatea profund? a lui Durkheim nu const? desigur �n acest parcurs de �normalian, profesor prin concurs, doctor�, care
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
a poemului Cântarea lui Roland (tipărită la Sibiu în 1942). Întors în țară spre sfârșitul războiului, predă la Școala Normală din Sibiu (1944), la Liceul Comercial din Cluj, oraș în care se stabilește, fiind și asistent la Universitate, unde se titularizează în 1948. Transferat în învățământul secundar (1949), este profesor la Liceul de Fete și la diverse școli, iar din 1954, la reintroducerea limbilor străine în învățământul superior, asistent de franceză la Institutul Agronomic, apoi, din 1956, lector la Universitate. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290053_a_291382]
-
agronomie și chimie agricolă, pe care le-a finalizat cu doctoratul. În anul 1906 s-a întors în țară și a fost numit profesor suplinitor la nou-înființata catedră de chimie agricolă de la Universitatea ieșeană, iar după trei ani a fost titularizat pe acest post pe care a muncit vreme de patru decenii. După cum se știe, la capătul de sus al Copoului ieșean, pe o parte și pe alta a Aleii „Mihail Sadoveanu”, care pleacă spre Breazu, este situat complexul de clădiri
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
agronomie și chimie agricolă, pe care le-a finalizat cu doctoratul. În anul 1906 s-a întors în țară și a fost numit profesor suplinitor la nou-înființata catedră de chimie agricolă de la Universitatea ieșeana, iar după trei ani a fost titularizat pe acest post pe care a muncit vreme de patru decenii. După cum se știe, la capătul de sus al Copoului ieșean, pe o parte și pe alta a Aleii „Mihail Sadoveanu”, care pleacă spre Breazu, este situat complexul de clădiri
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
profesorilor Antoine Meillet, A. Mazon și Mario Roques. În 1925 revine la Cernăuți, unde e profesor la Școala Normală, iar în 1926 este chemat profesor extraordinar la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Cernăuți, post pe care se va titulariza în 1929. În același an e ales președinte al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, rămânând în această funcție până în 1942. Datorită prestigiului științific căpătat, e ales membru al Comisiei Dicționarului Academiei de Științe din Cracovia și i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
a înființa un consulat român la Dublin. Blocat aici de război, lucrează ca profesor de limba română la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC. În 1945 e titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne de la Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
a predat Drept diplomatic și consular la Universitatea Dimitrie Cantemir; 1994 1998, profesor și Decan la Facultatea de Științe Administrative Andrei Mureșanu Brașov; din 1994 până în 2005, lector și apoi, profesor șef de catedră (Drept roman și Drept internațional public), titularizat prin concurs 1996 și decan (1996 2001), iar apoi, profesor consultant și profesor invitat (Drept comunitar) la Facultatea de Științe juridice, Universitatea Valahia Târgoviște; 1998 2002, membru al Senatului Universității Valahia; 2002 2005, Academia Diplomatică (profesor, secretar științific al Senatului
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Think-Tank Meeting on Energy security: The Role of Transit Countries organized by EURISC Foundation/IRSI Bucharest, Romania, 2-3 March 2007. ** Dimitrious Triantaphyllou, "Commentary", ICBSS Black Sea Monitor, Issue No.3, March 2007, p.2. * Doctor în filosofie, 1963. Profesor universitar titularizat prin concurs, 1973. Membru în Delegațiile României la Reuniunea pregătitoare a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa CSCE, și la fazele 1 și 3 ale Conferinței. Ambasador al României în Finlanda 1973-1978, în Japonia 1986-1990 și în Australia 1988-1991
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
al Comisiei Monumentelor Istorice, director al Muzeului Național de Antichități (din 1910) și e ales membru corespondent (1911), apoi titular (1913) al Academiei Române. Activitatea sa, atât de prodigioasă, îi conferă o aură de legendă. Munca la catedră, unde va fi titularizat în 1913, la Muzeu, la Academie (în 1920-1923 e vicepreședinte, iar din 1923 secretar general), prezența în presă sunt amplificate prin susținute preocupări de natură organizatorică și administrativă, și mai cu seamă de intense cercetări arheologice, efectuate, cu colaboratori, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
diferite organizații de stat (1905-1914 și apoi în învățământul superior (1914-1945ă. Venit la Iași, în 1924, Nicolae Florov a fost numit conferențiar la catedra de agrogeologie din cadrul Institutului agronomic. În 1930 a fost numit profesor suplinitor, iar peste un an titularizat la catedra sus-amintită. Doctoratul în științe l-a trecut în 1926, la Iași. Cursul de pedologie predat de Nicolae Florov la Iași reprezintă primul de acest fel ținut în țara noastră. Nicolae Florov a desfășurat o bogată activitate științifică, concretizată
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
la organizarea laboratoarelor și la asigurarea unor lucrări la disciplinele Chimia lemnului și Tehnologia fabricațiilor hidrolitice, pe care le-a onorat cu profesionalism, până la sfârșitul vieții. Între 1965 și 1972 a îndeplinit funcția de conferențiar, iar din 1972 a fost titularizat, prin concurs, profesor în cadrul Catedrei de celuloză, hârtie și fibre artificiale. În 1963, obține titlul de doctor inginer cu teza Metode moderne de investigare în chimia lemnului și a celulozei realizată sub conducerea științifică a acad.prof. Cristofor Simionescu. Din anul
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
luat licența în dreptul canonic. Întors în țară, a obținut o nouă licență în filologie clasică. Activitatea didactică a început-o ca profesor suplinitor la Câmpulung și Piatra Neamț (1905-1906), dar și la Seminarul Pedagogic din București. În anul 1912 s-a titularizat ca profesor la "Liceul Sf. Lazăr" din București 556. A deținut mai multe funcții, printre care secretar general al Asociației Profesorilor Secundari din București și al Asociației Catolicilor din București. S-a remarcat prin activitățile în calitate de secretar general al organizațiilor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Ales secretar general în 1871, el îl înlocuiește, șase luni mai târziu, pe I. Slavici la președinția societății „România jună”. În 1872, după terminarea studiilor universitare, este numit profesor de limbile latină și română la gimnaziul din Suceava. Va fi titularizat, apoi, la Catedra de limbă și literatură română a gimnaziului din Cernăuți, unde va funcționa un timp și ca director. Împreună cu alți intelectuali, înființează societatea filarmonică „Armonia” (1881) și societatea culturală „Concordia” (1885), ambele având țelul de a consolida unitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
sub conducerea tânărului preot Ilie Călugăreanu, cu un număr de numai 10 elevi. În anul 1865 s-au înscris 33, în 1866 sunt 39, iar în anul următor 70. Decizia prin care noul învățător a fost (folosim un termen actual) titularizat pe post are data de 26 noiembrie 1864 și a fost trimisă prin Revizoratul Județului Tecuci. Sediul instituției se afla în satul Umbrărești, după cum rezultă dintr-o reclamație a locuitorilor umbrăreșteni, în frunte cu preotul Constantin Hâncu și preotul Vasile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]