32,454 matches
-
aur fin dospit în aluaturi Luate și de Dumnezeu la dînsu-n paturi. Ci eu, mofluz, sub scînduri, bat din buze În amintirea după-amiezilor confuze, Cînd sînii sfarmă năstureii de la bluze. Se bat covoarele a toamnă lungă. Se bat covoarele a toamnă lungă, Castanele au țepii tot mai moi, Murate-n dup-amiezele de-oloi; Din urmă melcii vor să ne ajungă Și să ne-ntrebe ce mai știm de îngeri; S-au cam rărit și-apar numai spre seară Cu catastife
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
albastrul Lighet. Dobăieșu-n ceață, aer de pădure, Albele Biserici licărind în zare, El ieșea la haită numai c-o secure, Să pălească-n frunte lupul pe cărare. Stau cu ochii-n ceață, dar de bocet nu mi-i, Amintind-mi toamna, blândă, din Desești, Hribii și horinca, pe bătrânul Pârja, Oile, talanga, lavițe cerești. Patriarhul cârja și-a uitat-o-n iarbă, Cercetându-și stupii. ,,Don’ ~nvățător, Domnu’ Fodoruț, a-nceput să fiarbă Prunele de țuică, simt borhotul lor’’... 3. Doamne
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
porumbei; tresărire bătrânilor pe bănci OMUL, BOSCHETARUL În curtea blocului - om de zăpadă: Boschetarul îi șterpelește nasul de morcov... FORMĂ Se scutură bujorii. Sub vază - o formă nouă, imprevizibilă din când în când modificată de o altă petală de altele... TOAMNĂ TÂRZIE Muzicantul milog se mișcă după soare căutând colțuri de stradă unde bătaia luminii i-ar încălzi degetele. ÎNCÂT Omul e atât de neștiutor, dar mai ales - hazliu sau poate - iresponsabil încât poate spune orice, spre exemplu: nemurire. TRUC în
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
Dând veste-un vânt, silabisiri prin brazi, Ori prin clopotnițe-n vegheri, din Peri. Să spui, un semn. Ce totu-nseamnă, speri. Născut, făcut? Și printr-un turn nu cazi; Vlad Țepeș cum, în cost la Huniazi. Ferestre: ierni, veri, toamne, primăveri. În cerc, spre-o Mânăstirea-de-Tămâie Nu-i drum, de fum, rău-platnic să rămâie, Cu Miercuri, Vineri și Duminici, sfinte. Ce vine, „timpul“, „ stă“. Un loc de mas. Iar locul, doar un ceas ce nu l-ai tras. Și Cel-Din-Rug
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Eh, "întru"! nici "ființă"-n ceas, nici "vrere". Acest descânt, din sfântul lăsământ, "A dulce spure". Dinspre Mânăstire, Un schivnic duce-un vas - crezi, de tăcere. Și totul, românesc, numai Rostire... 2006 Sfinți Dumitri Doctorului D. Dumitrașcu Vin zile-n toamnă, iar, de mică vară; Să mă-nsenin! De-a căzut ploaia, litri, De-a bătut gerul, nesmintit coboară - În nord, din sud - înspre cei doi Dumitri. Constați doar, cum secrete ai cunoaște, Cerești, spre dejucat seisme-n Vrancea, Ori te-ai
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
loc cucoana pe lîngă leneș, așa ca o păsărică în cuibul ei. Și merseră înainte zile după zile și poate că mai merg și acum dacă nu s-o fi terminat benzina. Nașterea unei națiuni Într-o dimineață însorită de toamnă, prefectul de Napoca, Tiberius Agillus, se trezi bine dispus și plin de energie. Mulțumi zeilor că l-au trimis pe pămîntul Daciei, mănos și primitor. Cu moravurile lui, ar fi putut nimeri în Asia Minor sau chiar în Finis Africae
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
a lungul canalului și-a celor trei râuri pe care de mai bine de-un veac le unește la plecare doi gemeni trăgeau de-un picior păianjenul uriaș din fața Galeriei de Artă invitându-l să se-adăpostească de arșiță până la toamnă, vizavi, la Nôtre Dame într-o carte de rugăciuni am pedalat de parc-aș fi hălăduit pentru vecie înhorbotată pe-o pânză proaspăt ieșită din mâna lui Boticelli de pe Major Hill, pe podul Alexandra, pe lângă Lacul Poveștilor, pe Champlain, pe
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
înduplecă ochii tot mai asculți Leonard Cohen mă întreabă prietenii cu neliniște în glas la munte a nins și pustiul stinge instinctele în alb alegoric un nimic aproape palpabil e întoarcerea în sine cu pânzele veștede rupte de vânt vântul toamnei ce totul usucă doar lacrima nu Vibrații Tremurul mâinii ce scrie și apoi îndelungata oprire în gol când răbdarea abdică în culoarea bolnavă a ploii când totul se destramă în necunoscuta ființă ce-ți mângâie urmele pe hârtia credulă simți
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
îți trimit în batistă dinții de fier cu care m-a mușcat de inimă azi-noapte căpcânul de după icoană (și nu știu de ce fac asta nu știu) dar dacă tu ai să treci strada la vreme nepotrivită în apus și înspre toamnă trăgând piciorul greu printre frunze negre ochi sparți frânturi de poeme scrijelate în asfalt cu mațele scoase afară dar dacă tu ai să treci strada cu păpușa fricii în spate împuns da da cu degetul arătător de căpcânul din răspântie
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
cazmalele posace și greblele sperioase, toate uneltele lăsate-n paragină de când boala a trecut cu șenilele peste casa noastră. Numai de ar veni să îi mângâie fața tumefiată, pieptul vinețiu și brațele descărnate, să îl privească în lumina zilei de toamnă și apoi să-l tragă dintre cearșafurile murdare ca pe un tractor împotmolit într-o mlaștină. Dar el vede ce vrea și spune tot ce-i trece prin minte zice că sub pleoape e sânge și că în ungher îl
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
se-ascund Gînduri ce-n zori de zi încep să-i fiarbă, Și aburii lovesc în fluturi mari Și-i amețesc și-i prind în moi spirale Prelinse-n jos spre frunzele de-arțar Lin putrezind în clipele domoale De toamnă părăsită prin păduri, Unde balaurii cei vechi se peticesc Cu solzi de-argint și zînele fac tumbe Fiindcă nu știu cu tălpile să umble Ca oamenii pe globul pămîntesc; Iar Dumnezeu le iartă și le lasă Să își arate șoldurile
E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7518_a_8843]
-
mai aleargă să-i prindă copiii, copiii cei blânzi precum mieii și apoi îmbujorați să cânte iar cu glasuri îngerești: " Să luăm pe Iuda de un picior să-l țipăm în cel pârâu" Și va fi vară Și va fi toamnă și verii greieri și văruțele mierle vă vor cânta la toți și la toate povestea aceasta adevărată din Aplodul de Jos din cerul cel mai de sus. Poem pentru vara Marina Ai cumpărat un clopoțel de lângă Podul Minciunilor din orașul
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
care nu le-auzi în schimb ele te-aud foarte bine. Autumnală Îngălbenite meleaguri dureroase aidoma hîrtiei pe care scrii înflorită-i totuși așteptarea-n orice clipă un chibrit frecat de luciul apei spre-a se aprinde cum o sudoare toamna peste pielea ta nedumerită.
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
însă pentru ea în astă lume... tot astfel așteptarea fiecăruia răsfrîntă într-o tandrețe pulsînd sub stern pentru cel existînd pentru noi toți nu-i așa frate Roger? nu asta ai voit de fapt să-mi spui cuprinzîndu-mi palmele în toamna peregrinărilor mele la Taize'? ochiul tău, o întîmpinare odihnind pe mulți din cei ce azi se lasă găsiți
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
psoriazis a cheiului. o fregată-și aruncă ancora-n lună luna se deplasează-n tăcere spre vest și fregata legată de ea ca o umbră dispare în noapte. ultima oară a fost văzută în 1874 în Gibraltar. apoi în 1711, toamna, în Golful Persic. o vreme n-a mai fost văzută de nimeni de parcă viii și morții ar fi fost cu toții legați la ochi. a reapărut în 1452 la Constantinopol cu un an înainte ca diamantul Bizanțului să cadă în mâinile
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
a spus e că nu se ia pe mâini prin urmare mângâie-mă a spus ea cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e toamna lui de la un prag încolo privirea începe să șchiopăteze ușor cum vezi amurgul ne ia cu el ca un tort fascinant trenul intră în tunel lumânări fără număr au aprins pe acoperișul lui
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
pe mâini prin urmare mângâie-mă a spus ea cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e toamna lui de la un prag încolo privirea începe să șchiopăteze ușor cum vezi amurgul ne ia cu el ca un tort fascinant trenul intră în tunel lumânări fără număr au aprins pe acoperișul lui iar la ieșire cineva le suflă cu
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
când a început totul care a fost momentul în care deodată brațe n-ai mai avut cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e toamna lui.
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
momentul în care deodată brațe n-ai mai avut cum vezi amurgul ne ia cu el prin urmare mângâie-mă a spus ea nu-mi lăsa părul să cadă pe pământ departe e toamna lui mai departe decât moartea e toamna lui.
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
de rouă - ca de un plâns abia schițat - ei se prefac, vag histrionici, că nu știu nimic despre oameni... Po(h)em orădean Orașu-i desfigurat de canale, dedesubturi și gropi în care-mi vine prin efracție să pătrund; mă ninge toamna iar cu puf de plopi, de iarna din suflet n-are cum să m-ascund Oradea asta - urbe cu luna în turn - prozaică-n esență, lirice accese mimează; unii-i privesc chiorâș ritmul diurn care cu-al lor, cel lăuntric
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
era de lung, iar apoi pleca mai departe, albastru și tăcut, să o viseze încet, printre foșnetele dintre vârste. Atunci, țipătul devenea al unei femei, dar își jura să se întoarcă într-o zi, puternic și al nimănui. Zburau, în toamna ca zahărul de pe fundul ceștilor de cafea, păsările uitate odată cu anii domniei: vara murise tânără și blândă, chiar dacă plopii nu plecaseră nici măcar o zi de la hotarele viei. Oamenii așterneau pe jos batiste albe, să treacă iarna drumul abrupt și cenușiu
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
poposeșe noaptea pe la hanuri, Se-ascunde în cearceafuri rău boțite Și-apoi pornește iar hai-hui sub ramuri Și pe cărări de roua-abia zbicite Și nu ajunge nicăieri, ci tot se-ndeamnă Să-și rotunjească-n cer fructul mustos de-o toamnă.
Iubirea n-are margini ca odaia... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8260_a_9585]
-
dar cantitatea, vai, nu se traduce în calitate. Ceea ce lipsește acestor acțiuni cinegetice este, definitiv și iremediabil, grația, nu în sensul agrementului fizic, ci într-o accepție specială a termenului, pe care încerc s-o clarific printr-un exemplu. în toamna lui 1808, în pădurea de la Vincennes, Napoleon participa, împreună cu Iosefina, la o vînătoare de cerbi. în timpul goanei, hăituit de cîini, un cerb falnic, cu coarne superbe, a căzut istovit în plasa întinsă de vînători. împărătesei i s-a făcut milă
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
Eu niciodată nu te aud, doar vii să mă surprinzi de vise năclăit ca de miresme ori ca de izuri prăbușite peste mine. Eu niciodată nu te aud plecând, venind de nicăieri, din azi, din mâine sau din ieri. Haiku Toamnă, sub frunze, un flaut calcă pe note cu sfială
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
nu mai ajunge la mine Imn Margine tu lumină de zi și de noapte când nu mai pot îndura frăgezimea ta se destramă Concert îngerii decantează culoarea pe clape pal-auriu un galben ce nu se poate rosti decât în ferestrele toamnei o toamnă a egretelor roz tresărind peste ape atâta suflare de patimi golite steaua sufletului se alcătuiește din sunete Sfetnic Stau pe terasa însingurată felinarele nasc pete ruginii și umbre abstractul desen nu e departe de un fel de rostire
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]