723 matches
-
al Cerului în filozofia taoistă și de aceea ideogramele pentru „Cer” și „boltă cerească” sunt aceleași în limba chineză - tien∗. Vremea, care reflectă diferitele stări și transformări ale energiei pe bolta cerească, este așadar văzută ca o manifestare pământească a toanelor Cerului, fiind e numită în limba chineză tien-qi, ce înseamnă „Temperamentul Cerului” sau, pur și simplu, „Energia celestă”, în funcție de nuanța dorită. „Pământul” se referă la lumea materială a solului și a apei, a munților și a râurilor, a uscatului și
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
ale cosmosului, să le înhame la trăsura vieții umane și să țină frâiele puterii cu fermitate în mâini. Pentru aceasta, individul trebuie mai întâi să-și elibereze trupul de obiceiuri nesănătoase și pofte autodistructive induse de societate, energia de sub tirania toanelor furtunoase, a obsesiei orgoliului și a frământării emoționale și mintea din cătușele ignoranței, agresiunii și dorinței. Arta qi gong unește corpul, energia și mintea într-o stare de armonie echilibrată cu forțele superioare ale universului și cu cele pozitive ale
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
a problemei și să-i învețe cum să îndure constrângerile vieții, acești pacienți afectați se întorc tot mai mult spre medicina alternativă, căzând adesea pradă unor șarlatani. Pacientul sofisticat, care nu cade în capcana reclamelor exagerate, nici nu sucombă în fața toanelor medicinii, va putea, credem, să stăpânească arta navigației prin sistemul nostru de sănătate, care este departe de perfecțiune. Medicul se angajează într-un act de descoperire, adesea extraordinar de creator, putând găsi abordări care permit rezultate anterior neașteptate și aparent
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
primit mai multe cuvinte decât a vrut să redea, însă de fiecare dată când vorbea era o adevărată plăcere să-l asculți. Unii credeau, naivi, că papagalul vorbește la comandă, fără să știe că și papagalul își are orele și toanele lui. Gândind că așa îi vor face pe plac, și că vor mai câștiga puțin timp, câțiva musafiri au crezut de cuviință să-și deformeze vocea, străduindu-se "să vorbească papagalicește", cum fac cei care li se adresează copiilor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
înflorit în secolele trecute nu înseamnă a prezenta un argument rațional, ci o prejudecată modernistă care ia de-a gata superioritatea prezentului asupra trecutului. A te împotrivi renașterii unei astfel de teorii pentru motivul că este o „modă” sau o „toană” este echivalent cu a presupune că în chestiunile politice putem avea opinii, nu adevăruri. Pentru realism, teoria înseamnă a constata fapte și a le da sens prin rațiune. Presupune că numai prin examinarea acțiunilor politice întreprinse și ale consecințelor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
limbajul se eliberează de orice idiosincrazie și originalitate în favoarea simplității și a universalității. SCRIERI: Amintiri în uniformă, Valle Hermoso (Argentina), 1952; Povestea vorbelor, Paris, 1959; Carte de vise, Roma, 1968; Așa a fost să fie, München, 1975; Petreceri, Londra, 1977; Toană de har, Londra, 1978; Înăuntru, Londra, 1979; Opere, I-II, îngr. și pref. Laurențiu Hanganu, București, 2000. Antologii: Omul și pământul românesc în lumina literaturii noastre, pref. Basil Munteanu, Paris, 1955. Repere bibliografice: Aristide Burilianu, Literatura în exil, „România viitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
dar plină de putere, pădurea le face iarăși să crească atunci când se întoarce primăvara.“ Inșii sunt trecători, dar oamenii dăinuie, ca stirpe, în primenirea generațiilor. Pe de altă parte, oamenii homerici se știu supuși atât Soartei, cât și pasiunilor și toanelor divine, știu că puterile și viețile lor sunt mărginite, că pot cădea pradă unor forțe oarbe sau propriei lor voințe de a se nimici unii pe alții, că îi pândesc la tot pasul durerea și pierzania. Dar, cum se va
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
era, în clipa aceea a lumii, cea mai frumoasă femeie a ei. Atât de frumoasă, încât Afrodita n-a știut să-i dăruiască ceva mai de preț lui Paris, în schimbul unui omagiu de care se putea lipsi, în jocul unei toane lamentabil umane. Dar marea poezie a Elenei nu este aceea a iubirii, ci aceea a durerii. Elena străbate Iliada, în lungile ei voaluri albe, ca o penitentă, iar prezența ei pe turnurile Troiei este austeră, nu semeață. Mersul ei împărătesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui n-avea cine să-i îngrijească de casă...” (I. Creangă, 167), • adjective: „Ei se arătaseră lacomi de învățătură, plăcuți la vorbă și meșteri în condei, isteți și destoinici, dar fără șir în ce făceau, cu trăsneli toți și cu toane...” (M.Caragiale, 110), • adverbe (locuțiuni adverbiale) (prin intermediul unui verb): „Astfel mie îmi pare să fi observat că Slavici a început să scrie mai rău în ce privește literatura, mai bine în ce privește politica.” (M. Eminescu, Despre cultură, 247) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și croncăniturile care, la apropierea călărețului, sfâșie liniștea. Totuși, capriciul fusese cel care îl îmbătase la începutul războiului. Comisarii vorbeau despre lumea cea nouă, iar prima noutate era că puteau să nu mai iasă la arat. Iac-așa, dintr-o toană. El avea pe atunci douăzeci și patru de ani, nu se lăsa ușor dus de val, dar libertatea ce i se oferea era prea ispititoare: să nu mai iasă la arat! Era ceva îmbătător. Mai spuneau că trebuiau uciși băutorii de sânge
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de elefant de bulgării de lut lipiți de ele. În loc să simtă mânia adunată în cursul ultimelor luni, Nikolai simți ciuda pe care o trezește prostia copiilor aflați la vârsta ingrată, o prostie periculoasă și cu neputință de evitat înainte ca toana „să le treacă“. Bărbatul cu numele de Carasin făcu un pas înainte, se întoarse ca să se asigure că Batum era acolo și dădu drumul unei tirade bine pregătite: — Ei, proprietar burjui, nu citim ziarele, ne batem joc de deciziile sovietului
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai rămână decât unul sau doi, dintr-o sută. Ramuri curățate până la trunchi. În dura înaintare umană spre vest, Pavel învățase că supraviețuirea depindea cel mai adesea nu de logică, ci de cunoașterea micilor viclenii ale haosului, de imprevizibilele sale toane, care sfidau bunul simț. O victorie putea fi mai ucigașă decât o înfrângere. Ultimul glonț îl ucidea pe cel care, la sfârșitul luptei, își arăta ușurarea aprinzând primul o țigară. Și nu se putea niciodată spune dacă ceea ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unui manual uitat. Pavel nu se miră că amintirea claselor pustii era mai tenace decât aceea a luptei înseși, pentru care căpătase totuși o medalie și a cărei dată era marcată de salve victorioase la Moscova. Cunoștea prea bine imprevizibilele toane ale războiului și a tot ceea ce rămânea în amintire despre el. Și tot dintr-o toană de proastă dispoziție îi refuzase comandantul o săptămână de permisie, cât să se ducă la Dolșanka, la mai puțin de o sută de kilometri
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a luptei înseși, pentru care căpătase totuși o medalie și a cărei dată era marcată de salve victorioase la Moscova. Cunoștea prea bine imprevizibilele toane ale războiului și a tot ceea ce rămânea în amintire despre el. Și tot dintr-o toană de proastă dispoziție îi refuzase comandantul o săptămână de permisie, cât să se ducă la Dolșanka, la mai puțin de o sută de kilometri de orașul recucerit. Era al treilea an de război, un an alcătuit ca și cei de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a mai putea judeca. Nu puteai decât să taci și să privești. Lângă o fereastră, un soldat tânăr învăța să aprindă o țigară, strângând-o între cioturile de mâini care-i mai rămăseseră. În ziua aceea de martie l944, printre toanele ucigașe ale haosului, lui Pavel i se păru că întrevede un sens, un scop măreț de care nu se mai putea îndoi. La câțiva metri de cantonamentul lor, în mijlocul unei câmpii cenușii, fără repere, fără margini, niște soldați săpau pământul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
deveni Însă o sintagmă utilă În haiku, expresia trebuie izolată și ferită de orice contaminare fățișă cu dispozițiile și necazurile omului. Brumele trebuie să pice acolo unde le e locul și unde le e vremea, fără să se sinchisească de toanele și de soarta omului. Încerc să o integrez. Va fi una din cele două imagini necesare de obicei Într-un haiku. Așa cum e, este puțin cam lungă, are 8 silabe. Aș putea-o folosi doar Împreună cu un alt vers de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ca paravan, regele - deși bisexual și adulterin - remarcă ofensat:,,Cu cât rangul meu regal îmi oferă posibilitatea de a obține satisfacție, cu atât mai mult trebuie să mă păzesc de păcate și de scandaluri”. Regina Ana, supusă mereu ironiilor și toanelor unui soț labil emoțional, aflată sub amenințarea cardinalului Richelieu, care o vedea ca pe o adversară puternică, ce trebuia eliminată, și temându se constant să nu fie repudiată deoarece nu dădea naștere la urmași, a devenit din ce în ce mai aplecată spre o
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
câțiva ani de instabilitate managerială, urmează trei manageri care acoperă perioada 1952-1990. Ultimul dintre aceștia, Gheorghe Bucerzan, se suprapune, practic, epocii ceaușiste (1965-1990) și rezistă, dând dovadă de o reală abilitate politică și tehnică pentru a supraviețui momentelor dificile asociate toanelor liderului comunist. De altfel, Ceaușescu vizita o dată la câțiva ani firma aflată în apropierea locurilor sale de vacanță la munte, ceea ce reprezenta o amenințare continuă la adresa stabilității posturilor staffului executiv. În ultimul deceniu antedecembrist, s-au format tehnic și managerial
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
câine”. Folosirea subversivă a propagandei „pacifiste” reapare ori de câte ori Occidentul rezistă ofensivelor sovietice. Introducerea „realismului socialist” la sfârșitul anului 1947 este trăită ca o probă de examen de către intelectualitatea comunistă sau simpatizantă. Dar sunt numeroși cei care se pliază în fața ultimelor toane staliniste - „lupta contra formalismului și a cosmopolitismului”, teoria celor, două științe”, condamnarea psihanalizei, a sociologiei, teoriile lui Lîsenko etc. Conform ideologiei lor, care propovăduiește refuzul specializării și al diviziunii muncii, comuniștii consideră că oamenii politici au dreptul nu numai să
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
răul din femeile posedate. Pactul era valabil doar de două ori. A treia femeie posedată era fiica lui Vodă, dar încercarea lui Negoiță nu dă rezultate și apelează la Acrivița, care-și descoperă această ultimă "vocație". Era o femeie cu toane, plină de istericale și de neprevăzut, înspăimântând și pe Necuratul. Caragiale creează "un portret de femeie suprademonică" (v. Fanache), și prin culoarea locală devine "un mare promotor al balcanismului". El are "gust pentru balcanitate" (Pompiliu Constantinescu), folosind termeni din vocabularul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
domolească elanul romantic probat inclusiv în patul conjugal. "Schimbarea la față" nu-l privește doar pe soț, ci și pe tatăl care brusc renunță să mai fie cu copiii Tom și Molly arțăgos, să se răstească la ei, să aibă toane. Când amantul Stephen, neglijat sistematic de Katie, se decide să ia taurul de coarne, venind neanunțat în casa rivalului, David are reacțiile calme ale unui duhovnic și consilier matrimonial ("voi doi chiar nu păreți genul de cuplu capabil să aibă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dar plină de putere, pădurea le face iarăși să crească atunci când se întoarce primăvara.“ Inșii sunt trecători, dar oamenii dăinuie, ca stirpe, în primenirea generațiilor. Pe de altă parte, oamenii homerici se știu supuși atât Soartei, cât și pasiunilor și toanelor divine, știu că puterile și viețile lor sunt mărginite, că pot cădea pradă unor forțe oarbe sau propriei lor voințe de a se nimici unii pe alții, că îi pândesc la tot pasul durerea și pierzania. Dar, cum se va
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
era, în clipa aceea a lumii, cea mai frumoasă femeie a ei. Atât de frumoasă, încât Afrodita n-a știut să-i dăruiască ceva mai de preț lui Paris, în schimbul unui omagiu de care se putea lipsi, în jocul unei toane lamentabil umane. Dar marea poezie a Elenei nu este aceea a iubirii, ci aceea a durerii. Elena străbate Iliada, în lungile ei voaluri albe, ca o penitentă, iar prezența ei pe turnurile Troiei este austeră, nu semeață. Mersul ei împărătesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pe vastitatea teritoriului și masa demografică sub greutatea cărora tinde să zdrobească pe oricine. Însă impertinența autocratului îi camuflează adesea propria angoasă și nepricepere. Conduce un stat imprevizibil pentru toată lumea, dar predictibil pentru sine însuși întrucât decizia se ia funcție de toana pasageră în care se află. Actualul proiect eurasiatic își trage seva nu doar tradițiile politice ale Asiei Centrale, ci și din imensele resurse naturale exploatate din Siberia. c. Chipul ispitei Vehiculul ideologic care poartă structura de integrare eurasiatică este reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
strașnice porunci și umilindu-și soțul în ochii acestora, cu cuvintele: ,,Și să mai știți că cu Ianuloaia n-o să vă meargă cum vă merge cu prostul de Ianulea’’. Bunătatea este confundată de Acrivița cu prostia. Ea știe că are ,,toane’’ și-și avertizează slugile să țină seama de ele: amenință cu bătaia și cu poliția, adică cu îndoita constrângere nedreaptă constrângere nedreaptă, a timpurilor în care neofeudalitatea fanariotă depășise asprimea feudală, reeditând parcă brutalitatea regimului sclavagist. Acrivița este o femeie
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]