1,739 matches
-
pînă ce partea lemnoasă a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau [ A năvădi = (la războiul de țesut) - a trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
de bine mai trăim: Avem vacanțe, -avem și libertate! Însă cu toate-acestea ne simțim Un șir de morți, într-o maternitate. Statui de visători..., ce minunat! E-o artă, azi, să te menții pe gheață. În ringul existenței, demodat, Ne toarcem firul sumbru, de paiață... Referință Bibliografică: Statui de visători... / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778, Anul V, 13 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
STATUI DE VISĂTORI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342732_a_344061]
-
doară-doară îl va zări venind. Odată i s-a arătat în vis, șoptindu-i că va scăpa din robie atunci când ea va aduna atâta aur, încât să ajungă până acolo unde el se află zălog. Ileana s-a hotărât să toarcă zi și noapte, pentru ca din lucrul ei să cumpere aur. Și cum torcea ea îngândurată, firul a alunecat pe marginea foișorului cetății, și ce să vezi? După ce cocoșii vesteau miezul nopții, firele de lână se transformau în fire de aur
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
-i că va scăpa din robie atunci când ea va aduna atâta aur, încât să ajungă până acolo unde el se află zălog. Ileana s-a hotărât să toarcă zi și noapte, pentru ca din lucrul ei să cumpere aur. Și cum torcea ea îngândurată, firul a alunecat pe marginea foișorului cetății, și ce să vezi? După ce cocoșii vesteau miezul nopții, firele de lână se transformau în fire de aur, de aceea Ileana torcea numai după cumpăna nopții... Și n-a trecut mult
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
pentru ca din lucrul ei să cumpere aur. Și cum torcea ea îngândurată, firul a alunecat pe marginea foișorului cetății, și ce să vezi? După ce cocoșii vesteau miezul nopții, firele de lână se transformau în fire de aur, de aceea Ileana torcea numai după cumpăna nopții... Și n-a trecut mult timp, până când iubitul i-a apărut în prag, povestindu-i că în momentul în care firele de aur au ajuns la el, lanțurile l-au eliberat... Dincolo de premisele istorice și aburul
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
ape. Vino în echinocțiu iubirii mele Și te voi nemuri în poezie, Când mări și oceane se unesc cu cerul, În două să împărțim veșnicie! ANOTIMPUL ÎNFLORITOR -acrostih- Anotimp de primăvară Naște viață în vlăstare, Obicei în plai de țară Toarce șnur de mărțișoare, Iarba să-nverzească iară. Magice raze de soare Pe câmpii toarnă comoară, Un covor de gălbioare, Lumii să-i stea la picioare. În păduri și pe câmpie Ninge cerul cu petale, Freamătul naturii vie Leagănă frunzele-n
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
în aripi de seară Primăvara în estuare de azur, Jungla iernii mușcată de lumini agonizează în mistice racle; Spiritul zilei delirează, e vremea dragostei, trupul femeii se scaldă-n golfuri de vise; Văzduhul e harfă nebună când noaptea pe lună toarce pentru ea dragostea; Ce pustiu frumos în astfel de clipe când corpul tău, cu aripa frântă, îmi cade-n mâini de fericire; Ivirea ta e mierlă țipătoare, când tu mă strigi către izvoare... vineri, 24 februarie 2017 o rază de
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
Și alungă-mi supărarea, Riduri, valuri de întristare Îmi tot tulbură cărarea... Rugăciunea-mi întărește Și dă-i aripi că să zboare Către Cerul de lumină Unde raiul e în floare! Nădejdii ce-i în risipă Dă-i curaj să toarcă iar, ... Citește mai mult Pune mâna Ta pe frunteși alungă-mi supărarea,Riduri, valuri de întristareîmi tot tulbură cărarea...Rugăciunea-mi întăreșteși dă-i aripi că să zboareCătre Cerul de luminăUnde raiul e în floare!Nădejdii ce-i în risipăDă
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
mult Pune mâna Ta pe frunteși alungă-mi supărarea,Riduri, valuri de întristareîmi tot tulbură cărarea...Rugăciunea-mi întăreșteși dă-i aripi că să zboareCătre Cerul de luminăUnde raiul e în floare!Nădejdii ce-i în risipăDă-i curaj să toarcă iar,... V. SĂ RĂMÂN, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017. Dă-mi o inimă curată Să sporesc în rugăciune Prin furtunile din vremi Să -mplinesc și cele bune. Dă-mi curaj să trec de
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
2017. Lacrima zăpezii în mii de cristale Casele-s gătite, toate și-au pus zale, Gerul cu o daltă bine mânuită Stelele sculptează, ziua-i primenită! Muguri de lumină crengile le-mbracă Unii spun că-i nea, alții promoroacă, Iarna toarce firul alb de borangic Muntele bătrân și-a pus un ilic. Dealul trage sănii, zarva e în toi Câtă bucurie poate crește-n noi, Un copil alergă, cerul să-l atingă Iernile de vis vrea să îl tot ningă... Amintirea
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Cristea ... Citește mai mult Lacrima zăpezii în mii de cristaleCasele-s gătite, toate și-au pus zale,Gerul cu o daltă bine mânuităStelele sculptează, ziua-i primenită!Muguri de lumină crengile le-mbracăUnii spun că-i nea, alții promoroacă,Iarna toarce firul alb de borangicMuntele bătrân și-a pus un ilic. Dealul trage sănii, zarva e în toiCâtă bucurie poate crește-n noi,Un copil alergă, cerul să-l atingăIernile de vis vrea să îl tot ningă...Amintirea asta, file de
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
culorile s-au asezonat prin păr, riduri și privire, iar dincolo de neliniștile vieții, uneori, cu temei, sufletul are un singur anotimp, iar frunza-iubire. Nori de cerneală au caligrafiat tăcerile cărunte, iar vântu' le-a purtat în fuioare din care am tors amintiri, un fir de dor, răsucit fără resentimente, și din fiecare gând a-mbobocit o floare de vers. 21 Noiembrie 2016 - MIT Referință Bibliografică: NORI DE CERNEALĂ / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2157, Anul VI, 26 noiembrie
NORI DE CERNEALĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385054_a_386383]
-
deșiră-n nesfârșite peregrinări. Pe zidul tăcerii a-nflorit tencuiala, ca un suspin, iar prin perdeaua zorilor, răzbat tainice chemări, și sub talpa pașilor neînduplecați, de-atâta chin, scâncește ecoul unui dor sufocat... de cugetări. Dar din caieru-anotimpului încâlcit, gândul toarce fiorul sălbatic, pe fus fără titirez, până traversez câmpia-nrourată, emoția curge, visul se-ntoarce și pe șevaletul de sub pleoape reîncep să pictez. 10 Mai 2017 - MIT Referință Bibliografică: NICIODATĂ TRECUT / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NICIODATĂ TRECUT de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385102_a_386431]
-
e iarna, se întunecă repede. Mergeam și noi băieții, veniți și de prin alte sate, să furăm câte un sărut, de la vreo codană, ce clipea sfioasă din genele-i arcuite, stând pitulată după celelalte, în colțul sobei de teracotă crăpată, torcând din furcă lâna moale, sau cosându-și zestrea; altele, țeseau cu rândul la războiul din lemn de stejar, parcă mai bătrân ca zilele dar încă țeapăn, moștenit de la bunicii bunicilor. Veselia generală era garantată la astfel de adunări populare ce
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
Florile le faci năframe de culori împărătești, Te împărți în mii de fluturi pâlpâind prin ierburi, lin, Ca apoi să mi te scuturi într-un fluviu cristalin. Păsări licurești prin aer în penaj multicolor Și din nouri tu faci caier, tors în stropi, ca un fuior, Ca o revărsare vie, ploaia sfântă șiroind, Din furtună, bucurie tu renaști, ușor vibrând. Alteori plutești în spații diafana că un fulg, Lumii dăruindu-i gratii , de la focul din amurg Pan la zorii de cristaluri
LUMINA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385184_a_386513]
-
mă ajută, iar eu nu fac nimic pentru ele. Am să-i spun și nevesti-mii, să se bucure și ea. Să se bucure? Fii cuminte, că nu te speli cu toată Dunărea, dacă află Dora cum te ajută ele! Camioneta torcea ca o pisică, pe șosea mașinile treceau foarte rar, iar el avea o stare de bine, de îi venea să fluiere, să cânte, să-și strige bucuria și n-avea la cine: Băă! Am succes, băă! Astăzi mi-a intrat
SRL AMARU-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384459_a_385788]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Spre care dintre zări să nărui Privirea de-așteptare slută? De zile-ntregi pe cale stărui, Dar zarea mi se pare mută. Când arătări morgane cearcă, Să-mi toarcă viers de ciocârlie, Doar cucu-frate cântă, parcă Îmi minte, inima pustie, Păienjeniș de lacrimi țese Spre depărtarea ta tăcută, Un dor ce-ar vrea să nu-i mai pese Că zarea i se-arată mută. De-atât privit și-atâta
SPRE CARE DINTRE ZĂRI ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384475_a_385804]
-
a fost a mea menire. Aglaia îmi dă slova să o apăr, Euphrosine, lira s-o ascult, În roluri mă vrea Thalia să scapăr, Cum Aphrodita, spus-a mai demult. Eu dorul îl alin în fiecare Când rime-n poezie torc din mine, Nu-mi trebui avuții fără valoare, Dar sunt născut anume pentru tine! *** în ultimul ceas că scriu acuma poezie? e-un dar târziu ce sper să ție! nu ca nărav, că știu ce-nseamnă, ci ca pârâu curgând
ALESUL GRAŢIILOR TRECUTE ŞI PREZENTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384623_a_385952]
-
anunțându-se o zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
aș vrea Să-l iau cu mine până-n vis dacă-aș putea. Copacii seculari stau drepți, ca împărații Sunt păzitorii seculari ai încercatei nații Sunt frații noștri vegetali, nu-s nălucire Înamorați de cer, înveșmântați în strălucire. Dinspre zenit, lumina toarce raze albe, lin Le răsfiră - botează văzduhul cu preaplin De armonie, duh binecuvântat, dezlegător Căi răsucite, fabuloase, așternne iubirilor. Prietenul meu vântul - dinspre munte aduce Mulțimi de glasuri împletite-n adierea dulce Cu toate simfoniile cerești de îngeri cântate Pe
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
desuet pastel. Pâraiele din mine au înghețat de mult, șuieră trist un crivăț crunt prin oase. Cad ierburile mele sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul vieții din caierul pe care înfășură nămeții ce sunt în existența mea din plin. Atropos învârtește întruna fusul meu pe care firul soartei se așează. Din când în când surâde, e tristă, lăcrimează așa cum eu am fost prin
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
Proiectăm asupra celuilalt așteptări pretențioase, nerealiste Năruind castelul veții în mii de cioburi tăioase, triste! Am ramas pe marginea clepsindrei cu mâna întinsă Ai rămas de cealaltă parte cu privirea tristă și aprinsă. Între noi bătrânul timp caierul norilor îl toarce Învârtind neobosit roată anilor ce în veci n-o mai întoarce! Referință Bibliografica: P0VESTE ETERNĂ / Mariana Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
P0VESTE ETERNA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384001_a_385330]
-
sânge sângerând doară dor și-adorm dorințe cântecul cântând. dar o văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
-i sfârâie fusul. Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune? Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune; Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar, Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar. Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleata Schimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta; Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
-i sfârâie fusul.Unde-o merge-așa grăbită, vremea poate spune?Slobodă și știrbă-n zâmbet... Mai - Gustar - Răpciune;Căci abia începe ziua, luna... anul în Gerar,Că-i sfârșitul de la Undre și-apoi Făurar.Timpul deapănă fuiorul și își toarce pleataSchimbă orele cu râvnă, o secundă-n alta;Se rotește-n loc cadranul, parcă stă pe locAl său rotocol de vreme îi un cerc de foc.Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l veziLuna fuge printre stele, licărul
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]