822 matches
-
să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în părțile unde se odihneau pe el razele soarelui. Rama de argint care încadra fotografia unui Emma în vârstă de șaisprezece ani, cu trăsături blânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vârf și îndesat, pentru stricăciunea și declinul rasei voastre păcătoase, omenești. Nu vă pripiți ca să vă dați cu presupusul, orbilor! Nu este nimic de origine cosmică, geologică, nimic secularizat, nimic de sorginte nucleară, chimică ori microbiologică, cum vi s-au tocit și vi s-au îndobitocit zilnic mințile. Cu atât mai puțin, nimic de sorginte violent-convențională! Vă vorbesc vouă, prieteni, despre o intruziune, o invazie, o colonizare metafizică, despre un atac pur spiritual, prin falia Apeiron, prin riftul dintre lumi, atac
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit Al patimii, Se pogoară flămând, La festinul carnal. " Ce rahatul dracului mai e și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
într-o zi o scrisoare, o scrisoare totală, o scrisoare adevărată și totală, cred, și mă gândesc cum ar fi dacă ți-aș scrie-o: ar fi scrisă în puține cuvinte simple și care se repetă din când în când, tocite de câți oameni le-au spus și aproape naive...“, spune Tabucchi. În plic, e doar sare. Cuvintele ni se scurg printre degete. Lulu, dedicat Ofeliei Cu mirosul mării în nări am trecut strada. Peste drum, la teatru, am fost fericită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
unor imense grămezi de porumb. Le era frig și copiii Își mișcau repede brațele și Își suflau din când În când În palmele Înroșite de răceala porumbilor. Dacă de obicei se arătau nespus de bucuroși să muncească pe tarlale În loc să tocească ori să-și facă temele, În ultimele zile Începuseră să se cam sature și de depănușat porumb, și de transportul În remorcile camioanelor sau ale tractoarelor, chiar și de clipele de-a dreptul vrăjite când li se dădea pauza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
insistă, alții abandonează triști și dezamăgiți de neputința părinților de a nu le putea da răspunsul cerut. Această atitudine de refuz și neputință a părinților de a le răspunde are consecințe negative asupra copilului, căruia i se inhibă, i se „tocește” interesul de cunoaștere și aceasta dăunează dezvoltării lui intelectuale, lărgirii orizontului lui de cunoaștere. De aceea este necesar ca părinții să răspundă calm și pe înțelesul copilului la întrebările pe care le adresează aceștia pentru că interesul de cunoaștere trebuie satisfăcut
Arta de a fi părinte by Viorica Bâzdâgă, Constantin Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1398]
-
la fel ca la proba a treia fete de la 11‑12 ani. Fete - la fel ca la proba a treia băieți de la 11‑12 ani. 4. Pe masă se fixează o coală de hârtie; subiectul are un creion cu vârf tocit în mâna dreaptă, așezată liberă pe masă, cu brațul ușor sprijinit de corp. La semnalul evaluatorului, lovește repede hârtia, efectuând mișcări numai din încheietura mâinii (taping). Poate situa punctele unde vrea, dar nu unul peste altul. După un minut reia
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în primele pagini, nu recunoaște Itaca: "Mi guardo smarrito perche non riconosco ne la costa sassosa, ne questa terra arida coperta di alberi spogliati dai venti marini, ne l'orizzonte delle montagne, ne questo cielo colore del mare". Timpul a tocit rocile care s-au rostogolit din munte. "Mi domando come puo questa terra arida e selvatica essere la patria che hosognato per nove lunghi anni di guerra e per altri dieci anni di viaggio fra pericoli e avventure di ogni
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
americane, "Univers", 1979). Nu este deloc joacă în Simetria lui Marin Sorescu, net superioară celeilalte. Ezitând între două drumuri, "unul la dreapta / Și altul la stânga / După toate regulile simetriei", cel pus să aleagă își clamează deruta: "Ciolanele mi s-au tocit de pietre, / Scârțâie și mârâie împotrivă-mi, / C-am ținut-o tot într-o greșeală... / Și iată, în fața mea iar se cască / Două ceruri: / Unul la dreapta, / Altul la stânga". Între bipolarități ca acestea, liberul arbitru e destinat aprioric tatonărilor. Obiectele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
miroase a praf adormit În iarbă să pun un pantof cu șireturi subțiri de mătasă, Așteptând să se umple cu flori, și să fiu fericit (...) Nimeni și nimic nu mă poate opri să ascut pe o piatră a casei satârul tocit Cu care tai carne suavă de fluturi ce-i visul motanilor mei, Să-ngenunchez pe podele în fața sticlelor lungi de oțet și ulei, Fără sfială plângând, și să fiu fericit... Cele șapte elegii ale Detectivului evoluează în notă parodic-romanțioasă, ironizând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în unele verdicte, a făcut-o în deplină sinceritate, și nu din spirit de coterie, din politicianism literar. Criticul se dovedește a fi lipsit de răutate gratuită sau impură față de eul lumesc al autorilor comentați, dar deloc dispus să-și tocească relevanța afirmării prin monotonia elogiilor. C.-E. se înfățișează, așadar, ca un apărător intratabil al primatului esteticului și se caracterizează prin evitarea scientismului dogmatic, a partizanatului și preconcepțiilor. El acordă importanța cuvenită aspectelor morale, politice, istorico-literare etc. și, bineînțeles, celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
Pierre Stanislaw n-avea habar de "aiurielile cu care-și pierdea vremea" soția sa.) Da, dar doamna Rafila, după două eșecuri la examenul pentru obținerea cetățeniei, era în pericol să fie expulzată și despărțită de soț și de copii. Așa că tocește și în continuare, cu disperare și cu o voință neabătută, economia, istoria, geografia și producția de boia din Republica Vandana de Nord. Și are toate șansele să se încadreze între cei 4,98% de fericiți apți de a deveni cetățeni
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Curtea-Veche, Valori stilistice ale numelor unor personaje din basme, Onomastica operei "Românii supt Mihai Voievod Viteazul"), explicarea volumului mic de preocupări dedicate antroponimele din textul literar prin folosirea predilectă a numelor proprii obișnuite și dobândirea caracterului de simbol a numelor tocite prin uz (Elena Lința, Realitate și ficțiune în onomastică), explicarea diferitelor variante antroponimice de desemnare ale unui personaj (Alexandra Medrea-Danciu, Odysseus-index și simbol la Nikos Kazantzakis), numele ca organizator al structurii textului (Veronica Hicea-Mocanu, Prometheus, nume și sens în drama
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Fericirii unde nu se moare niciodată. Zâna insistă să rămână, dar el, cuprins de dorul de mama lui, pleacă să o mai vadă o dată, fără să știe că trecuseră două sute de ani. Pe drum întâlnește o femeie slabă, moartea, care tocise un car de pantofi, căutându-l. Aceasta simulează căderea, dar eroul, avertizat de zână, nu o atinge și astfel scapă și se întoarce în Insula Fericirii. În ficțiunile celtice insula nemuririi este Avalonul unde zânele îi duc și îi rețin
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
străfundul ei îi înmoaie acestuia inima-i de piatră; dar totu-i să dispui de spațiul în care să i te poți deda. Cufundat într-astfel de explorări, pretinsa urgență a ieșirii nu te mai găsește și-ajunge să se tocească până devine anacronică. − Întocmai, salută Rudi răspunsul. Cu înotătoarele lui gata să o rupă la fugă, coelacantul trebuie să-și fi zis: Ieșit pe uscat? Lasă că evoluției nu-i stă caru-n drum de mine!" Și a rămas frumușel în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unde aduce grave și nemeritate reproșuri părintelui său), The Crown and the People (care merge de la încoronarea lui Eduard VII pînă la încoronarea reginei Elisabeta II din 1953) și Family Album (1960). Cu trecerea timpului, asperitățile familiale s-au mai tocit, iar tensiunile s-au relaxat. Eduard, fără Wallis, va face parte din cortegiul funebru la înmormîntarea regelui George VI, dar nu va fi invitat la dejunul oficial (masa de parastas, funeral lunch). În 1965, ducele și ducesa de Windsor au
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Rugului Aprins, este prin natura sa sălbatecă și pustie, deșertică, asemenea unui peisaj selenar și chiar ar părea un spațiu aparținând unei planete pustii dacă, din loc în loc, nu s- ar vedea câte un chiparos și pietrele n-ar fi tocite de pașii sihaștrilor și pelerinilor. Munții din jur nu sunt prea înalți; abia depășesc 2000 metri, dar sunt de o rezonanță deosebită pentru credincioșii celorlalte două religii monoteiste: cea mozaică și mahomedană, ambele recunoscându-l pe Moise. Între zidurile de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ca impasurile, amânările sine die și războaiele îndelungi să le convină politicienilor care aveau o miză extrem de personală în încheierea tratatelor. În aceste două privințe, comercializarea diplomației în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea a fost menită să tocească tăișul controverselor internaționale și să îngrădească aspirațiile de putere ale națiunilor individuale în limite relativ înguste. În acea perioadă a istoriei, ambasadorul austriac în Franța se simțea acasă mai mult la Curtea de la Versailles decât printre propriii compatrioți nearistocrați. Avea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
premiat pe musiu, necunoscutul. Mai observ că lumea asta n-are nimic sfânt. O "ziaristă" zice că l-a criticat pe cineva din fruntea județului "din dragoste". Culmea fariseismului: dai cu cuț itul "din dragoste" ! Totul este din cauza BANULUI, care tocește onoare și dragoste. Așa că ne întoarcem iar la vremea lui Dinu Păturică (redivivus N. Filimon) când era altă "lume nouă". Credeți că astăzi (ca și atunci) ar fi o problemă să fure careva cloșca de pe ouă ? (MERIDIANUL, An IX, nr.
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
transmiterea din gură în gură. Umorul, ironia, seriozitatea academică îngroșată sînt deseori prezente în articolele și titlurile din presă, privind în mod egal pe terapeuți, pacienți, educația copiilor sau moda acestei practici în Statele Unite în anii '50. Obiectul reprezentării este tocit, decompus și recompus în cadrul unei "comunicări consumatorii" (ibid., p. 348), într-o limbă destinată să fie adoptată fără o altă finalitate decît cea de a plăcea publicului cititor, distrîndu-l astfel, prin descrierea unor teme legate aleatoriu. Difuzarea construiește o lume
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
neîntreruptă, are un opozant: misodromia. Sunt câte unii care pur și smplu refuză să o ia din loc. Intimitatea camerei, preajma casei, cercul lor de gânduri, un grup de prieteni li se par de ajuns. La ce bun să-și tocească pingelele prin cine știe ce coclauri? Cu mare greu se învoiesc să plece, și atunci, nevoiți să-și iasă din tabieturi, nimic nu li-i pe plac. Dacă nu sunt prea cârcotași, pun totul pe seama ironiei. Îi vom numi anticălători". Pentru astfel
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
vezi Rogers, 1967, capitolul „Learning: A Humanistic Orientation”) - și o rezumăm cât mai aproape de gândirea autentică a lui Rogers. 1. Ființele umane au un potențial înnăscut pentru învățare. Ele sunt curioase în legătură cu lumea lor numai dacă această curiozitate nu e tocită de experiența educațională. Sunt, în egală măsură, doritoare de a se dezvolta și a învăța. Rațiunea pentru această ambivalență o reprezintă faptul că orice învățare semnificativă implică un anume efort; acesta este fie legat de învățarea propriu-zisă, fie apare ca
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Dar adevăratul chin era cerul cu stelele ușor aburite din pricina căldurii, care prindeau privirea în capcana geometriei constelațiilor învățate la școală, rămase de atunci în chip obtuz neschimbate. Era, în lumina lor mată, un soi de liniștită impostură, o făgăduială tocită de miliarde și miliarde de rugăciuni niciodată împlinite. Chiar dacă-și strângea pleoapele, nu scăpa de acele traiectorii eterne. Se așeză și se închipui pe sine foarte bătrân, da, un bătrân care stă de veghe lângă casa lui distrusă. Și se
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în sus, o columnă de piatră, pe care este arsă povestea tătarilor bătuți în anul 1718 în valea închisă „Schlaff”, nu departe de trecătoarea Borșei. Păcat că soiul de piatră folosit spre acest scop e prea moale și așa e tocit deja, încât astăzi puțin se mai poate citi. Două părți sunt scrise pe grecește, două pe valahicește” <footnote Iorgu G. Toma, op. cit., p. 30 footnote>. Un alt călător, cunoscător al românilor și a limbii române, a fost Balthazar Hacquet care
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
ieșire din scenă ar fi fost mai demnă decât o onorabilă sinucidere? Numai că aceasta se transformă într-o savuroasă parodie atunci când briciul pe care personajul îl folosește spre a-și lua viața nu numai că nu taie, dar e tocit de-a binelea: "[...] și-a înfipt briciul în gât de două ori și s-a prăbușit la picioarele noastre. Eu am țipat înspăimântat și, aruncându-mă peste el, am încercat să mă omor cu același brici. Dar Giton n-avea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]