681 matches
-
căpitanul Narukawa de pe "Shinano Maru" a trimis un mesaj telegrafic amiralului Togo în Masampo că "Inamicul este în careul 203". Până la 5 AM, semnalele telegrafice interceptate au informat rușii că au fost descoperiți și că crucișătoarele japoneze îi urmăresc. Amiralul Togo a primit mesajul său la 05:05 și imediat a început să pregătească flota sa pentru ieșire. La 06:34, înainte de a pleca cu Flota combinată, amiralul Tōgō a transmis un mesaj de încredere ministrului Marinei în Tokyo: În același
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
Comunicațiile telegrafice au asigurat japonezilor avantaj, în raportul său privind lupta, amiralul Tōgō nota următoarele: În jurul orei unu și 40 seara, ambele flote s-au văzut reciproc și s-au pregătit de luptă. De asemenea, la ora 1:55, amiralul Togo a ordonat ridicarea pavilionului Z: La 2:45 p.m., Tōgō a trecut în "T" în fața forțelor rusești , care îi permitea să tragă cu tot armamentul aflat la bord, în timp ce rușii puteau răspunde doar cu tunurile care erau montate în turelele
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
față. Rușii a navigat de la sud -sud-vest spre nord -nord-est. Flota japoneză se deplasa de la vest la nord-est, „spre un punct de intersecție unde băteau doar armele lor principale permițându-i să scoată succesiv majoritatea bateriilor de tunuri rusești”. Amiralul Togo a ordonat flotei să se întoarcă în formație, care a permis navelor sale să ia același curs ca și al rușilor, deși risca fiecare vas de război în această întoarcere. Această întoarcere în U a avut succes. Rojestvensky a avut
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
CD clasat ca număr de 14 pe Lume Topurile Muzicale din Europa până în septembrie 2007. După o pauza de la muzica pentru a se concentra pe politica, Malouma relansat cariera muzicală pe data de 5 octombrie, 2014. Îmbrăcat într-un albastru toga, s-a prezentat pe noul ei album, "Knou", la un eveniment special, care apare pe scenă pentru prima dată de la alegerea ei șapte ani mai devreme. Ea a ales să-l numesc "Knou", care este numele unui dans, de obicei
Malouma () [Corola-website/Science/337638_a_338967]
-
calificări, cele 32 de țări calificate sunt: Germania (din oficiu ca țară gazdă), Argentina, Brazilia, Paraguay, Ecuador, Mexic, Statele Unite ale Americii, Trinidad-Tobago, Costa Rica, Portugalia, Spania, Anglia, Franța, Italia, Elveția, Suedia, Republica Cehă, Ucraina, Serbia și Muntenegru, Țările de Jos (Olanda), Croația, Polonia, Togo, Ghana, Angola, Coasta de Fildeș, Tunisia, Japonia, Arabia Saudită, Iran, Coreea de Sud și Australia. Este pentru prima dată în istoria Campionatului Mondial când CONCACAF trimite patru reprezentative la turneul final (SUA, Mexic, Costa Rica și Trinidad-Tobago), același număr ca America de Sud și Asia. Totodată
Campionatul Mondial de Fotbal 2006 () [Corola-website/Science/302918_a_304247]
-
populației. Este de exemplu cazul țărilor foste colonii ale Franței din Africa Subsahariană, în care se vorbesc multe idiomuri, dintre care niciunul nu a putut deveni limbă unitară și oficială, această funcție fiind îndeplinită de franceză. Astfel sunt Beninul, Nigerul, Togo etc. Altă situație este cea a limbii secunde precum franceza în țări în care limba națională și oficială este alta. Este cazul țărilor arabe foste colonii franceze din Magreb, și al Libanului. Aici limba secundă este necesară pentru ascensiunea socială
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
-le numitelor colonii independența, urmând ca în plus țara să se dezarmeze și pentru un timp să se limiteze la o forță minimă de apărare. Având acceptul împăratului, Kido s-a adresat Consiliului Suprem de Război format din șase persoane. Togo s-a declarat în favoarea inițiativei. Suzuki și ministrul marinei Yonai Mitsumasa s-au arătat mai precauți, așteptând reacția celorlalți membri ai consiliului. Ministrul de război Anami Korechika avea o poziție oscilantă, insistând că inițiativa diplomatică trebuie să aștepte până când japonezii
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
Japonia, sau asupra modului de abordare a Aliaților. Conducătorii armatei erau încrezători în capacitatea militarilor de a da americanilor o lovitură devastatoare în cazul în care aceștia ar fi încercat să invadeze Kyūshū la sfârșitul anului 1945. Pe 30 iunie, Togo i-a cerut ambasadorului japonez la Moscova, Sato Naotake, să încerce să stabilească „relații ferme și durabile de prietenie”. Sato era împuternicit să discute statutul Manciuriei sau „orice altă problemă pe care rușii ar dori să o aducă în discuție
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
împuternicit să discute statutul Manciuriei sau „orice altă problemă pe care rușii ar dori să o aducă în discuție”. Sato s-a întâlnit cu ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov pe 11 iunie, dar fără niciun rezultat. Pe 12 iulie, Togo l-a instuit pe Sato să le spună sovieticilor că împăratul, îngrijorat de pierderile omenești uriașe din ambele tabere combatante, este dornic să încheie pacea, dar că în condițiile în care SUA și Anglia insistau pentru o capitulare necondițioantă, japonezilor
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
rămâne decât să lupte până la capăt. Împăratul propunea trimiterea prințului Konoe ca ambasador pentru negocieri, dar el nu ar fi fost capabil să ajungă la Moscova mai înainte de începerea Conferinței de la Potsdam. Ambasadorul japonez la Moscova l-a avertizat pe Togo că tot ce pot aștepta japonezii, chiar și cu medierea sovietică, nu putea fi decât „capitularea necondiționată sau termeni aproape echivalenți cu aceasta”. Mai mult, cum ambasadorul avea anumite nelămuriri asupra naturii tatonărilor diplomatice, el a cerut ministrului de externe
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
Mai mult, cum ambasadorul avea anumite nelămuriri asupra naturii tatonărilor diplomatice, el a cerut ministrului de externe japonez lămuriri asupra sprijinului de care se bucura inițiativa de pace în rândul personajelor cheie ale guvernului și armatei. După ce pe 17 iulie, Togo i-a răspuns ambasadorului său că, deși toate structurile de putere sunt convinse că pot da lovituri distrugătoare Aliaților, trebuie luată în considerație posibilitatea medierii sovietice pentru orice altceva decât capitularea necondiționată. Cinci zile mai târziu, ministrul de externe a
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
încadrat în categoria criminalilor de război sau a „conducerii responsabile”. Pe 27 iulie, guvernul japonez s-a întrunit pentru a hotărî cum să răspundă acestei declaratii aliate. Cei patru membri militari ai Consiliului de război doreau să o respingă, dar Togo a convins cabinetul să nu întreprindă nicio acțiune până când nu se va cunoaște și reacția sovieticilor. Ambasadorul japonez în Elveția remarca într-o telegramă că așa-numita „capitulare necondiționată” se aplică numai armatei, nu și guvernului și populației civile și
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
pentru a împiedica orice încercare de negocieri de pace. Consiliul Suprem s-a întâlnit la ora 10:30. Premierul Suzuki, care venise de la o întâlnire cu împăratul, a declarat că este imosibil să se mai continue războiul. Ministrul de externe Togo a afirmat că termenii declaratiei de la Potsdam sunt inacceptabili, nefiind nicio garanție cu privire la poziția împăratului. Ministrul marinei Yonai a cerut ca guvernul să dea un răspuns „oarecare”, deoarece japonezii nu își mai putea permite să aștepte condiții mai bune. În timpul
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
aflați în sala de consiliu le-au parvenit veștile despre al doilea atac cu arma nucleară de la Nagasaki, de pe coasta de vest a insulei Kyūshū. La sfârșitul întâlnirii, părerile celor trei membri ai Consiliului erau împărțite în mod egal. Suzuki, Togo, și amiralul Yonai considerau că poate fi admisă pacea cu condiția adăugării unei cereri suplimentare din partea japonezilor cu privire la păstrarea prerogativelor împăratului, pe când generalii Anami, Umezu și amiralul Toyoda insistau pe adăugarea a trei noi condiții care să modifice Declarația de la
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
urma să se ocupe singură de propria dezarmare, Japonia își va judeca singură criminalii de război și nu se va proceda la ocuparea militară a țării. În acea după amiază, a fost convocat tot cabinetul, cele două păreri ale lui Togo și , respectiv, Anami neatrăgând suficienți sprijinitori. Suzuki și Togo s-au întâlnit cu împăratul, și primul a propus organizarea unei conferințe imperiale imediate, care a și început cu puțin înainte de miezul nopții. Suzuki a prezentat cele două propuneri ale membrilor
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
își va judeca singură criminalii de război și nu se va proceda la ocuparea militară a țării. În acea după amiază, a fost convocat tot cabinetul, cele două păreri ale lui Togo și , respectiv, Anami neatrăgând suficienți sprijinitori. Suzuki și Togo s-au întâlnit cu împăratul, și primul a propus organizarea unei conferințe imperiale imediate, care a și început cu puțin înainte de miezul nopții. Suzuki a prezentat cele două propuneri ale membrilor Consiliului Suprem și l-a rugat pe împărat să
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
miezul nopții. Suzuki a prezentat cele două propuneri ale membrilor Consiliului Suprem și l-a rugat pe împărat să aleagă pe cea mai potrivită. Împăratul a considerat că trebuie să se accepte condițiile Aliaților pe baza propunerile ministrului de externe Togo. După plecarea împăratului, Suzuki cerut cabinetului să accepte poziția împăratului, ceea ce s-a întâmplat imediat. Ministrul de externe a trimis telegrame Aliaților, anunțând că Japonia va accepta Declarația de la Potsdam, cu condiția ca acestea să nu cuprindă nicio prevedere care
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
fie stabilită prin alegeri libere. La următoare întâlnire a cabinetului, Suzuki a insistat ca japonezii să ceară garanții explicite în ceea ce privește sistemul imperial. Anami a reiterat poziția sa cu privire la respingerea ocupării militare a țării. Până în cele din urmă, ministrul de externe Togo le-a atras atenția miniștrilor că nu există practic nicio speranță ca Aliații să ofere condiții mai bune și că dorința împăratului este ca Japonia să capituleze. Pe 13 august, membrii Consiliului Suprem și miniștrii guvernului nu căzuseră încă de
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
Lake Ruthilda Sceptre Sedley Semans Senlac Shackleton Shamrock Sheho Shell Lake Silton Simpson Smeaton Smiley Spalding Speers Spy Hill St. Benedict St. Gregor St. Louis (Former name: Boucher, Saskatchewan, NWT) Stenen Stewart Valley Stockholm Storthoaks Strongfield Success Tantallon Tessier Theodore Togo Tompkins Torquay Tramping Lake Tribune Tugaske Tuxford Val Mărie Valparaiso Vanguard Vanscoy Vibank Viscount Waldeck Waldron Waseca Webb Weekes Weirdale Weldon Welwyn White Fox Wilcox Willowbrook Windthorst Wiseton Wood Mountain Yarbo Yellow Creek Young Zelma Zenon Park Alice Beach Aquadeo
Listă de localități din provincia Saskatchewan () [Corola-website/Science/318693_a_320022]
-
(), oficial denumită Republică () este un stat suveran multinațional din Africa de Vest, învecinat cu Coasta de Fildeș la vest, Burkina Fâso la nord, cu Togo la est și cu Golful Guineei la sud. Teritoriul a intrat în secolul al XV-lea sub influența portugheză, iar în 1874 Regatul Unit formează aici o colonie, Coasta de Aur. Odată cu independența statului din 1957, numele de Ghana a
Ghana () [Corola-website/Science/298103_a_299432]
-
fost portughezii (1471) și englezii (1553). În 1896 Anglia încorporează statul Așanti în colonia Coasta de Aur. La 6 martie 1957 Coasta de Aur a obținut independența în cadrul Comunității Britanice de Națiuni, sub denumirea de Ghana. În 1956 populația fostului Togo britanic s-a pronunțat, în cadrul unui referendum, pentru unirea cu Ghana. De la 6 martie 1957 până la 1 iulie 1960, când s-a proclamat republică, Ghana a fost dominion britanic. "Articol principal: Politica Ghanei" "Articol principal: Împărțirea administrativă a Ghanei" Republică
Ghana () [Corola-website/Science/298103_a_299432]
-
a ratat penalty-ul decisiv. A câștigat totuși titlul de golgheter al competiției cu 5 goluri. A ratat un antrenament înainte de sferturi pentru a merge la ceremonia de decernare a premiului de Fotbalistul african al anului care a avut loc în Togo. La Cupa Africii pe Națiuni 2008 Eto'o a devenit cel mai bun marcator al Cupei Africi, egalând recordul lui Laurent Pokou într-un meci contra Zambiei, pe 26 ianuarie 2008. Meciul următor, pe 30 ianuarie, Eto'o a doborât
Samuel Eto'o () [Corola-website/Science/316065_a_317394]
-
elogiul. În discursul său "compatrioți, prieteni, romani, ascultați-mă cu atenție", el a făcut acuzații de crimă și a dat asigurări că s-a încheiat definitiv înțelegerea cu conspiratorii. Afișând un talent pentru retorică și interpretare dramatică, Antoniu a smuls toga de pe corpul neînsuflețit al lui Cezar pentru a arăta oamenilor rănile mortale, nominalizând public autorii crimei și făcându-i de râs în fața mulțimilor. În timpul elogiului l-a citat pe Cezar, cum că, diferit de afirmațiile conspiratorilor, Cezar nu a avut
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
, denumire oficială Republica , este o țară în vestul Africii, cunoscută în vechime ca Dahomey. La sud este mărginită de Golful Guineea, de Togo și Nigeria la vest respectiv est precum și Burkina Faso și Niger la nord. Benin (fostă Dahomey) nu are o unitate geografică sau istorică și își datorează granițele rezolvării rivaltății dintre francezi și englezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceasta este
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
din al Doilea Război Mondial. În timpul războiului, naziștii utilizau și ei raderea părului capilar ca semn al rușinii, pentru a pedepsi germanii precum tinerii nonconformiști cunoscuți ca Pirații Edelweiss. În Roma antică, atât bărbații cât și femeile purtau inițial o togă, însă de-a lungul timpului matroanele au adoptat stola, în timp ce prostituatele au păstrat toga. Mai târziu, sub auspiciile legii Lex Julia, femeile acuzate de prostituție erau forțate să poarte o "toga muliebris" ca însemn al rușinii. Femeile divorțate din cauza adulterului
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]