KorAP: Find »[drukola/base=tomberon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...22 >

548 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

toate. BRUNO: Ce-au a face, zilele? (Pauză;cei doi mănâncă preocupați; pe acest fond intră BĂRBATUL CU TOMBERONUL.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ha-ha! Stați aici și mâncați. Nu vă pasă de nimic. BRUNO: Ia te uită! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Lasă tomberonul și se apropie de groapă.): S-a ales ceva? Ați reușit ceva? BRUNO: Nu merge. GRUBI: N-are cum. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Urât. O să se supere Pendefunda. BRUNO: M-am lăsat și înăuntru. Nu se poate face și gata. BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ha-ha! Stați aici și mâncați. Nu vă pasă de nimic. BRUNO: Ia te uită! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Lasă tomberonul și se apropie de groapă.): S-a ales ceva? Ați reușit ceva? BRUNO: Nu merge. GRUBI: N-are cum. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Urât. O să se supere Pendefunda. BRUNO: M-am lăsat și înăuntru. Nu se poate face și gata. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Știam eu că n-o să iasă nimic. Mai bine ați lua-o din loc. GRUBI: Și eu zic așa. BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se apropie de groapă.): S-a ales ceva? Ați reușit ceva? BRUNO: Nu merge. GRUBI: N-are cum. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Urât. O să se supere Pendefunda. BRUNO: M-am lăsat și înăuntru. Nu se poate face și gata. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Știam eu că n-o să iasă nimic. Mai bine ați lua-o din loc. GRUBI: Și eu zic așa. BRUNO: Nu mai știu ce să zic. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Asta-i o treabă a dracului de grea. N-aveți de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lăsat și înăuntru. Nu se poate face și gata. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Știam eu că n-o să iasă nimic. Mai bine ați lua-o din loc. GRUBI: Și eu zic așa. BRUNO: Nu mai știu ce să zic. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Asta-i o treabă a dracului de grea. N-aveți de ce să vă pierdeți vremea p-aici. Eu, dacă era să fie, de mult plecam. GRUBI (Către BRUNO.): Vezi? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Aici trebuie, știu eu ce trebuie. N-are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu mai știu ce să zic. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Asta-i o treabă a dracului de grea. N-aveți de ce să vă pierdeți vremea p-aici. Eu, dacă era să fie, de mult plecam. GRUBI (Către BRUNO.): Vezi? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Aici trebuie, știu eu ce trebuie. N-are cine să vină, că s-ar face într-o jumătate de zi. Dar poate că se lasă de la sine. BRUNO: Asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: S-a întâmplat. GRUBI: Eu zic să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mult plecam. GRUBI (Către BRUNO.): Vezi? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Aici trebuie, știu eu ce trebuie. N-are cine să vină, că s-ar face într-o jumătate de zi. Dar poate că se lasă de la sine. BRUNO: Asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: S-a întâmplat. GRUBI: Eu zic să mai rămânem și mâine. Și dacă nu se poate... BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Când eram în armată mi s-a întâmplat o treabă asemănătoare. Pe vremea aceea însă nimeni n-avea voie să coboare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vină, că s-ar face într-o jumătate de zi. Dar poate că se lasă de la sine. BRUNO: Asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: S-a întâmplat. GRUBI: Eu zic să mai rămânem și mâine. Și dacă nu se poate... BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Când eram în armată mi s-a întâmplat o treabă asemănătoare. Pe vremea aceea însă nimeni n-avea voie să coboare până jos și ocoleam, frate, ocoleam... O dată s-a deschis singură, ea singură, într-o dimineață, ca o fereastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
O! Ce-a mai fost și atunci! Fanfara tot îi dădea, tot îi dădea și noi defilam pe buza gropii, ne făceam că ne uitam în ea și ne aruncam sâmburii... He-he... Ce aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Fanfara tot îi dădea, tot îi dădea și noi defilam pe buza gropii, ne făceam că ne uitam în ea și ne aruncam sâmburii... He-he... Ce aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul gropii urcă sunetele unei sonate cântate la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul gropii urcă sunetele unei sonate cântate la pian.) Ia auzi! BRUNO: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A-nceput... GRUBI: Cum? Și-a dat drumul? BRUNO: Nu se poate! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Pe cinstea mea. I-a dat drumul. Ia taci! BRUNO (Ridicându-se și apropiindu-se de buza gropii.): Asta ar fi prea de tot. (Ascultă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul gropii urcă sunetele unei sonate cântate la pian.) Ia auzi! BRUNO: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A-nceput... GRUBI: Cum? Și-a dat drumul? BRUNO: Nu se poate! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Pe cinstea mea. I-a dat drumul. Ia taci! BRUNO (Ridicându-se și apropiindu-se de buza gropii.): Asta ar fi prea de tot. (Ascultă încordat.) GRUBI (Se târăște până la marginea gropii.): Se aude, se aude! BRUNO: Nu aud nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mea. I-a dat drumul. Ia taci! BRUNO (Ridicându-se și apropiindu-se de buza gropii.): Asta ar fi prea de tot. (Ascultă încordat.) GRUBI (Se târăște până la marginea gropii.): Se aude, se aude! BRUNO: Nu aud nimic... BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Fii atent! (Începe să fredoneze, bătând măsura.) Laa-laa-laa... la-la... GRUBI (Jubilând.): Se aude, Bruno! Se aude! înseamnă că am reușit. BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Aruncând și restul gunoiului în groapă.): Na! Na! Ați făcut treabă bună, mă! Hi-hi! Laa... la-la-la... BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
încordat.) GRUBI (Se târăște până la marginea gropii.): Se aude, se aude! BRUNO: Nu aud nimic... BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Fii atent! (Începe să fredoneze, bătând măsura.) Laa-laa-laa... la-la... GRUBI (Jubilând.): Se aude, Bruno! Se aude! înseamnă că am reușit. BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Aruncând și restul gunoiului în groapă.): Na! Na! Ați făcut treabă bună, mă! Hi-hi! Laa... la-la-la... BRUNO (Receptând muzica și luminându-se la față pe măsură ce aceasta crește în intensitate.): Măi, a dracului! GRUBI (În culmea fericirii.): S-a putut. Vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Na! Na! Ați făcut treabă bună, mă! Hi-hi! Laa... la-la-la... BRUNO (Receptând muzica și luminându-se la față pe măsură ce aceasta crește în intensitate.): Măi, a dracului! GRUBI (În culmea fericirii.): S-a putut. Vezi că s-a putut? BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Căzut în nostalgie.): Frumos mai cântă asta, dom’le! BRUNO (Oftând.): Ah, și când te gândești... GRUBI (Aproape plângând, dând roată în jurul gropii, printre gunoaie.): Să vezi ce-o să fie! Să vezi... (Plângând la pieptul lui BRUNO.) Nu credeam c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
te gândești... GRUBI (Aproape plângând, dând roată în jurul gropii, printre gunoaie.): Să vezi ce-o să fie! Să vezi... (Plângând la pieptul lui BRUNO.) Nu credeam c-o să se-ntâmple... Hi-hu! Sunt un prost! BRUNO: Nu ești prost, Grubi. BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Eu mă duc. Bine că și-a dat drumul. Acu’ o să vă fie mai ușor. (Pleacă încet, abătut și copleșit de muzică.) BRUNO: De acu’ totu’ e ca și făcut. GRUBI (Sughițând ușor.): Ce frumos! Ce frumos! Cam poate să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
scenă.) BRUNO (Privind în groapă.): Uite, că s-a putut. GRUBI (Privind în groapă.): Îndată o să intre în normal. PRIMUL BĂRBAT (Privind în groapă.): Nu mi-aș; fi închipuit niciodată. AL DOILEA BĂRBAT (Privind în groapă.): Nici eu. (BĂRBATUL CU TOMBERONUL intră grăbit și începe să descarce gunoaiele în groapă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ia te uită! Ați reușit! (FETIȘCANA se întoarce cu un lighean cu apă și-l aruncă în groapă.) FETIȘCANA (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.): Ce te miri? (ORBUL vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în groapă.): Îndată o să intre în normal. PRIMUL BĂRBAT (Privind în groapă.): Nu mi-aș; fi închipuit niciodată. AL DOILEA BĂRBAT (Privind în groapă.): Nici eu. (BĂRBATUL CU TOMBERONUL intră grăbit și începe să descarce gunoaiele în groapă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ia te uită! Ați reușit! (FETIȘCANA se întoarce cu un lighean cu apă și-l aruncă în groapă.) FETIȘCANA (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.): Ce te miri? (ORBUL vine din nou, din aceeași direcție, foarte grăbit și cade în groapă.) BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
groapă.): Nici eu. (BĂRBATUL CU TOMBERONUL intră grăbit și începe să descarce gunoaiele în groapă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Ia te uită! Ați reușit! (FETIȘCANA se întoarce cu un lighean cu apă și-l aruncă în groapă.) FETIȘCANA (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.): Ce te miri? (ORBUL vine din nou, din aceeași direcție, foarte grăbit și cade în groapă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Leneș.): Ziceam și eu, așa... (Pleacă.) FETIȘCANA (Către BRUNO și GRUBI.): Eu nu știu de ce-i lăsați pe toți ăștia aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
te uită! Ați reușit! (FETIȘCANA se întoarce cu un lighean cu apă și-l aruncă în groapă.) FETIȘCANA (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.): Ce te miri? (ORBUL vine din nou, din aceeași direcție, foarte grăbit și cade în groapă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Leneș.): Ziceam și eu, așa... (Pleacă.) FETIȘCANA (Către BRUNO și GRUBI.): Eu nu știu de ce-i lăsați pe toți ăștia aici. (Pleacă.) BRUNO (Privind în sus.): S-a făcut târziu. GRUBI: Să pun de masă? PRIMUL BĂRBAT (Privind în sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lasă. Aruncă și gata. (FETIȘCANA aruncă lăturile, apoi se așază alături de ceilalți.) GRUBI: Ei? V-a plăcut? BRUNO: Stai, n-are cum să-nțeleagă. De fapt, din chestia asta nu e încă nimic de-nțeles. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL... MAJORDOMUL: He-he! Asta-i! Știam eu că lipsește ceva. BRUNO: Păi! GRUBI: Înțelegeți? BĂRBATUL CU TOMBERONUL, completează imaginea, el vine și începe s-arunce gunoiul în groapă, și atunci pentru spectatori treaba devine clară, groapa devine o groapă de gunoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
plăcut? BRUNO: Stai, n-are cum să-nțeleagă. De fapt, din chestia asta nu e încă nimic de-nțeles. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL... MAJORDOMUL: He-he! Asta-i! Știam eu că lipsește ceva. BRUNO: Păi! GRUBI: Înțelegeți? BĂRBATUL CU TOMBERONUL, completează imaginea, el vine și începe s-arunce gunoiul în groapă, și atunci pentru spectatori treaba devine clară, groapa devine o groapă de gunoi. O simplă groapă de gunoi. FETIȘCANA: Aici e clenciul. Lăturile nu-l conving pe spectator că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spectatori treaba devine clară, groapa devine o groapă de gunoi. O simplă groapă de gunoi. FETIȘCANA: Aici e clenciul. Lăturile nu-l conving pe spectator că groapa nu-i decât o simplă groapă de gunoi. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL vine și certitudinea, siguranța, sentimentul plenitudinii... vin, cum să vă spun, convingerea și senzația clară că totul e bine, că totul e frumos, că nu trebuie să ne temem de nimic, atât timp cât groapa de gunoi rămâne o simplă groapă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și certitudinea, siguranța, sentimentul plenitudinii... vin, cum să vă spun, convingerea și senzația clară că totul e bine, că totul e frumos, că nu trebuie să ne temem de nimic, atât timp cât groapa de gunoi rămâne o simplă groapă de gunoi. Tomberonul e așadar foarte necesar, e punctul cheie al lumii, al universului, este unicul obiect care dă liniște constantă spiritului și calmează simțurile. Tomberonul devine real și monumental, devine un simbol: al prosperității și al civilizației, el este o deschidere optimistă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu trebuie să ne temem de nimic, atât timp cât groapa de gunoi rămâne o simplă groapă de gunoi. Tomberonul e așadar foarte necesar, e punctul cheie al lumii, al universului, este unicul obiect care dă liniște constantă spiritului și calmează simțurile. Tomberonul devine real și monumental, devine un simbol: al prosperității și al civilizației, el este o deschidere optimistă către viitor și un limbaj prin care poate fi interpretat prezentul... MAJORDOMUL (Scârbit.): Ce discurs! BRUNO: Lasă-l... N-avem timp d-alde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ochi dulci FETIȘCANĂ; atenția sa se va concentra asupra fetei și doar va simula interesul pentru reconstituirea pe care o propun celelalte personaje.) Dar, o fată ca dumneata, nu-i așa, cu posibilitățile... BRUNO: Mai bine să vină BĂRBATUL CU TOMBERONUL! GRUBI: Sigur că da! Să vină! VIZITATORUL (Fals.): Sa vină și să lămurim... (Către FETIȘCANA.) Eu, când eram singur... Restul șoptit la urechea fetei, care chicotește.) MAJORDOMUL: Da! Da! Vino, dom’le! BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Scoate capul din culise.): Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]