514 matches
-
umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce atâtea tristeți păzite și nemărturisite? A unor chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă o moarte. Azi umbrele cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
riguroasă dar și relaxată convivialitate sapiențială. Dar, ca pandant burlesc t.v., Pleșu-Dinescu? Atît de radical opuși ca factură intelectuală: Pleșu, cu asumată cultură noiciană, Dinescu, incongruent pînă la comic/tragic. Pleșu, ascultîndu-l pe celălalt cu aerul părintelui îngăduitor cu tomnatica odraslă, talentată oricum, dar gesticulînd incontinent. Dinescu, frînîndu-și din cînd în cînd febricitatea în vizibil complexat trac. Întîlnindu-se însă amîndoi de fiecare dată (chiar cu admonestarea glumeț-malițioasă a rezoneurului că gestualul amic e un pic de stînga...) în turniruri vivante
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Unde-i lumea aceea îmbătată de propria ei frumusețe! Dar și lumea mai de dincoace! Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da' de unde! Mă strecor ogar tomnatic printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie, schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e adevărat, de-o eclatantă performanță biologică, vorbesc o limbă stranie, gesticulează straniu, mă strecor în muțenie și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Orchestră: Casă: Anul: Claudio Abado Bryn Terfel, Thomas Hampson, Danil Shtoda, Adrianne Pieczonka, Larissa Diadkova Berlin Philharmonic Orchestră and chorus DGG 2001 Acțiunea Operei Locul acțiunii: Windsor; epoca: domnia regelui Henric IV (1399-1413) Personaje: Șir John Falstaff, (bariton), un cavaler tomnatic, îmbuibat și ajuns să trăiască vremuri grele; Alice Ford, (soprana), prima dintre 443 prezumtivele ʺvictime“ ale tentativei de seducție a lui Falstaff; Ford (Signor Fontana), (bariton), soțul gelos al Alicei ; Nannetta, fiica familiei Ford (soprana); Fenton, (tenor), iubitul Nanettei; Mistress
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
binecuvântează fiica.Toți participanții își reunesc vocile într-o fugă care marchează o reconciliere unanimă (Tutto nel mondo è burla). Principalele pagini din opera 446 Aria L'onore! Ladri! din actul I, tabloul 1. Rol : Șir John Falstaff, un cavaler tomnatic Voce : bas-bariton Fach : grav Loc de desfășurare : Interiorul Hanului La Jarretière, Anglia, începutul secolului 15 Rezumat : După ce Bardolfo și Pistol au refuzat să ducă scrisorile de dragoste scrise de Falstaff către Mrs. Alice și Mrs. Pege din considerente de “onoare
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
E poi li colgo, li accoppio! Io scoppio! Vendicherò l'affronto! Lăudată sempre sia Nel fondo del mio cor la gelosia. Aria Quand'ero paggio del Ducă di Norfolk din actul ÎI, tabloul 2 Rol : Șir John Falstaff, un cavaler tomnatic Voce : bas-bariton Fach : grav Loc de desfășurare : Casa lui Ford, Windsor, Anglia, început de secol 15 Rezumat: În timp ce încearcă să o seducă pe Alice, Falstaff îi povestește despre tinerețea să când era chipeș și svelt și era pajul Ducelui de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
del mioi verde aprile, Quello era îl tempo del mio lieto Maggio. Tant'era smilzo, flessibile e snello Che sarei guizzato attraverso un anello. 449 Aria Va, vecchio John din actul III, tabloul 1 Rol : Șir John Falstaff, un cavaler tomnatic Voce : bas-bariton Fach : grav Loc de desfășurare : Interiorul Hanului La Jarretière, Anglia, începutul secolului 15 Rezumat: Ud până la piele, Șir John comandă un pahar cu vin fierbinte. Pe masura ce bea, Falstaff trece dela o stare de dezolare la una de umor
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Miclău, 1978 : 357). Le fragment fait allusion à un événement biblique : après la crucifixion, la chemise de Jésus a été tirée au sort. L'image de la crucifixion devient support pour la création de métaphores : " Pe toate potecile zilei/cu surâs tomnatic/se răstignesc singuri/Cristoși pe cruci de arin. " " Avec un sourire d'automne/sur tous leș sentiers du jour/se crucifient seuls/leș grands Christs sur des croix d'aulne. " (Tăgăduiri/Dénégations) (Miclău, 1978 : 359) On remarque la présence inédite
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
feuilles folâtres " (Gorunul/Le chêne) (Miclău, 1978 : 135) ; " veacuri fierbinți " " des siècles ardents " (Somn/Sommeil) (Miclău, 1978 : 317) ; " șovăiri solare " " des hésitations solaires " (Echinocțiu/Équinoxe) (Miclău, 1978 : 325) ; " urmele mele coapte " " mes traces mûres " (Tăgăduiri/Dénégations) (Miclău, 1978 : 359) ; " mâini tomnatice " " des mains automnales " (Înfrigurare/Frisson) (Miclău, 1978 : 203) ; " zvon legendar " " un bruit légendaire " (Amintire/Souvenir) (Miclău, 1978 : 291) ; " murmure légendaire " (Souvenir) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 155) ; " une rumeur de légende " (Mémoire) (Stolojan, 1992 : 45) ; " ținte luminoase " " leș cibles lumineuses " (Am inteles păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
par " vents sanctifiés " (L'ouvrier) (1974 : 161), ce qui représente une légère modification sémantique, car " sanctifier " signifie " rendre saint ". Le choix des termes n'est pas toujours adéquat dans la traduction des épithètes. C'est le cas du fragment " frunză tomnatica ", traduit par Sanda Stolojan par " feuille automnale " (Heraclit lângă lac/ Héraclite au bord du lac) (1992 : 39). On dit plutôt " feuille d'automne ". Și Blaga parle de la métaphore révélatrice par opposition à la métaphore plasticisante, on peut affirmer qu'il
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
p. 213. 1414 Lucian Blaga, Stelelor (Aux étoiles), în Poèmes, Traduction et Avant-propos par Veturia Drăgănescu-Vericeanu, op. cît., p. 87. 1415 Lucian Blaga, Înfrigurare (Fièvre), în Poèmes, Traduction et Avant-propos par Veturia Drăgănescu-Vericeanu, op. cît., p. 95. Texte source : " Mâini tomnatice întinde toamnă mea spre tine [...]. " V. Lucian Blaga, Înfrigurare, în Opera poetica, op. cît., p. 63. 1416 Lucian Blaga, Amintire (Souvenir), în Poèmes, Traduction et Avant-propos par Veturia Drăgănescu-Vericeanu, op. cît., p. 155. Texte source : " Ochi atotînțelegător era iezerul sfânt
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
știm să ni-l acordăm). În schimb, adevărurile complexe aparțin timpului În care incertitudinile ne marchează, adică timpului când noi ne aparținem, de fapt, cel mai puțin. Μ Când iubirea trăiește o primăvară În sufletul ei, este intraductibilă; când devine tomnatică, este limpezită și consolatoare. Μ Orice idee este binevenită, deoarece ea se va potrivi, până la urmă, unei anumite structuri intelectuale: interpretarea și Înțelegerea iau atâtea forme! Μ De ce intuițiile populare (respectiv cunoașterile empirice, nesofisticate) se dovedesc a fi mai apropiate
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prețuiește rostirea simplă, muzicalitatea limbajului și claritatea viziunii: „E vară-n câmpie, e vară la munte/ simt cum îmi trec prepelițe sub frunte,/ cu-arome de grâu și miresme de faguri./ Greierii-și cântă-nnoptările-n praguri./ Se sparge ulciorul cu vinul tomnatic./ Din vetrele casei vom scoate jăratic/ s-aprindem iar dorul la roata de lut./ Vara începe cu un nou început”. Ea dă foarte des senzația că scrie pentru a se apăra de singurătate, iar ritmurile universului său interior intră parcă
MASLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288054_a_289383]
-
București, 1967; Drum de soartă și de răzbunare, București, 1970; Nume, București, 1972; Apocrife, București, 1975. Traduceri: Asztalos István, Inimă tânără, București, 1953; Süto´´ András, Candidatul necunoscut, București, 1954, A șaptea bucurie, București, 1954 (în colaborare cu Alexandru Aldea), Cireșe tomnatice, pref. Gálfalvy Zsolt, București, 1963 (în colaborare cu Constantin Olariu, Alexandru Aldea și Nicolae Străvoiu); József Attila, Csoszongyi - bătrânul cizmar, București, 1954 (în colaborare cu T. Cozma); Papp Ferenc, Rugina, București, 1955; Simon Magda, Nunta mare, București, 1959; Szabó Gyula
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
să-i răspund. Domnul Grigurcu, încurajat zgomotos de o galerie literară dubioasă, formată din scriitori minori și resentimentari, atacă vitejește pe marii scriitori români.” Polemica se radicalizează și - în scurtele note din pagina a doua, semnate cu pseudonimul colectiv „Diac tomnatic și alumn” - atinge tonalități pamfletare. Se dau traduceri din Ray Bradbury, W.D. Snodgrass, Vladimir Nabokov, Lorenzo Mondo, Stephen King, Kjell Espmark, Isaac Asimov, Tomas Tanströmer, Tom Stoppard ș.a. Rubrici: „Sine ira et studio”, „Istorie literară”, „Eveniment”, „Comedia inumană”, „Graffiti
LITERATORUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287825_a_289154]
-
cu ajutorul fondurilor pentru dezvoltare sau ridicând o palisadă de hârtie formată din legi internaționale, pe care cei nescrupuloși o perforează Întotdeauna. Europenii se pot autoconvinge că aceste lucruri sunt inovațiile unui continent În avangarda progresului, dar În realitate sunt fructele tomnatice și stafidite ale unei civilizații În declin 73. Așadar, americanii și europenii reprezintă două concepții foarte diferite despre modul În care trebuie condusă politica externă și de securitate. Europenii caută securitatea În interiorul legii internaționale și, În mod special, În legile
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu mai știu de-a fost aievea sau în vis. E greu de spus cu nodu’n gât, subțiat de-atâta rușinare. Îmi amintesc doar sunetul sacadat al respirării subjugate’n sărutare. Îi simt și-acum căldura căutării, a murmurelor tomnatice, a soarberii dorinței coapte, a legănării magice și transparente. Timpul din mine începe să mă zorească, sfidând simțirea învățată să aștepte. Cu inima dorită de-amintire, în lumi ce nu cunosc singurătatea, nesomnul răcoros mă poartă’n brațe. DE-AR
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
apare intempestiv un vecin de moșie, arendașul Tănase Sotirescu, poreclit de el Tănase Scatiu, însoțit de coana Profira, mama arendașului, care aruncă, oarecum în treacăt, întrebarea dacă acesta e bucuros a se încuscri cu ea. Ofensat, întrucât Tănase era flăcău tomnatic, fiu al uneia din fostele lui slugi, iar Tincuța, fiica lui, încă o copilă, bătrânul nu răspunde sfidătoarei întrebări și, după plecarea oaspeților nepoftiți, poruncește să se deschidă ușile, ca „să iasă mirosul de mitocani”. Planul ticluit de „mitocani” va
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
schimbare la față, o înscriere a viziunii în registrul dramatic: îmbrăcat în costum de hidalgo medieval, poetul apare în postura lui Don Quijote, măcinând o făină tragică la morile secolului, „veac modern și preatârziu”, regăsit în imaginile amurgului și în sugestia tomnatică. Noul cavaler conferă melancoliei o notă întunecată, care se infiltrează, de altfel, în toate trăirile. E, de fapt, acum o triplă tristețe: una apocaliptică, determinată de sfârșitul de veac „infernal”, una de sorginte „bacoviană” (G. Bacovia e imaginat ca un
SUCEVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
Bánffi György, Țara cere socoteală, București, 1951; Asztalos István, Pe drumuri, București, 1955, Duminică cu dragoste, pref. Ion Oarcăsu, București, 1962 (în colaborare cu Ion Urcan), Pelin, pref. Mircea Zaciu, București, 1975; Sütő András, Rătăcirile lui Salamon, București, 1957, Cireșe tomnatice, pref. Gálfalvy Zsolt, București, 1963 (în colaborare cu Alexandru Aldea, Remus Luca și Nicolae Străvoiu); Donáth András, Fáskerthy György, Haás Endre, Misterele unei curse, I-V, București, 1958; Illés Béla, Moara de vânt, București, 1958, Cartea anecdotelor, București, 1961; Ady
OLARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288519_a_289848]
-
Moldau. Bilder und Skizzen (1860), este un memorial despre oamenii și relațiile sociale din Moldova, despre evenimentele pe care le trăise acolo. Împărțit în cinci capitole, memorialul evocă momente semnificative: O vânătoare în Moldova (despre Leon și Grigore Cantacuzino), Mănăstirea Tomnatic (o excursie la mănăstirea Văratic), Băile de la Slănic, Iarmarocul Sf. Ilie din Fălticeni, O istorie țărănească. Cartea a fost tradusă în limba română de A. (inițială sub care se ascunde Anna Rosetti-Maiorescu) și publicată mai întâi în „Convorbiri literare”. În
KOTZEBUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
onestității și muncii, venit pe filieră germană, a atins mult mai greu cortul șatrei țigănești. De aceea, confruntarea cu modernitatea a fost mereu dificilă. Într-o lume marcată de penurie și lipsită de reflexele independenței lucrative, farmecul libertății cu aer tomnatic se preschimbă ușor în otravă. Din visători chemați să îmblânzească firea, unii țigani au ajuns meseriași ai fentei, deloc nostimă atunci când se cheamă furt sau hoție (de unde vorba despre „pomana țigănească”). Anticorpii nomazi în fața civilizației s-au reprodus frecvent pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
după poftele lor”, lucrarea duhovnicească a unui părinte charismatic precum arhimandritul Emilianos împlinește lucrarea pedagogică în slujba celor care, „abătuți spre basme” (II Timotei 4, 3-4), sunt doar niște „îmbuibați de ei înșiși, nori fără apă, purtați de vânturi, pomi tomnatici, fără roade, de două ori uscați și dezrădăcinați” (Iuda 1, 12). O calitate remarcabilă a cuvântărilor arhimandritului Emilianos o reprezintă aristocrația stilului și absența tonului polemic. De aici provine limpezimea interioară și agilitatea duhovnicească a vorbitorului. Din primele pagini ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Camilar), Pâine albă (Dumitru Mircea), Ogoare noi (Aurel Mihale), Nepoții lui Horea (Petru Vintilă), Bărăgan, 3 vol. (V.Em.Galan), Setea (Titus Popovici), numeroasele nuvele și povestiri ale lui Suto Andras -circa 20 de volume (Pornesc oamenii, Opinca nouă, Cireșe tomnatice, Nuvele alese), nuvelele lui Marin Preda (Desfășurarea, Ferestre Întunecate, Îndrăzneala) ș.a. Epica r-s a actualității (inclusiv reportajul literar ) abordează, În paralel, și alte sectoare : canalul (Drum fără pulbere, roman, 1950, de Petru Dumitriu), șantierul și hidrocentrala: Matei Ion a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
7-8; Poantă, Dicț. poeți, 23-27; Petraș, Panorama, 119-121; Adrian Pintescu, Horia Bădescu sau Sentimentul capodoperei, „Poezia”, 2002, 1; Ioan Holban, Un înger răstignit pe gură, CL, 2002, 4; Ioana Bot, În apărarea poeziei, CNT, 2003, 3; Ioan Adam, Cum răsuna tomnaticul Eheu, ALA, 2003, 655; Dicț. analitic, IV, 53-56. C.H.
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]