2,542 matches
-
și îndeajuns de deșteaptă încât să le fi câștigat singură. Fata avea haine costisitoare și o anume demnitate. Totul semăna cu o reproducere după sfânta și bănoasa familie. Se apropiară de mijlocul curții și Kasper le percepu pentru prima oară tonalitatea. Un re minor, cum era mai rău. Ca în Toccata și Fuga în re minor. Mari coloane de muzică, gravide cu soarta. Apoi recunoscu fata. Și, chiar în clipa când o recunoscu, se lăsă tăcerea. Dură puțin, poate o secundă
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
călugărilor, care se rugau pentru ei în gând. Într-o zi, Hua Chi, care cunoștea rânduielile templului, a auzit dangătul clopotelor și vocile care recitau rugăciuni. Atunci a știut că Șercan nu mai e” („Templul tăcut”, ultimul text al cărții). Tonalitatea gravă de aici este, însă, numai una din fațetele acestor povestiri caleidoscopice: există și multă gratuitate fermecătoare, ca în poveștile pentru copii, precum în partea a cincea, cuprinzând poveștile dedicate Tamikăi (asezonate, desigur, și cu multă tristețe), ca, de pildă
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
președinte jucător ești până la capăt. Se pare că domnul Băsescu nu știe să fie jucător decât unde nu-i permite Constituția și acolo unde i-ar cere-o dă bir cu fugiții. Guvernul României a acționat prompt și corect, pe tonalitatea potrivită, nu a avut o suprareacție, a fost o atitudine fermă față de episodul Nyiro Jozsef", a declarat, miercuri, într-o conferință de presă, la Cluj-Napoca, liderul PNL, Crin Antonescu, citat de Mediafax. El a afirmat că, în opinia sa, autoritățile
Antonescu: Băsescu, complicele lui Orban într-un joc periculos în comunitatea maghiară () [Corola-journal/Journalistic/44500_a_45825]
-
lui Ion Pillat și Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea) o dovedesc. Ele sunt astfel concepute încât să respecte exigențele profesorului (Călinescu fiind îndrumătorul ambelor), dar sună cu totul diferit, în tonalitate, de timbrul profesorului. În jurul acestui permanent ecart s-ar putea glosa la nesfârșit. George Ardeleanu o face concis și elocvent. Nu-i reiau remarcele aici, mărginindu- mă doar să le remarc. Să vedem mai bine, cum percepea Dinu Pillat însuși
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
s-a confirmat total in Universul Cunoscut! Darwin: Mai puțin originea omului pe Pămănt și deci coada maimuței. Animație. Deci, problema este precum oul dlui Columb: maimuța este strămoșul omului sau omul este 166 strămoșul maimuței?! Animație prelungită într-o tonalitate cu accente stranii, cum avea să spună Aurora, Adam și Eva care au vizionat toată întălnirea la un monitor video dintr-o încăpere alăturată. Evelin: Dl. Darwin este de mult timp membru al Academiei Universului! Domnilor, mi-a făcut o
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fost niciodată, fapt care constituie fapta faustică și grandoarea omului. Omar Khayyam este modelul lui uomo universale care a creat nu numai pe plan științific astronomie. matematică, medicină, dar totodată a creat și viețuit pe plan filozofic și liric de la tonalitate melancolică: Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea. Și nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce sens avu venirea ! Și-acum ce sens plecarea ? până la zbor mistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mormântului familiei Medici, stă scris: Mi-e drag să dorm și mai mult, să fiu piatră, În timp ce rău-i peste tot și chinul. Să nu văd, nici s' aud îmi e destinul. Nu mă treziți, vorbiți, vă rog, în șoaptă. Tonalitatea profund pesimistă a liricii lui Leopardi, culminând cu strigătul: "E funesto à chi nasce il di natale", își află antidotul în dizolvarea senină a sufletului în pacea nemărginirii din poemul emblematic, Infinitul poezie care semnează un moment de depășire senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
că e vorba de o înclinare de cap, fie de faptul că mimezi interesul aplecându-te către interlocutor sau dacă zâmbești ori îl susții cu privirea pe cel ce vorbește, iată acestea sunt armele ce îți pot aduce beneficii. Apoi tonalitatea în care vorbești, adică vesel și cu un ritm constant și în cele din urmă cuvintele ce le folosești (dacă nu ești stăpân pe cuvinte tehnice, evită să le folosești). Încearcă să le oferi interlocutorilor tot interesul, ascultă-le problemele
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
cele ce urmează scena se va desfășura astfel: Efimița și Rică vor face sus o partidă de amor rostind replicile lui Caragiale (nu neapărat în ordinea de mai jos) cu înțeles evident asupra a ceea ce ei tocmai efectuează și în tonalitatea adecvată. De pildă, cînd Rică o mușcă pasionat, Efimița se va supăra în glumă și va spune: "Ăsta e cusurul tău, ești violent!". Sau va insista: "Viceversa! Viceversa!" Jos, Leonida va simți cele ce se petrec prin somn și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
timpului lor, a timpului nostru, trece încet, dar inevitabil, purtându-și călătorii pe un drum ce se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
timpului lor, a timpului nostru, trece încet, dar inevitabil, purtându-și călătorii pe un drum ce se tot îngustează în zare, pe când ceilalți, rămași deocamdată acasă, știu că le va veni și lor rândul. Dincolo însă de această retrospecție, cu tonalitățile specifice, este ceva în poemele lui Emil Brumaru care impregnează și scrisorile de aici: un lirism elegiac, o contrapondere la jubilația infantilă și la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine în psihastenie și alta în poezie, acest lirism iese din
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
ne îndoim că prima e unica adevărată? "Cel cinstit sufletește are legea morală în el, care ține loc de coduri și regulamente. Cinstitul cu acte e formalist, duplicitar, perfid. Nu vizează decît aparențele".Pentru omul scrisului rezultă obligația, de lovinesciană tonalitate, "să nu spui și să nu scrii ceea ce nu crezi și nu simți. Să nu-ți încalci convingerile intime nici atunci cînd, după criterii sentimentale, ești dator să faci plăcere cuiva". Cu toate că se face iarăși apel la moralmente tutelarul autor
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
întîi în cuprinsul eșalonului generaționist din care, cronologic, face parte, cel al optzeciștilor , cu a căror atitudine de scepticism ricanant, de zeflemea nu are nimic comun. Densitatea discursului său cu o miză metafizică și cu o dicție oraculară, tangentă la tonalitățile imnice ale lui Hölderlin și Coleridge dar și ale lui Saint-John Perse, se detașează de asemenea de contextul mai larg al poeticelor noastre actuale, pliate îndeobște pe concret, pe microcosmul individual, circumscris de experiența empirică. Scriitura d-sale, caracterizată în
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
rezistențe opuse de scriitori. Prefăcută într-o "temă", această rezistență avea să fie pasional și masiv prezentă în dezbaterile publice de după răsturnarea regimului comunist din România, în decembrie 1989. în toate registrele, de la mitologizare la deriziune, dar aproape întotdeauna în tonalitate peremptorie, violentă și agresivă, dovadă indirectă a trecerii de la libertatea îngrădită din vremea dictaturii la o libertate de permanent război civil mediatic. Expresia "dezbatere publică" este de aceea măcar eufemistică, dacă nu de-a dreptul improprie. Nu bănuiam în seara
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
în ediția bibliofilă Vasile Alecsandri, Poezii, Editura Minerva, București, 1974, p. 388, figurează poezia Imn religios, cu aceeași mențiune, iar la subsol data și locul primei apariții: "Convorbiri literare", 15 august 1871. Pentru cel familiarizat cu poezia lui Eminescu și tonalitatea poetică, și stilul par străine, de altminteri.
Un fals de istorie literară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8855_a_10180]
-
fecioară / perdeaua atîrnînd afară putrezește - e steag / de doliu albinele au băut polen otrăvit / vine seara cu lumini de mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele drumurilor / și bîjbîim deodată în somn" ( Și cînd ne trezim). Sub aspectul calm, sub tonalitatea ușor glumeață prin incredulitate transpare un derizoriu dezamorsat. Angoasa e îmblînzită grație unui minimalism asumat, unui firesc al dezolării în numele căruia se formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt toate goale / doar în palmele discipolilor se află ceva poate / bucăți de
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
întotdeauna bani. Nici o comisie nu le evaluează celor doi spaimele de budoar politic. Parlamentarii fac decontul nesimțirii. Miniștrii, dacă nu propun ordonanțe de urgență care să-i scoată de sub urmărire penală, fac semne ca între huligani cu regele Spaniei." În pofida tonalităților sumbre, suntem în plin Caragiale. Guvernul, Președinția, Parlamentul sunt tăvălite prin smoală fiindcă revista "Familia" n-a trimis la timp actele pentru finanțarea de la AFCN. Ce-are a face ministrul de Externe cu întârzierea colegilor noștri, care-i legătura dintre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
literar și artistic, stilul lui Vianu Mureșan nu poate să nu sară în ochi. Textele lui frapează precum un fenomen nefiresc apărut pe fundalul unei realități comune. E ca un sunet strident în mijlocul unui zgomot de fond ce nu depășește tonalitatea obișnuită a gazetăriei culturale. Numai că stridența nu vine din ridicarea glasului, ci din modulațiile lui declamatorii, unele aparținînd unei epoci în care manierismul trecea drept virtute, iar calofilia drept semn de distincție. Autorul seamănă cu un orator al cărui
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
până la relativ recentul Dejun sub iarbă. Unde se mai găsește Timișul și unde Dunărea, unde a dispărut Banatul sârbesc în care, ne-precauți, ne-am fi putut pune atâtea speranțe? În propria ficțiune, în ritmurile interioare ale fiecărui vers, în tonalitatea calmă și caldă, în singurătatea locvace și în jocul de atitudine în fața tăcerilor lumii noi. De ce pumnalul vine tocmai din Toledo și nu din Gabrovo, de-aproape? Simplu: pentru că, e un pumnal care se rostește, și nu unul care se
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
de bază pe care o manifestă în contact cu lumea. Un depresiv se comportă altfel decît un euforic, cum și un resentimentar reacționează în alt mod decît un om avînd o umoare optimistă. Și cum orice sentiment induce o anumită tonalitate în modul în care ne mișcăm în lume, tocmai de aceea unii oameni sînt proști pentru simplul fapt că sentimentele lor sînt în răspăr cu mediul în care se află. Există așadar o prostie ce vine din suflet. În cazul
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
E în sat.// Doar șeful de post colindă/ Și un ins cu un ciomag,/ Somnoroși și plini de-arțag/ Pe la porți, cu gînd să prindă/ Drag cu drag!" în același sens al comportamentului benign, parodistul se lasă deseori furat de tonalitatea "serioasă", sentimenta-lizantă ori meditativă a paradigmei pe care o continuă cu nota simpatetică proprie. Exemplu: Odaia bunicului, prilej de incursiune în lirica lui Ion Pillat: "Pe Argeș în sus nimic nu s-a clintit și iată/ Casa bătrînească în care
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
pilitura, erosul cu derivatul lui subliminal pornografia cristalizează toți porii simțirii tineretului încă novice, dar și ai adultului, în cazul din urmă ca-ntr-un exercițiu de confruntare a experienței sexuale proprii cu a altora...". Negreșit. Și încă, într-o tonalitate simpatetică: Oricum ar fi, biologicul, sexualitatea ocupă un loc central în literatură fiindcă așa se întîmplă și în viață, iar scriitorii doresc să simuleze realitatea. Ereditatea biologică ca și cea spirituală este produsul unei aurorale, nu mai puțin tulburătoare complementarități
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
schimbate în mîinile universului" (Din cînd în cînd).Noutatea pe care o aduce Ioan Alexandru cu un mare flux al temperamentului este proiecția în univers a acestui proces local care depășește cu mult nostalgica lamentație a "dezrădăcinării", a stingerii obîrșiilor. Tonalităților adesea minore din Coșbuc, Iosif, Goga li se substituie o mișcare epopeică sui generis a descompunerii , cuprinzînd marile structurări ori destructurări ale materiei, în vastitățile spațiului și timpului. Luîndu-se drept personaj fabulos el însuși, autorul se mișcă într-un climat
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
celelalte?/ Cine-ar putea-o spune cu adeverire?/ Poate că șunt la fel de slabe sau puternice/ că glasul unui om în fața mării./ Glorie ție, în vacarmul de eternitate,/ auz, părinte al oamenilor, amin!" (Auz). însă, de regulă, Ilie Constantin cultiva o tonalitate sobra, circumspecta, umbră parcă a triumfalei rostiri clasice. Un dramatism existențial își face loc, compensator, umanizant: "E o amînare mahorîtă,/ o neîncredere între culori/ și rătăcesc între vîrste;/ E un peisaj în mine de arbori în ianuarie/ cu soarele în
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Daniel Cristea-Enache Se vede un fir testamentar, cu tonalitățile specifice, în ultimele cărți ale lui Octavian Paler: de la Deșertul pentru totdeauna (2001) la Autoportret într-o oglindă spartă (2004) și de la Convorbirile apărute curând după dispariția scriitorului la recentele Calomnii mitologice. Autorul nu s-a ferit, în general, să
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]