433 matches
-
Dîmba, care ar putea părea înrudite etimologic cu Dîmbovița, au o cu totul altă bază etimologică, anume entopicul romînesc dîmb sau variante ale acestuia, cu sensul „deal mic“, „delușor“, „colnic“, „mică ridicătură de pămînt“. Dîmbovița se integrează astfel unui cîmp toponimic, onomasiologic și lingvistic bogat: Lescovița (< sl. lĕska, „alun“), Ilfovăț (< bg. elchov, „de arini“), Cleanov (< bg. klĕn, „arțar“), Lăpușnic (< bg. lopuș < sl. lopuș, „brusture, captalan“), Gabrovița (cf. bg. gaber, „carpen“), Dranovăț (< sl. dren-, „corn, sînger“), Bucovăț (< sl. bŭkŭ, „stejar“), Isnovăț (< sl.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nimul Devesel, care la rîndul lui ar putea proveni dintr-un apelativ bulgăresc divisil, numele mai multor plante, printre care și leușteanul. Toponimizarea (directă sau prin intermediar antroponimic) a numelui unei asemenea plante i-ar putea surprinde pe unii. Dicționarele toponimice consemnează însă și alte nume asemănătoare de locuri: Leușteanu (loc în moșia satului Chirnogi, județul Călărași), Leurda (sat în județele Cluj și Gorj) < leurdă „un fel de usturoi sălbatic“, Leordețul, Leurgioara, Dealul Leurzii, Leordișul, Leordina, Leordoasa, Leordeni, Leordeanul, Leordeanca, Vărzarul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se pare că sunt din aceeași familie etimologică. Atestările, începînd cu secolul al XIII-lea, consemnează formele: Zeuwrin, Zeuriniensis, Zeurin, Zeuren, Zereniensis, Zewryn, Zeurend, Zewrum, Zewrend. Cei mai mulți cercetători cred că la origine se află un antroponim slav, *Severŭ, *Severa + sufixul toponimic -in, respectiv -ovac, -ov-ci. Sufixul -in a funcționat și în limba romînă pe lîngă hipocoristice împrumutate din slavă (ca Bratin, Budin, Dobrin, Rodin, Vlașin). De altfel, antroponimul Severin a funcționat și funcționează în limba romînă (astăzi ca nume de familie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hahnendorf, ajunse astăzi, în urma etimologiei populare, Hohendorf. Același radical se găsește în numele a două sate, Hunyócz, al unui pîrîu, Huňova, al muntelui Hunova, toate din Ardeal, dar și în Hunia din județul Dolj, Huniea Albă și Hunia Comeana (o tautologie toponimică) din județul Mehedinți. Corelate cu grupul de nume din jurul lui Hunyad par a fi Huedin (nume de oraș din județul Cluj), Dealul Huedinului (din Depresiunea Huedinului), Depresiunea Huedinului (din Podișul Huedinului), Podișul Huedinului (parte a Podișului Someșan). Numele a fost
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rom. Hoegyin, Hogyegyinu). Se pare că este vorba de redarea pronunției săsești Hoinden a ungurescului Hunyad (deci deformarea deformării, prin dublă adaptare fonetică), notat în documente, într-adevăr, cu formele Hoinden, Hwinden. Propunerea unora privind derivarea magh. Hunyad cu sufixul toponimic slav -in (> Huiedin) este superfluă și ar însemna acceptarea unei formații hibride maghiaro-slave. Ialomița Așa cum observa Dragoș Moldovanu, Ialomița este singurul hidronim major (are o lungime de 414 km și o suprafață a bazinului de 10 000 km2) din țara
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de precipitații, nu lunca rîului sau rîul însuși, care nu puteau fi „aride“, „neroditoare“. Este, așadar, cazul unei mutații de tip metonimie, realizată în momentul genezei toponimului sau pe parcursul consolidării și „multiplicării“ sale onimice. Analizînd categoriile geografice denumite de urmașii toponimici ai entopicului slav jalov, Dragoș Moldoveanu observă că, pe un teritoriu larg (Romînia, Bulgaria, Cehia), acestea sunt dealuri, munți („sterpe“ sau unde pasc vitele „sterpe“), cîmpuri „sterpe“, unul singur (Ialovski potok în Slovenia) desemnînd o apă (sensul fiind, probabil, „pîrîul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că, pe un teritoriu larg (Romînia, Bulgaria, Cehia), acestea sunt dealuri, munți („sterpe“ sau unde pasc vitele „sterpe“), cîmpuri „sterpe“, unul singur (Ialovski potok în Slovenia) desemnînd o apă (sensul fiind, probabil, „pîrîul sterpelor“). Unele variante fonetice ale acestei „familii“ toponimice (Elovarsko, Elevarsko) au putut sugera și o altă bază apelativă slavă (*jelovú, „cu brazi“), mai ales pentru numele de munți și dealuri, care nu e potrivită însă și pentru rîul Ialomița, care are un tronson montan nesemnificativ (și care nu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a fost atestat în epoca medievală sub formele Molda, Mulden, iar numele săsesc vechi al orașu lui Baia era Molde, Mulde). Forma Moldova ar fi luat naștere pe teren romînesc, la început ca termen secund în genitiv al unor compuse toponimice de tipul Apa (Valea, Tîrgul) + Moldeova, Moldova („Moldei“), apoi desprins ca toponim absolut (simplu). Evoluția Moldeova > Moldova este ușor de explicat prin alternanța palatalizat/nepalatalizat a unor consoane în graiul moldovenesc. S-a emis ipoteza că numele Molde și Mulde
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de Aiud și Șamșud au sugerat o structură comună, cel puțin la final, dar d din Aiud aparține chiar temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din alte locuri) deasupra Năsăudului. Existența în Bihor a toponimului Săud (magh. Szód) a dat ideea combinării acestuia cu slav na „la“, ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un nas (tip Tîmpa, din alte locuri) deasupra Năsăudului. Existența în Bihor a toponimului Săud (magh. Szód) a dat ideea combinării acestuia cu slav na „la“, ca în multe formații toponimice. Tema ar fi sl. svod, „boltă“, „cotitură“ (e drept și o procedură juridică prin care acuzația de furt este „întoarsă“ asupra altcuiva, a unui terț), referitor la o „voltă“ pe care o face Someșul înainte de Năsăud. Entopicul ar exista, potrivit lui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
referire la viiturile dezastruoase, uneori, ale pîraielor mici (cum e Valea Caselor din zonă) umflate de ploi torențiale. Din sl. Nasovŭ a rezultat, prin evoluție normală, rom. *Năsov, iar din acesta maghiarul *Naszó, căruia i s-a adău gat sufixul toponimic maghiar -d > Naszod. Romînii au reprimit această formă, prin corespondența fonetică obișnuită, ca Năsă’ud. Formele săsești (Nassndraf, Nossndrăf, Nassendorf, Nuzsendorf, Nussdorf) sunt create prin etimologie populară din Năsovu > *Năsov + -d > Naszod > Năsăud (în care -ovŭ și -d au fost
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi „rîu“, „apă“. A doua parte poate fi o temă indo-europeană care se întîlnește în mai multe nume de ape, formată pornindu-se de la rădăcina *str > sr „a curge“, așadar, sensul ar fi tot „rîu“, „curent“ (iată deci o tautologie toponimică străveche!). Sincoparea primului a s-a putut produce în limba slavă odată cu schimbarea accentului pe silaba următoare (Dnyestr), așa cum s-a întîmplat și cu numele Niprului, Danapris (< *dana, „rîu“, „a curge“ + pris < *pere, *prn, „a sări“, „a stropi“). Simplificarea grupului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
așa cum s-a întîmplat și în alte situații. Rezultă că Nistru și Nipru sunt nu numai paronime, inclusiv la origine (Danastris-Danapris), ci și relativ sinonime („rîul care curge“), ba chiar ușor pleonastice („rîul care curge/stropește“), un fel de tautologii toponimice „fosilizate“. Olt Este numele unuia dintre cele mai importante rîuri de pe teritoriul Romîniei. Izvorăște din Transilvania, de la poalele Mun ților Harghitei, din masivul Hășmașul Mare, de la întretăierea Culmii Cucului cu cea a Laloșului, și se varsă în Dunăre pe teritoriul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Etimologia poate fi confirmată de comparația cu toponimele Nădăștia și Răcăștia, aflate în același județ cu Orăștie. Observînd că toponimia acestei zone este preponderent romînească (Bera, Bucium, Costești, Ludești, Grădiște, Luncani, Măgureni etc.) M. Homorodean, care a realizat o monografie toponimică a zonei Sarmizegetusa, crede că și Orăștie poate fi un nume creat în limba romînă. El pornește de la faptul că frecvent Orăștie este numit popular (nu supranumit pretinde el) Oraș, cu numele romînesc tradus în Város de maghiari și atestat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de Jos și Orăștioara de Sus s-au numit mereu în maghiară Városvize, „Rîul Orașului“). Prima formă pentru Orăștioara a fost Orășioara, așadar derivată diminutival de la Oraș. Intercalarea lui t între rădăcină și sufix este reperată și la alte formații, toponimice sau apelative: Criștior (< Criș), căștioară (< casă), meștioară (< masă). Forma de feminin se datorește acordului cu regentul subînțeles apa, valea. Pentru schimbarea de gen de la Oraș la Orăștioara sunt invocate alte exemple din toponimia romînească: Brustura, Paltina, Rogoaza, Frunzu, Gropu, Fătăciuniu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
majoritatea (sau toate) topo nimele Padeș provin din apelativul rom. padeș „platou“, fie prin conversiune directă în toponime (în cazul munților, dealu rilor, platourilor etc.), fie prin transfer intertoponimic (în cazul așezărilor și apelor); Pădeșel, Pădișel, Pădezel pot fi diminutive toponimice de la Padeș, sau toponimizări prin conversiune ale apelativului pădeșel, pădișel, pădejel, derivate diminutivale de la padeș: toponimul Padea poate proveni din apelativul sl. padî sau dintr-un antroponim Padea (< sl. Pade); unele dintre toponimele omonime Padeș pot avea la bază antroponimul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
constituit potrivit mecanismului descris mai sus. Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri trebuie reconstituită atît lingvistic (etimon, originea acestuia într-o limbă sau alta), cît și toponimic (statutul formanților, apelative, antroponime sau toponime; verosimilitatea onomasiologică a denominării topice, modalitatea de toponimizare: prin conversiune, prin transfer intertoponimic sau interonimic etc.). Parîng Numele se regăsește în Munții Parîngului, munții ParîngCindrel, precum și în Parîngul Mare și Parîngul Mic (vîrfuri din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
consideră că Rășinari este un derivat de la apelativul rășină (rășinari, „cei care strîng și vînd rășina brazilor“ folosită ca tămîie în slujbele religioase). Ocupația aceasta este confirmată în documente pentru rășinăreni, pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea, iar modelul toponimic este larg răspîndit (Buștenari, Albinari, Cărbunari, Grădinari, Dohotari, Păcurari etc.). E posibilă și derivarea de la un alt nume de localitate, Rășina, de unde ar fi putut veni locuitorii (avînd în vedere informația cu foștii ocupanți ruteni ai satului), dar cele două
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în paralel. Concluziile confirmă credibilitatea fonetică redusă a formei toponimelor transcrise în documentele străine, importanța analizei a cît mai multe atestări istorice și a răspîndirii geografice a numelor de locuri, necesitatea abordării multidisciplinare și multicriteriale a originii, genezei și etimologiei toponimice. Sîncel Este numele a două sate, unul în județul Alba (la altitudinea de 290 m) și altul în județul Harghita (la altitudinea de 900 m). Prima atestare, în 1252, este sub forma Zonchel, deformată, bineînțeles, de textul oficial. Rostirea populară
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pînă în zilele noastre. Maghiarii nu l-au înțeles, firește, nici ei și nu l-au putut traduce, dublîndu-l cu forme adaptate fonetic pronunției lor (transcrise în documente ca Zonchel, Szancsal etc.). Studierea, pe teren și în arhive, a ansamblului toponimic se dovedește extrem de profitabilă științific și în ceea ce privește cunoașterea originii toponimului Sîncel, Sîmcel. Într-un document maghiar din 1347 este consemnat, în hotarul localității Sîncel, un munte denumit Sumatheg. Heg, actualmente hegy, însemnînd „munte“, rezultă că numele propriu-zis era summa, pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînesc s (Salach = Sălacea, Salard = Sălard, Supur = Sopor etc.), e drept, în paralel cu transcrierea sunetului romînesc s prin litera maghiară compusă sz. Mai mult, el invocă în sprijinul probabilității ca Sumat romînesc să continue lat. (mons) Summatus cîteva paralele toponimice italiene provenite din aceeași bază (la care s a adăugat sufixul diminutival -inus): Somnatino (Sicilia), Somaino și Somadino (Lombardia). Cu atît mai mult cercetarea trebuie continuată și aprofundată documentar și lingvistic. Efortul merită făcut pentru că ne aflăm în fața unor rarități
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
italiene provenite din aceeași bază (la care s a adăugat sufixul diminutival -inus): Somnatino (Sicilia), Somaino și Somadino (Lombardia). Cu atît mai mult cercetarea trebuie continuată și aprofundată documentar și lingvistic. Efortul merită făcut pentru că ne aflăm în fața unor rarități toponimice. Șchei Este numele unor cartiere ale Cîmpulungului și Brașovului, acesta din urmă fiind cunoscut pentru activitatea sa culturală în vechime. Cu forme de singular el denumește trei sate din județele Iași și Dîmbovița (Scheia, respectiv Scheiu de Jos și Scheiul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponime, care, în anumite situații, s-au putut transmite, din generație în generație, până în zilele noastre. - etapa civilizației moderne, care începe cu progresele geodeziei și cartografiei, ducând la realizarea hărților topografice exacte și complete, în același timp realizându-se repertoarele toponimice oficiale, impuse de apariția telecomunicațiilor, de recensămintele complete etc. Volumul toponimiei este imens, mai ales în statele de civilizație avansată, unde a și fost înregistrată cu grijă și din timpuri îndepărtate atât toponimia majoră, cât și toponimia de detaliu (microtoponimia
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]
-
toponimia continuă să crească, prin apariția unor noi obiective care se cer denominate - noi așezări, stațiuni turistice, uzine, autostrăzi, căi ferate de mare viteză (de exemplu, Direttissima, construită între Roma și Bologna), hidrocentrale etc. Se ajunge la o adevărată criză toponimică, imaginația umană fiind depășită de necesități, care explică, parțial, repetarea obsesivă a unor toponime identice acordate așezărilor noi, toponime care creează confuzii și pierdere de timp (de exemplu: denumirile cu caracter glorificator acordate multor sate noi din România sau unor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]