1,162 matches
-
-l, nu numai cunoaște, ci se cunoaște. Între gândire și cuvinte zidul „natural” pare să fie necunoașterea de sine în ipostasul ei de subiect, de ființă concretă și vie în care contingentul și substanțialul se vor una. Aforismul este instituția topos și etos cunoașterii de sine. Din carieră, scoasă, piatra se află pe traseul metabolic-creativ de sub dalta cioplitorului un traseu al cioplirii, astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
univers al lui ca și cum." (p.431) Orice text literar construiește, în ultimă instanță, o simili-lume, dar mutația cu adevărat semnificativă mi se pare că ar consta într-o inversare a accentelor: dacă multă vreme pe primul loc s-a situat toposul "jocul ca lume", în ultima vreme "lumea ca joc" pare să fi căpătat o anvergură considerabilă. Distincția dintre aceaste dimensiuni este bine exploatată și nuanțată în capitolul consacrat lui Nichita Stănescu (unde sunt identificate trei mari deschideri ludice - jocul în
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
multe ce pedepsesc partea în locul întregului, organul păcătuitor în locul totului individual - islamul rigorist laba hoțomanului taie, sub alte latitudini se smulge limba sperjurului sau ochiul pînditorului și se scurtează apendicele nasului pretendentului la coroană". Locul nașterii: "Ťinsulať ubucovineană a Căjvănii", topos izolat, ai cărui locuitori descind din Ardeal, neutilizînd graiul local și posedînd o acută simțire a singularizării. O enclavă a trecutului păstrător de sine, îndîrjit într-o supraviețuire în răspăr cu contextul "socialismului atotbiruitor". Indicele ridicat al neșcolarizării, rezerva față de
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
Emil Brumaru, cum susține monograful. . în privința povestirilor scrise în perioada deplinei maturități (1947-1958) și publicate postum, în 1966, cu un studiu introductiv de Vladimir Streinu, autorul monografiei demonstrează că ele fac pasul de la sacru la magie și fantastic. întoarcerea către toposul civilizației arhaice, legendare, domeniul magicului și al misterului, este chiar substanța și temeiul artei narative voiculesciene. îndeletniciri preistorice precum vânătoarea și pescuitul, dincolo de expresia lor belică, înseamnă "căutare și urmărire spirituală", povestirile tematice subsumându-se astfel: vânătoarea magică, iubirea magică
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
așteaptă un scriitor în cariera sa? Cum îl definiți? - Este ceva nou în scrisul meu. Un critic l-a și inclus în genul utopie (Al. Cistelecan). Este o utopie, prin idealismul său total, prin geografia sa carpatică dar trans-pământeană. "A-topos", adică loc/țară imposibile ... Și totuși, ușor de recunoscut sursa inspirației: "lagărul socialist" estic, cu dictatura cea mai "perfecționată" din câte a cunoscut istoria. Parabola concentraționară și utopia se întâlnesc, se îngemănează. Căci și în istorie, comunismul începe ca o
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
la fel de puternic instinct al formei, el a rămas oarecum într-un gen particular de clasicism, cu o puternică tentă morală, interesîndu-se mai puțin de experimentele de limbaj, de integrarea unor noi materiale și tehnici, de redefinirea dialogului cu spațiul. De toposurile clasicității îl leagă, mai întîi, fascinația pentru corpul uman, în jurul căruia se naște o adevărată civilizație antropocentristă. și chiar dacă arhitectura corporală nu este permanent o prezență explicită, ea este suplinită sistematic prin detalii anatomice, prin atitudini, prin forme asimilabile. Deși
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
al vremurilor propice sau de restriște, China și locuitorii ei au dominat lungi perioade răsăritul continentului asiatic. Odată cu vremurile moderne, în cele patru zări ale lumii, au apărut "China Town-uri", ambasadori ai unei lumi, până nu demult, tainice și misterioase, topos-uri în care este reconstituit în micro și fragmentar universul chinez. Acest lucru ilustrează frumusețea istoriei: după ce europenii au descoperit China, a venit rândul acesteia să descopere și să se acomodeze cu lumea noastră. Lucrarea China în oglinda timpului este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pare să-l semnifice, ci comunică senzația unei lumi precare, în suspensie, fărâmițată. Dar dacă tu admiți asta, trebuie să recunoști că volumul Călătorului în întregime răspunde în oarecare măsură acestui model (începând cu folosirea - caracteristică acestui gen - a vechiului topos de roman: conspirația universală, investită cu puteri incontrolabile, în manieră comico-alegorică, cel puțin de la Chesterton încoace - dirijată de un proteiform Deus-ex-machina. Personajul Marelui Mistificator, pe care tu mi-l reproșezi ca pe o găselniță prea simplă, este, în acest context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și Făt-Frumos, și Zmeu; și Dumnezeu, și Aghiuță. Îl urmam și-l credeam. Uf, Iordan, aș fi fost cum voiai tu să fiu, zău. La trei ani știam toată Miorița pe de rost. Găsise de cuviință să mă învețe un topos al sufletului românesc, exact cînd naționalismul ("burghez"!) trebuia stîrpit și datina, acoperită de ridicol. Cum ar primi, mă tot întreb, cum ar primi Iordan noile doxe? Națiunea comunitate imaginată, naționalismul concept cu forță negativă, de rejectat, statul național monstru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pedepsește poporul neascultător sau necredincios dându-l în mâinile dușmanului. În Jd. 6,1: „Fiii lui Israel au făcut ce este rău înaintea Domnului și Domnul i-a dat în mâna lui Madiam vreme de șapte ani”. Noul Testament moștenește acest topos teologic: păcătosul e predat dușmanului nu pentru a fi distrus, ci pentru a se îndrepta. Paradidonai definește actul prin care Dumnezeu îi pedepsește pe cei care L-au înșelat: 2Pt. 2,4: „El nu i-a cruțat pe îngerii păcătoși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o listă - vizibilă pe partea din afară a sulului pecetluit - a conținutului textului pecetluit (pe dinăuntru), care va fi dezvăluit abia după ruperea celei de-a șaptea peceți (secțiunea 8,2-22,5)139. * Apocalipsa lui Ioan, deși preia multe dintre „toposurile” apocalipticii iudaice, este o scriere originală. Câteva trăsături specifice: 1. la nivel formal: lipsa pseudonimiei; autorul își afișează aproape ostentativ contemporaneitatea cu cititorii; neutralizarea așa-ziselor vaticinia ex eventu; determinismul istoric aproape că nu se face simțit; rolul îngerului hermeneut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
permanent grijă să nu declanșăm neocruciade absurde, menite a recolta prozeliți, și să nu vă obosim pe dumneavoastră, lectori nevinovați, cu baroce detalii inutile. Pe scurt, pentru noi cel puțin, semantica adverbului "acasă" nu trebuie căutată nici în ideea de topos, nici în cea de religie, după cum am precizat mai sus. Neavând o matcă spațial-confesională la care să ne întoarcem, tot ce ne rămâne este un univers afectiv, mai mult sau mai puțin circumscris familiei și prietenilor cu a căror dragoste
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
între universitarii englezi și cei americani, cu accente pe cele două complexe ce definesc Lumea Veche și Lumea Nouă: primii vor să păstreze manuscrisele în țară, ceilalți vor să le cumpere și să le etaleze în muzee. Unele episoade reiau toposul consacrat al conacului englezesc din romanul tradițional, tema declinului unei lumi, cea a aristocrației engleze (vizita pe domeniul Bailey, unde se află mormântul scriitoarei), cu figurile pitorești ale stăpânului care își apără proprietatea de intruși cu pușca, ale stăpânei care
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
orașul își dezvăluie trei chipuri: primul, cosmopolit și trepidant, al doilea desfigurat de ocupația japoneză, cel de-al treilea indecis, vindecându-și lent rănile ca să-și afle iarăși strălucirea și culorile pierdute. Dintr-o asemenea perspectivă, romanul oferă un nou topos al prozei de război, îmbogățind astfel geografia exotică a ficțiunii cu încă un spațiu, după cele deja consacrate: Singapore (Singapore Grip de J.G. Farrell, Changi de James Clavell), Shanghai (Imperiul Soarelui de J.G. Ballard), Saigon (Americanul liniștit de Graham Greene
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
Gheorghe Grigurcu Diriguitor al uneia dintre revistele remarcabile ale provinciei noastre, Litere, realizată la Pitești și la Găiești, una din vetrele criticii interbelicului, Tudor Cristea nu e doar un simplu "animator" al unui topos limitat. Aspectul de analist al fenomenului literar, cel mai reliefat pînă-n prezent din prestația d-sale ce mai conține poezie și proză, ni-l propune cu însușiri demne de apreciere indiferent de situarea "marginală" de care are parte, nu o dată
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
acesteia bogăția de semnificații, nu îi poate demonta mecanismele subtile spre a o explicita în multitudinea de aspecte ce-o alcătuiesc, (...) opera literară rămîne un miraj care se îndepărtează progresiv". Intuiției critice nu-i rămîne decît "să aproximeze intențiile și toposurile creației vizate". Un citat din Caius Dobrescu, produs cu simpatie, reliefează așijderea această enigmă constitutivă a creației, refractară la conceptualizare, ce nu poate decît a-și recunoaște la un moment dat limitele: "De cîte ori poate fi definită, de cîte
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
nesemnificativă". După cum o apreciere a producției optzeciste i se înfățișează criticului drept un fenomen inconvertibil la o formulă ori la o ștanțare metodologică: "E drept, pot fi puse în evidență trăsăturile acestui mod de a scrie, pot fi inventariate motive, toposuri predilecte, poate fi circumscrisă o anume dominantă scripturală, însă se pare că rămîne, insesizabil, spiritul acestei generații, esența sa secretă, imposibil de eludat, dar și foarte dificil de cuprins în concepte critice". De unde ajungem la constatarea unei disipări a frontului
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
al doilea roman, după Cronicarul sportiv, al trilogiei care îl are drept protagonist pe Frank Bascombe, Ziua Independenței, distins în 1996 cu premiile PEN/Faulkner și Pulitzer, urmărește alte întorsături spectaculoase ale destinului personajelor. Acum agent imobiliar în Haddam, adevărat topos american, ilustrativ pentru un anumit tip de existență în suburbiile elegante din New Jersey, Frank continuă să caute strategii de supraviețuire după evenimentele traumatizante din viața sa - moartea fiului mai mare, divorțul, despărțirea de Vicki Arcenault, singura femeie care i-
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
tăcere mai nouă, / la pămînt-glie" (Semantica astrelor grele). De altminteri amiciția alcătuiește un cuvînt de ordine al poeziei lui Adam Puslojiš. Mare admirator al lui Nichita Stănescu, a cărui inimă, în vederile d-sale, "sîrbea", avînd și alți apropiați din toposul nostru, are cultul tradițional al prietenilor, acea filia pe care atît de precipitata, de trepidanta viață modernă riscă a o neglija. O căldură sufletească "de modă veche" îl face pe bard să-i convoace pe cei apropiați, să-i acuze
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
asemenea, tânăra și foarte productiva editură timișoreană Bastion. Interesul celor opt autori reuniți între aceste coperte este focalizat pe Viena, cu predilectă insistență asupra strălucirii ei crepusculare din La Belle Époque. Dar cum Viena devenise la pragul dintre veacuri un topos fascinant, al cărui mod de a fi era râvnit și imitat pe tot întinsul Împărăției și nu numai, portretul care se conturează din asamblarea acestor eseuri devine reprezentativ pentru tot ceea ce numim azi cultură central-europeană. Sunt investigate aici de autori
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
Doinaș. Pe de altă parte, între poetica și poietica lui Ștefan Augustin Doinaș corespondențele, ba chiar echivalențele sunt cât se poate de explicite și revelatoare. Astfel, unei concepții despre poezie de nuanță neo (sau post) clasică, ce mizează pe exemplaritatea toposurilor, pe rigoare expresivă și apolinism formal îi corespunde o poezie de o amplă deschidere spre idee, nutrită de o viziune "eleată" (Ovidiu Cotruș) asupra existenței. Recursul la arhetip e, în fond, resortul care pune în mișcare mecanismul poetic, precum și tectonica
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
nimic. Același lucru se poate spune despre neființă: ea este un termen imaginar care poate să fie util în domeniul inteligibil al conceptelor. Locul ei nu este pe axa prezențelor reale, și, totuși, ea are un loc, atîta doar că toposul ei nu e real, ci ideal, adică în mintea omului. Capitolul care atrage cu precădere atenția cititorului este cel legat de genurile supreme la Platon. În exegeza platoniciană, genurile supreme, așadar categoriile cele mai largi ale gîndirii, sunt în număr
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
său; ceva care face diferența aduce un avantaj, are un atu prin care este mai bun și, mai ales, mai eficient decât entitățile cu care ar putea fi comparat. Succesul de care se bucură a face diferența se explică prin toposul calității - este bun ceea ce este diferit, rar, altfel decât restul, decât lucrurile obișnuite, comune etc. - și prin litota care îl fixează în limbă. Multe dintre cuvintele care desemnează diferențierea tind să devină apreciative: un om deosebit, un gest special, o
Face diferența by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5890_a_7215]
-
contact cu literatura germană), în înclinația către decorativ a lui Emil Isac și nu în ultimul rînd în rafinamentele poeziei zise de „notație" a steliștilor în frunte cu Aurel Rău. Un artifex pe aceeași nervură este și Ion Horea. Motivele toposului natal apar trecute printr-un joc al formei care însă nu e doar rezultatul unui „amor al cuvîntului", ci și al unei specifice discipline ardelenești. O manieră a lucrului „bine făcut". Verbele se rînduiesc cu migală, sintaxa e șlefuită, figura
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
altor fructe (fără adaos de zahăr)" - are o istorie destul de pitorească și e încărcat de conotații popular-tradiționale. Cu câteva luni în urmă, presa anunța că un tip de magiun românesc a luat un important premiu internațional. Declarațiile producătorilor recurgeau la toposul publicitar „ca odinioară" („produse care reamintesc candoarea copilăriei, când bunica pregătea asemenea bunătăți", recolta.eu, 14.05.2010), dar și la acela - formulat cu o emfază involuntar comică -al unicității naționale („un gust tradițional românesc"; „un produs tradițional, specific unui
Dulcețuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6139_a_7464]