1,165 matches
-
unul necesar, pasionant și referențial. "Revista de filosofie", tomul LIV, nr. 1-2 ianuarie-aprilie 2007 Mircea DINUTZ "Transmodernismul", de Theodor Codreanu Fără să fie o sinteză sau un punct terminus al eseisticii sale, Transmodernismul se dovedește a fi un foarte încăpător topos, unde se întâlnesc mai toate marile teme; idei directoare, atitudini, reacții și argumente (unele reluate) din celelalte cărți ale sale ce explorau universul unor creatori emblematici ai literaturii naționale: Modelul ontologic eminescian (Galați, Editura Porto-Franco, 1992), Complexul Bacovia (Iași, Editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
omului în-ființat într-un loc anume și în timpul amintirii acelui loc (cel mai adesea, casa de demult, a părinților și bunicilor, cu jocurile și jucăriile pline de hazul și farmecul copilăresc, cum le spune Ion Creangă în "Amintirile" sale), un topos sau, altfel, axis mundi, se năruie, fiind înlocuită cu vîrsta de fier a unei copilării fără copilărie; copilul lui Creangă din universul mirific al Humuleștilor, cel al lui Marin Preda, învățînd lecția împărțirii unei pîini cu ai săi, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
eudemonist luptă în două tabere învecinate. Nu chiar prieteni, desigur, dar nicidecum dușmani. Oricum, de aceeași parte a baricadei în fața căreia Platon reprezintă pozițiile antihedoniste... X PRODICOS și „fericirea” -1- Soarta literei „Y”. Filosofia antică utilizează în mod recurent un topos referitor la cele trei genuri de viață: viața teoretică de cercetare dezinteresată, viața dedicată acțiunii politice și viața hrematistică, închinată afacerilor. Toți autorii care recurg la această împărțire tripartită ierarhizează scopurile care comandă alegerea genului de viață. Ce anume îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în scenă, față în față, a vieții private a înțeleptului și a vieții publice a oratorului implicat în viața cetății. Ansamblul programului decorativ al vilei îndeamnă la acest gen de reflecție care decurge din logica binară a lui „Y” - faimosul topos grecesc ilustrat în mod clasic de Prodicos din Keos. Philodemos, autor al unei cărți intitulate Despre modurile de viață, a putut expune în toate detaliile gândirea sa asupra acestui subiect, precum și această îmbinare estetică interioară: cartea și sculptura exprimă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția dintre viață, idee, imaterialul spiritualiștilor, și mecanică, atom, materia adepților imanenței pure, acționează ca un topos al istoriei filosofiei. Totuși, platonicienii nu exclud particulele concrete, lumea reală, după cum nici epicurienii nu exclud sufletul sau spiritul - la Lucrețiu, spiritul dă impuls sufletului care comandă trupul și este localizat în partea mediană a pieptului. în schimb, sufletul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să ne bucurăm de suferințele altuia, ci doar să știm să profităm de situația fericită în care se află cel care nu a fost lovit de nenorocire. Scena navei luptându-se cu valurile și a spectatorului de pe plajă este un topos greco-latin prezent și într-o piesă pierdută a lui Sofocle; o regăsim și la Tibul, Horațiu și Philodemos, iar mai apoi și la Marc Aureliu. Din secolul al V-lea î.Hr. până în secolul al II-lea d.Hr., imaginea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
târziu, puterea se îndepărtează de cei mulți și atunci tensiunile sociale sunt inevitabile; au existat dintotdeauna crize și răscoale celebre care au pus sub semnul întrebării organizarea socială în ansamblul său; această temă, a opoziției dintre săraci și bogați, constituie ,,toposul istoriografiei și al filosofiei în momentul în care creștinismul a conferit o dimensiune escatologică condamnării, dacă nu a celor bogați, cel puțin a bogăției și exaltării celor săraci și mai cu seamă a sărăciei". Mises plasează invidia și ura în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în absolut ("căci am văzut idei"). Inadecvarea imaginarului la un spațiu bine definit se poate demonstra în următoarea secvență: "Altădată mă adânceam în cercetarea motivelor, cum ai căuta izvorul apei neregulat subterane într-o grotă."42 Spațiu-boltă, spațializator nespațializat și topos arhaic securizant, grota (care închide izvorul) devine proiecție a unei Geneze în stare latentă, macrocosm care tinde a se transforma în microcosmos. Prin vetustul imanent grotei, se pune din nou în evidență imaginarul camilpetrescian, acesta cu inflexiuni mitice (să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ea este prea redusă intelectual pentru a intui în Ladima calități asemănătoare cu cele ale lui Andrei, iar bibliotecile, departe de a-l ilumina pe poet, îi conturbă o dată în plus convingerile. În opera lui Camil Petrescu, Biblioteca este deopotrivă topos latent al marilor confruntări și dileme, ca și topos al binelui și adevărului, care ar trebui să precumpănească în viață. Pentru Gelu Ruscanu, un asemenea spațiu al spiritului se transformă într-un panaceu sui-generis menit să-l consoleze după ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ladima calități asemănătoare cu cele ale lui Andrei, iar bibliotecile, departe de a-l ilumina pe poet, îi conturbă o dată în plus convingerile. În opera lui Camil Petrescu, Biblioteca este deopotrivă topos latent al marilor confruntări și dileme, ca și topos al binelui și adevărului, care ar trebui să precumpănească în viață. Pentru Gelu Ruscanu, un asemenea spațiu al spiritului se transformă într-un panaceu sui-generis menit să-l consoleze după ce a aflat motivele reale care l-au împins pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu substantivul determinat, conotează chiar prezența sacră a lui Dumnezeu. Personificată, mlaștina este aici un topos ambiguu, receptacul al durerii, dar și generator de suferințe. Ambiguitatea e confirmată de adevărul că mlaștina îmbină două elemente primordiale: pământul și apa. Prin contopire, ele creează, în opinia lui Gaston Bachelard, schema esențializată a materialității: "De aceea vom acorda
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu care Fred Vasilescu privește o casă căreia i s-a smuls acoperișul o face pe Maria Vodă Căpușan să se gândească la Ochiul lui Siva și în contextul romanului european, la un alt parvenit Rastignac: ("Inedită formulare a unui topos, descins poate din străvechea privire divină ce pătrunde pretutindeni, prezentă în mai toate mitologiile lumii, cel de-al treilea ochi al lui Siva, ochiul înțelepciunii la budiști, ce atinge perfecțiunea prin clarviziune, sau privirea ce urmărește pretutindeni vina lui Cain
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
i-o adresează d-nei T. Întreaga noastră fundamentare teoretică aplicată pe texte, cu referire la rolul și raporturile dintre persona și Anima, confirmă amorul-vanitate al autorului și, abia în planul imaginarului, al eroilor săi. Opera lui Camil Petrescu stă sub toposul cartezian al lui larvatus prodeo (înaintez mascat) în ideea de a nu-și trăda emotivitatea în fața spectatorilor, actorii își ascund fața după o mască; la fel procedez și eu (filozof, scriitor, politician etc.), înaintez mascat când ies pe scena lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ca panaceu al bizarei tulburări mintale. În aceeași logică a faptelor, nuanțăm o altă reprezentare, cea a femeii iubite, dar care nu știe că este iubită. Atât Dulcineea del Toboso cât și d-na T. s-ar încadra perfect în toposul "nu știe că nu știe." Asocierea se susține și din perspectiva unei aserțiuni aparținând lui Miguel de Unamuno: "Și după asta caută domnița pe care s-o îndrăgească. Și imaginea Aldonzăi Lorenzo, țăranca tânără și foarte chipeșă de care el
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
feudalismului, rămăsese structurată pe jocul violenței sacralizate.202 Nu acest aspect este avut în vedere, însă, în Hamlet. Eventual, doar prin prisma deznodământului și a piesei în piesă, adică a asumării măștii, se poate detecta un mise en abyme al topos-ului Carnavalului, moment în care libertatea și excesul forțează Adevărul să iasă la lumină.203 Încercând să contureze o schiță a fenomenologiei inteligenței, autorul Doctrinei substanței consideră că Shakespeare, aidoma lui Goethe, Leonardo da Vinci și Michelangelo, s-ar încadra
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
De aceea, pentru prinț "...vremurile-s scoase din țâțâni". Însă oribilul asasinat din incipitul piesei deschide perspectiva unor reinvestiri biblice. Fostul rege obișnuia să se odihnească în grădina castelului din Elsinore, iar asasinatul săvârșit de fratele său, Claudius, întinează acest topos mirific. Arhetipul Grădinii paradisiace devastate e concludent, mai ales că varianta oficializată a cauzei morții o constituie mușcătura șarpelui malefic. Există o inadecvare între locul acțiunii și instrumentul morții în sensul că, într-o țară ca Danemarca, mereu bântuită de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
oripilante și dezavuate public de tânăra generație, e greu să nu convii, odată cu Nicolae Steinhardt, că a descifra sufletul eminescian echivalează cu o "citire" a propriului suflet; lumea miturilor sale e chiar spațiul pe care (și) tu îl locuiești. Acest topos comun, greu de obiectivat, s-a clădit în timp prin formulări panegirice și identitare de genul "poetul național român" sau "expresia integrală a sufletului românesc", ajungându-se, astfel, la conturarea unui mit cultural de tip Eminescu. Se cuvine, însă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe care și-o asumă astăzi omul modern, pentru a ne explica o asemenea reacție de respingere. Cu toții tindem să devenim cât mai puternici, să ne dominăm destinele hărăzite, cu prețul desacralizării. A noastre și a lumii în care locuim. Toposul sacru se definește prin opoziție cu cel profan. Însă, omul nu poate scăpa de "fatalitatea" originii sale divine, oricât de sofisticată și evoluată ar fi devenit viața pe care o duce. Într-un mod paradoxal, conceptul de inconștient devine pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
creșterea nemăsurată a statuii sale însuflețite, îi scrie pe frunte cuvântul "moarte", el își suprimă cele două personae: Ladima și Fred. Rămâne D-na T., Anima și creanga lui de aur, mărturie a unei iubiri exemplare ce stă sub semnul toposului "n-a fost să fie". Un alt aspect donquijotesc comun pentru Ladima și Eminescu este inaderența la realitate, lipsa lor de pragmatism, pe care poetul național le invocă tot în confesiunile intime: "Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
generează un pol opus în operă: setea de absolut, nostalgia infinitului, spațiul cosmic fabulos în care deopotrivă Poetul (în Scrisoarea I) ca și cuplul Demiurgos Hyperion se simt în plenitudinea lor sufletească și spirituală. Dezavuarea a tot ce înseamnă finitudine, topos în care speța umană se complace este conotată metaforic în Scrisoarea I: "Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul". Versul devine chiar o transpunere poetică a destinului uman și al spațiului ce-i este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu o modalitate preponderent utilizată în artele plastice. Oricum, existențele din "dosarul" lui Camil Petrescu nu pot justifica temeinic, în modalitatea noastră de interpretare, o separație între "spațiul interior" (corpus-ul narativ) și "spațiul exterior" (galeria de personaje "convocate")353. Toposul uzitat pentru a face referire la doamna T. este acela al "nișei", semn interpretativ al singularității și funcției speciale căreia îi este menită. Aidoma altor topoi "ușa", "fereastra", "arcada" "nișa" se manifestă ca un hiatus într-un plan, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bidimensional, tridimensional, reflector, dedublat, persoană și personna, raisonneur și alter ego, temă, remă, ramă, tramă, de holomorfism, hipotext, hipertext și paratextualitate, de contratitlu, de motivarea operei de artă, compozițională, anticipativă, realistă, estetică, de motivul indumentului, de cronotop, interfață, acronie, soteriologie, topos, exitus ș. a. Autorii citați pentru a susține cu argumentul autorității și prestigiului cele susținute, justificîndu-se indirect gradul înalt de conceptualizare sunt: W. C. Booth, Rousset, Starobinski, Proust, W. Kayser, Stanzel, R. Barthes, Joop Sintwelt, V. I. Propp, Antti Aarne, M. Butor
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
a materiei poetice; operează contrageri, ruperi de ritm, pliază versul pe diferite formule, ca mai apoi să-l îndepărteze de o eventuală dicție previzibilă. Inserția biograficului, aluziile textuale, dizolvarea, pe alocuri, a lirismului și alunecarea spre proză, ironia, autoironia, definirea toposului „orașul meu colinar” încă din primul volum și păstrarea, augmentarea acestuia în cărțile ulterioare, totul prins într-o ecuație complexă, sunt elemente care, într-un dialog neinhibat cu postmodernismul, impun rostirea sigură a lui A., greu de încadrat într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285357_a_286686]
-
știm bine Ă o regretă adesea, încercând să-și regăsească umbra, să umple fizic golul lăsat în spațiu prin plecarea sa. În paranteză fie zis, de neuitat versurile din Blaga „Boca del Rio, / rană în spațiu”, cu trimitere la același topos sibian (Gura Râului e lângă Sibiu), ca și versul shakespearean, abia invocat. Oricum, faptul că Cioran apare în piesa lui Matei Vișniec fără umbră este dovada cea mai sigură că ficțiunea nu minte. Și asta împotriva faptului că, pentru Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mama. Alta a fost că n-am ales Londra atunci, înainte de război” (15 octombrie 1974 Ă 513). Numai că, finalmente, Berlinul nu-i oferă altceva. Cioran are forța Ă care stă tocmai în fragilitatea sa Ă de a substitui orice topos cu sine. Ca și experiența ratată de la Dieppe, și Berlinul e, finalmente, un eșec: „Berlinul a fost pentru mine o confirmare: un an și jumătate de insomnii! În ciuda slăbiciunii mele pentru catastrofe, este un oraș pe care n-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]