KorAP: Find »[drukola/base=torționar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...44 >

1,082 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872

vreo 20 de deținuți conduși de Eugen Țurcanu, care au torturat fără a fi fost ei înșiși torturați mai înainte. "Dar în nici un caz, atenționează Costin Merișca, nu-i putem pune alături pe cei care, torturați, au devenit ei înșiși torționari". Ne întrebăm, alături de Virgil Ierunca, cine poate avea dreptul să-i judece pe aceștia? În 1999, doi cineaști francezi, Anca Hirte și Jean Legeaux, realizează documentarul Treptele căderii, apelînd la trei dintre supraviețuitorii reeducării de la Pitești: Paul Caravia, Nicolae Ioniță

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
statistică oficială a celor supuși aproape cincizeci de ani unei terori pe care, prin ororile ei, mintea nu o poate cuprinde. Nici o instituție, oficial abilitată, nu a prezentat o astfel de statistică, la fel cum nu avem acces la listele torționarilor, turnătorilor și nu mai puțin a celor din primele eșaloane ale partidului comunist care-i instrumentau. Au apărut numeroase cărți de mărturii asupra gulagului românesc. Unele semnate de autori celebri, unii mai puțin cunoscuți, dar și volume ce adună mărturii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
verbal de interogatoriu, nr. 1893, asupra arestatului Gabor Chirica, agricultor din Pleșești, Suceava. Trecut prin "reeducare" este interogat în aprilie 1952 pentru a depune mărturie de cele întîmplate, la Gherla, în camera nr. 99, condusă de deținutul Stoian Ioan șeful torționarilor. Se pare că Securitatea aduna documente în contra reeducatorilor, tot timpul, instrumentați de ei, dar cum se aflase despre ororile de la Pitești și în afara țării, se căutau țapi ispășitori cei mai buni erau chiar torționarii, de care acum se lepădau. Întrebat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
condusă de deținutul Stoian Ioan șeful torționarilor. Se pare că Securitatea aduna documente în contra reeducatorilor, tot timpul, instrumentați de ei, dar cum se aflase despre ororile de la Pitești și în afara țării, se căutau țapi ispășitori cei mai buni erau chiar torționarii, de care acum se lepădau. Întrebat, Chirica răspunde: "Imediat după intrarea mea în această cameră, au venit la mine patru deținuți, care mi-au smuls mustățile. După vreo două zile, a venit Stoian Ioan și a spus, în auzul întregii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
hîrdău cu materii fecale în mijlocul camerei, l-a acoperit cu o pătură, iar pe mine m-a obligat să stau în fața hîrdăului și să fac sfînta slujbă a împărtășaniei cu trupul și sîngele lui Hristos. Și ai cîntat? Am cîntat... Torționarii cunoșteau cîntecele bisericești și îmi ziceau în batjocură: Ia-o, părinte, pe glasul al patrulea sau al cincilea. Eu cîntam popește, iar ceilalți torturați constituiau corul culmea blasfemiei pe patru voci. În acest timp, Țurcanu și ajutoarele lui se distrau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
de pisică. Suferința pe care o asimilăm dintr-odată, devine euforie" (N.S.). Tot aici descoperă discreția și solidaritatea, fericiri narate emoționant și prezentate ca veritabile minuni dumnezeiești. În ianuarie 1960, la începutul anchetelor, aflăm la ce "tratament" era supus de torționari, "tratament" cunoscut pe propria piele de toți cei trecuți prin mîinile Securității: bătaie, una animalică, pînă cînd îi vezi și îi auzi cum gîfîie și transpiră și sînt și supărați pe tine peste poate, tu ești vinovat că te cotonogesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
cînd i-a dat citația primită la sfîrșitul lui decembrie 1959, pentru a se prezenta la Securitate, ca martor (postură care-l supără, nu înțelege de ce n-a fost ridicat noaptea ca toți ceilalți din lot va înțelege mai tîrziu -, torționarii mizau să-l transforme în colaborator miză falsă): "Tata e un om mic de stat, mai curînd grăsuț, cu un umăr puțin strîmb și umblă greu. A fost inginer și a lucrat pînă la șaptezeci și nouă de ani, în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
noiembrie-decembrie 2005) VICTIME ȘI CĂLĂI E greu de crezut că după căderea celei mai lungi dictaturi, mai exact a dictaturii comuniste (cădere realizată printr-o revoluție sîngeroasă, din nefericire, confiscată în scurt timp de eșalonul doi al nomenclaturii bolșevice), nici un torționar, lucrător al Securității, indiferent de poziția sa: informator, șef de rețea, ofițer acoperit sau neacoperit etc., cu atît mai puțin dintre șefii consistent stipendiați ai partidului unic, n-a fost chemat în instanță, judecat și condamnat pentru crime împotriva propriului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
la lumină a tenebrelor din care s-a nutrit îndelungata dictatură bolșevică. Au fost publicate numeroase cărți prin care victimele din închisorile comuniste depun mărturie asupra atrocităților la care au fost supuse. Avem o uriașă bibliotecă a mărturisirii golgotei românești. Torționarii, nomenclatura tac. Nu i-a chemat nici un tribunal, nici o instanță nu le-a solicitat vreo declarație privind faptele lor, de la ocupația sovietică pînă în decembrie '89. Procesul comunismului a devenit o iluzie, sînt tot mai puțini cei care îl mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
în timp ce oasele atîtor martiri trecuți prin temnițele și lagărele exterminării stau aruncate în gropi comune, fără o cruce la căpătîi, fără o slujbă de pomenire! Doina Jela, în zguduitoarea ei carte, Drumul Damascului, narează un caz rarisim, spovedania unui fost torționar. Franț Țandără, viitorul torționar (părinții fiind despărțiți), a avut o copilărie nefericită, de la 12 ani intră copil de trupă, unde servește pînă la invazia sovietică, apoi intră în mișcarea bolșevicilor, participă la măsluirea alegerilor din '46. Tatăl încearcă să-l

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
Tașaul, Capul Midia, își intră în rolul de politruc, numește brigadieri peste deținuții politici aduși în lagăre pentru exterminare, între care un țigan, Stăngiucel Marin, zis și Hercules, care s-a dovedit, cum afirmă Țandără, unul dintre cei mai buni torționari, cei mai puternici torționari ai penitenciarelor. Pachetele primite de politici erau confiscate și apoi preluate și împărțite între torționari. Un colonel, Marin Constantinescu, îi organizează în comitete ce urmăreau educarea partinică a celor din lagăr. Comunismul a fost o societate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
intră în rolul de politruc, numește brigadieri peste deținuții politici aduși în lagăre pentru exterminare, între care un țigan, Stăngiucel Marin, zis și Hercules, care s-a dovedit, cum afirmă Țandără, unul dintre cei mai buni torționari, cei mai puternici torționari ai penitenciarelor. Pachetele primite de politici erau confiscate și apoi preluate și împărțite între torționari. Un colonel, Marin Constantinescu, îi organizează în comitete ce urmăreau educarea partinică a celor din lagăr. Comunismul a fost o societate a suspiciunii generalizate. Țandără

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
între care un țigan, Stăngiucel Marin, zis și Hercules, care s-a dovedit, cum afirmă Țandără, unul dintre cei mai buni torționari, cei mai puternici torționari ai penitenciarelor. Pachetele primite de politici erau confiscate și apoi preluate și împărțite între torționari. Un colonel, Marin Constantinescu, îi organizează în comitete ce urmăreau educarea partinică a celor din lagăr. Comunismul a fost o societate a suspiciunii generalizate. Țandără avea un comitet secret care supraveghea comitetul constituit oficial, conform indicațiilor colonelului. După reușita deplină

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
încercare nereușită de racolare, pentru aceeași "activitate" ca la nr. 9, va fi îndrumat să se retragă. Mărturisirea a fost făcută fostului deținut politic, profesorul Fronea Bădulescu. Doina Jela împreună cu profesorul vor călători peste cîțiva ani, cu trenul, către domiciliul torționarului, la solicitarea acestuia, dornic a se mărturisi în continuare. Fronea Bădulescu a avut parte de peste douăzeci de interogatorii cu Nicolschi, cunoscut drept cel mai mare criminal din istoria României cum precizează autoarea Drumului Damascului. Profesorul a fost condamnat la moarte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
clipă de sublim pe o viață de sclavie. Apoi însă m-am bucurat. Am început să sper că ei nu vor mai rămîne la putere pînă la sfîrșitul zilelor mele". Se vor întîlni în septembrie 1998, la Giurgiu, cu fostul torționar, mînat de o hotărîre disperată în a-și ispăși păcatul, disperare care pare a echivala necugetarea cu care s-a aruncat atunci în săvîrșirea păcatului. Se explicitează Doinei Jela pentru ce s-a mărturisit în 1993: Dacă ei nu mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
să spun ce a fost acolo, nu ei, sărăcuții, care au suferit. Eu trebuie să spun ce este comunismul... E un partid de criminali, doamnă, ca mine, de borfași. De oameni fără căpătîi!" N-a vrut să fie singurul dintre torționari care mărturisește, dar toți pe care-i știa și cu care "lucrase" l-au refuzat. Un proces al comunismului i-ar fi chemat pe toți la bară. Dar cine să-l facă? Cine are voința politică nu doar puterea politică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
că-mi dă drumul, știți ce-am spus, doamnă? I-am spus în felul următor: nu, mai lăsați-mă. Ați remarcat? "Mai lăsați-mă"! Înseamnă că mă distra... acolo, la Spitalul 9 începusem să-mi și placă..." Nu era singurul torționar, Securitatea avea o bogată rezervă de cadre: "Ei aveau înlocuitor. Nu rămînea un post vacant. Că n-am fost eu, erau destui. Aveau rezerve!" Mulți din cei care nu mai puteau servi cu zelul corespunzător se retrăgeau la externe și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
de treabă. S-au băgat doar lichelele". Recunoaște că ar mai fi în stare să ucidă și anume pe Pavel Ștefan cel care l-a îndrumat în întunecata lui tinerețe să-și omoare tatăl. Sînt mărturii zguduitoare, apocaliptice ale unui torționar din șirul nesfîrșit de torționari ai comunismului. Întrece tot ce s-a povestit de către supraviețuitorii de la Pitești, despre acel loc prin care au trecut atîția intelectuali de valoare ai Țării și ale căror vieți, au fost definitiv distruse Între ei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
doar lichelele". Recunoaște că ar mai fi în stare să ucidă și anume pe Pavel Ștefan cel care l-a îndrumat în întunecata lui tinerețe să-și omoare tatăl. Sînt mărturii zguduitoare, apocaliptice ale unui torționar din șirul nesfîrșit de torționari ai comunismului. Întrece tot ce s-a povestit de către supraviețuitorii de la Pitești, despre acel loc prin care au trecut atîția intelectuali de valoare ai Țării și ale căror vieți, au fost definitiv distruse Între ei s-au aflat și unii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
89 ar fi avut un efect benefic, nomenclatura, securiștii, toți cei implicați în aparatul represiv și ideologic al regimului comunist ar fi acceptat și însușit consecințele îndreptățite ale acestei acțiuni. Astăzi, cînd structurile s-au refăcut și mai toți foștii torționari sînt superîmbogățiți, unii prezenți în Parlament, guvern și alte structuri de putere, asanarea societății românești va fi dificilă și cu efecte morale sub așteptări. Din nou, în loc de o resurecție morală e posibil să asistăm la o devoratoare și antiproductivă resurecție

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
imprescriptibile juridic". La care mai adăugăm: Toate nedreptățile și nelegiuirile făcute de regimul comunist trebuie reparate prin legi. De exemplu: foștii activiști comuniști de frunte, foștii conducătorii ai Securității, ai miliției și ai Ministerului de Interne, ai "Justiției" comuniste, foștii torționari să nu poată beneficia de pensii peste nivelul minim al populației. Pensia foștilor deținuți politici și a urmașilor direcți ai acestora să fie considerabil majorată. Foștilor deținuți politici să li se acorde cît mai multe gratuități, asistență medicală, medicamente, transport

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
Securității Poporului, la ordinul tov. general maior Nicolschi. Vom cita cîteva dintre atrocitățile constatate pe teren, asemănătoare celor pe care le-am consemnat în alte articole, avînd ca temei amintirile foștilor deținuți politici. Dacă ultimii pot fi bănuiți de subiectivism, torționarii sigur nu vor fi puși la îndoială: "Din lipsă de personal la Secția V-a, atunci cînd se fac operații, tov. ofițeri de la alte Secții trec cu toții la cercetări. Metodele întrebuințate în asemenea împrejurări nu sînt demne de oamenii de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
poate ieși decît dacă vrei curat-mort sau altfel omorît de ei. Și atunci mi-am tăiat arterele de la mîna stîngă, fapt care mi-a adus salvarea din punct de vedere moral și spiritual, pentru că nu am mai fost folosit ca torționar, ca bătăuș ș.a.m.d. Și eu în fiecare seară, vă spun, îi mulțumesc lui Dumnezeu că am supraviețuit și că într-adevăr am reușit să trec prin închisoare fără ca să fiu întinat". Încheierea reeducării de la Pitești are loc în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
pentru a-și păstra bucata de pămînt moștenită din părinți. Represaliile au fost conduse personal de primul președinte al României socialiste, cel mai iubit fiu al poporului. Au trecut aproape optsprezece ani de la Revoluția din decembrie '89 și mulți dintre torționari, cum spune poetul, ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc democrație. Parafrazînd pe Cato cel Bătrîn cu imperativul său, afirmat de fiecare dată la sfîrșitul întîlnirilor din Senatul roman, Ceterum, censeo Cathaginem esse delendum! (Și, pe lîngă acestea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
dreptății" (L.H.L.). Deși, la sfîrșitul anului 2006, președintele Țării a condamnat crimele comunismului, totul rămîne literă moartă cît timp nici una din măsurile preconizate n-a fost pusă în aplicare. Legea lustrației n-a fost promulgată, procesul comunismului nu este instrumentat, torționarii și cei care i-au comandat își primesc pensiile exorbitante, în timp ce victimele și eroii anticomuniști își duc în sărăcie și nevoi zilele de pe urmă. Continuă să se manifeste cu perseverență, de aproape optsprezece ani, aceeași lipsă de voință politică. Minele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]