503 matches
-
suprafețele din oțel. În cadrul aplicațiilor structurale, combinația cea mai întâlnită de rigiditate flexurală, stabilitate termică, conductivitate termică și densitatea joasă (1.85 ori mai mică decât a apei) fac ca beriliul să fie un material foarte căutat în cadrul componentelor aviatice, torpilelor, navetelor spațiale și a sateliților. Datorită densității sale joase și a masei atomice, beriliul este relativ transparent în contact cu razele X și alte forme de radiație ionizantă; așadar, este materialul cel mai comun ca și ecran de protecție pentru
Beriliu () [Corola-website/Science/302743_a_304072]
-
dintre subiectele forte ale campaniei electorale. În februarie 2000, trupele rusești intrau în Groznîi, iar, cu o săptămână înainte de alegeri, Putin proclama victoria în război. În august 2000, submarinul rusesc K-141 Kursk a fost avariat de o explozie a unei torpile proprii, accident care i-a provocat scufundarea în apele puțin adânci ale Mării Barenț. Autoritățile rusești au organiza o tentativă de salvare a echipajului, plină de improvizații și înconjurată de secretomanie. Toate încercările de salvare a echipajului au fost în
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
asiatic japonezii trebuiau să aibă supremația pe mare. De aceea, primul lor obiectiv major a fost neutralizarea flotei de la Port Arthur. În noaptea de 8 februarie 1904, flota japoneză, aflată sub comanda amiralului Heihachiro Togo, a declanșat un atac cu torpile lansate împotriva navelor rusești din Porth Arthur, reușind să avarieze grav două crucișătoare. Aceste atacuri au deschis Bătălia de la Port Arthur din dimineața celei de-a doua zile, în timpul căreia, după un număr de atacuri cu rezultat nedecis, amiralul Togo
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
în administrația Serviciului maritim român, au ajutat refugiații și prigoniții (majoritar evrei) să fugă de la Constanța la Istanbul între 1940 și 1944. Au fost salvate mii de persoane și ar fi putut salvate mai multe dacă nu ar fi fost torpilele sovietice (episodul tragic al navei „Struma“). Alți „drepți între popoare“, ca de pildă farmacistul Beceanu din Iași și primarul Cernăuților, Traian Popovici, au salvat de asemeni mii de evrei, dar numele lor au fost date uitării, fiindcă deși Traian Popovici
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
gheara de metal a apararului a făcut ca submarinul să se rupă la jumătate, iar una din părți să se scufunde pe fundul oceanului. Se presupune că acestă secțiune conținea obiecte importante, precum cartea cu coduri și rachete nucleare. Două torpile nucleare, precum și niște mașini folosite în criptografie au fost recuperate. Această operațiune, cunoscută ca Proiectul Jennifer, a devenit publică în februarie 1975 din cauză că niște hoți au obținut documente secrete din biroul lui Hughes în iunie 1974. Odată cu creșterea imperiului, Hughes
Howard Hughes () [Corola-website/Science/312042_a_313371]
-
al proiectilelor otomane, s-au retras, lăsând minele în mare parte intacte. HMS "Irresistible" și HMS "Inflexible" au fost grav avariate de mine, deși a existat confuzie în timpul luptei pe tema cauzei avariilor—unii au presupus că au provenit de la torpile. HMS "Ocean", trimisă să salveze vasul "Irresistible", a fost și ea avariată de o explozie, și ambele s-au scufundat. Cuirasatele franceze "Suffren" și "Gaulois" au fost și ele avariate; ele trecuseră printr-o nouă linie de mine puse în
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
suficient doar pentru a fi luate cele mai indispensabile măsuri.” S-au construit drumuri, s-au asamblat mici ambarcațiuni care să ducă trupele și echipamentu peste strâmtori, plajele au fost cablate și s-au construit mine improvizate din focoase de torpilă. De-a lungul plajelor s-au săpat tranșee și socluri pentru tunuri, în timp ce trupele au fost trimise în marș pentru a evita letargia. Kemal, a cărui Divizie 19 era vitală schemei defensive, a observat plajele și a așteptat semnele unei
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
pătruns în Marea Marmara. "AE2" a navigat prin Marea Marmara timp de cinci zile pentru a da impresia că sunt în număr mai mare și a efectuat câteva atacuri împotriva unor vase turcești, atacuri eșuate din cauza unor probleme mecanice cu torpilele. În după-amiaza zilei de 27 aprilie 1915, cele 12 batalioane din Divizia 19 a lui Mustafa Kemal, întărite cu șase batalioane din Divizia 5, au lansat un atac pentru a împinge cele șase brigăzi Aliate de la Anzac înapoi pe plajă
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
foc puternic din flancul lor stâng expus, și au fost obligați să se retragă, pierzând circa 1000 de oameni. Pe mare, la 30 aprilie, "AE2" a început să se ridice necontrolat și a ieșit la suprafață lângă vasul turcesc cu torpile "Sultanhisar", după care a coborât în grabă mai adânc decât adâncimea sa de siguranță, și apoi a ieșit din nou la pupa. "Sultanhisar" immediately fired on the submarine, puncturing the pressure hull. Stoker a ordonat companiei vasului să-l abandoneze
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și au efectuat bombardamente de la joasă altitudine asupra rezervelor otomane în timp ce erau aduse pe câmpul de luptă; ele au efectuat și operațiuni anti-navale în golful Saros, unde un avion maritim de pe HMS "Ben-my-Chree" a scufundat un remorcher otoman cu o torpilă lansată din aer. Debarcarea din golful Suvla a avut loc în noaptea de 6 august și s-a confruntat cu o opoziție redusă; dar comandantul britanic, general-locotenent Frederick Stopford, își limitase obiectivele inițiale și nu a reușit să-și promoveze
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
construit de Cousteau a fost „Paianjanul de apă” un aparat multifuncțional destinat analizei biochimice a suprafeței oceanului. Altă invenție importantă a lui Jacques-Yves Cousteau, cu impact major asupra scufundărilor moderne, a fost conceperea unui scuter subacvatic, construit prin modificarea unor torpile militare și destinat deplasării rapide pe sub apă a scafandrilor, oferindu-le astfel posibilitatea să acopere suprafețe mai extinse de cercetare. Jacques-Yves Cousteau a fost observatorul întregului Ocean Planetar, studiindu-i gradul de poluare. A demonstrat practic pericolul pe care-l
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
Franceză să fie interesată de submarinul lui, în 1800, însă fără succes. ele au fost încercate în Războiul Civil American (1861-1865), iar Marina S.U.A. a folosit primul submarin practic, construit de inventatorul irlandez John P. Holland (1840-1914). Submarinele armate cu torpile au scufundat nave în ambele războaie mondiale. Acestea erau dotate cu motoare electrice pentru deplasarea sub apă, însă se mișcau mai rapid la suprafață, folosind motoare diesel pentru reîncărcarea bateriilor motoarelor electrice. S.U.A. a lansat primul submarin nuclear în 1955
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
deasupra căruia se află chioșcul ce adăpostește periscoapele, antenele, schnorkelul (un dispozitiv-tub prin care se alimentează cu aer motoarele Diesel), și etanș. Pupa și prora (primul și ultimul compartiment), de cele mai dese ori, au amplasate tuburi de lansare a torpilelor și minelor. Orice submarin are un dublu deplasament, de suprafață și de imersiune, acesta din urmă fiind egal cu cel de suprafață plus greutatea apei care umple tancurile de balast. Unele submarine în afara armelor principale ca torpile, mine și rachete
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
de lansare a torpilelor și minelor. Orice submarin are un dublu deplasament, de suprafață și de imersiune, acesta din urmă fiind egal cu cel de suprafață plus greutatea apei care umple tancurile de balast. Unele submarine în afara armelor principale ca torpile, mine și rachete sunt dotate cu mitraliere, piese ușoare de artilerie sau chiar cu un mic hidroavion. La suprafață submarinele clasice navigă cu motoarele Diesel, iar în imersiune cu motoare electrice alimentate de la acumulatori. Încărcarea acumulatorilor se face de la generatoare
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
atmosferei interioare, de propulsie, de guvernare, de balast, de asietă, de compensare a variațiilor de flotabilitate, aparatură de comunicații și de navigație, dispozitive de salvare etc. De asemenea sunt dotate cu instalații de luptă cum ar fi dispozitive de lansat torpile, mine sau rachete, magazii de muniții etc. Submarinele clasice Diesel-electrice prezintă avantajul că sunt mai mici și mai puțin costisitoare, iar deplasarea lor foarte silențioasă face greu de depistat de detectorii sonori ai unui submarin inamic, altă navă sau de
Submarin () [Corola-website/Science/306025_a_307354]
-
aproape toate formele endocarstice cunoscute. Accesul în peșteră se face la cel mai jos nivel, acolo unde întregul debit de apă iese la suprafață. Urmând pârâul amonte, pe o galerie largă și înaltă apar formațiuni gigantice, scurgeri parietale și stalactite (Torpila). Înalțimea galeriei scade și curînd devine inaccesibilă dar numeroase galerii fosile pot fi urcate în etajele superioare. Sunt trei etaje dinstincte formate din galerii, săli, puțuri și hornuri de dimensiuni și forme foarte diferite cu toate tipurile de speleoteme: stalactite
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
de falie, iar altele s-au format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece fac legătura între cele patru nivele de dezvoltare a peșterii. Cele mai importante puțuri sunt: Casa Scărilor, Puțul Greu, Puțul Bükki, Puțul Bagaméri, Puțul din sistemul Torpilei. În comparație cu mărimea peșterii formațiunile sunt puține, totuși pe alocuri întîlnim stalactite, stalagmite, coloane, draperii, coralite, scurgeri parietale, gururi, cristale de CaCO3 multiforme (helictite), cristale de aragonit și gips cu forme florale (anthodite), monocristale. În anul 2003, în cadrul unui proiect Phare
Peștera Vântului () [Corola-website/Science/305633_a_306962]
-
despre Caelestius, care atunci se afla în Roma, Papa i-a însărcinat pe africani fie să își revizuiască vechea sentință, fie să îi dovedească erezia în prezența sa în decursul a două luni. Porunca papală a lovit Africa ca o torpilă. În mare grabă, a fost convocat un sinod la Cartagina, în noiembrie 417, care i-a scris și Papei Zosim, rugându-l imediat să nu abroge sentința pe care predecesorul lui, Inocențiu I, a pronunțat-o împotriva lui Pelagius și
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
de stat din Sankt Peterburg. După ce a absolvit în 1882, Popov a început să lucreze ca asistent într-unul din laboratoarele universității. Datorită finanțării slabe a acestui institut de învățământ superior, el a plecat să predea la Școala rusă de torpile navale din Kronstadt din insula Kotlin. Începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, el a continuat experimentele făcute de Heinrich Hertz. În 1894 el a costruit primul lui receptor radio, un detector de unde electromagnetice (coerorr). Acest aparat a
Aleksandr Popov (fizician) () [Corola-website/Science/299997_a_301326]
-
Școlii Militare de Geniu, obținând gradul de sublocotenent. În 1935 este repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Pionieri - Timișoara. Între anii 1936 și 1938 urmează studiile tehnice ale Școlii de Aplicații de Geniu, care îi vor permite să inventeze „torpila terestră dirijată”, pentru a cărei paternitate se va lupta ani întregi. În perioada 1936 - 1939 urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București, fără a absolvi, studii care-i vor marca însă profund viitoarea activitate literară. În vara și
Ion Eremia () [Corola-website/Science/313512_a_314841]
-
la Fiume, pe atunci bază navală italiană, azi Rijeka în Croația. Marina militară Română mai avea înainte de al Doilea Război Mondial alte două submarine: "Rechinul" și "Marsuinul". Erau motonave submarine clasice pentru epocă, dotate la prova cu tuburi lansatoare de torpile și de un tăietor de plase sau lanțuri, de șnorkel pentru motoarele diesel „Krupp” ("Delfinul"), respectiv „MAN” ("Rechinul" și "Marsuinul"), de electromotoare pe baterii pentru cursele în imersiune, de un periscop și de artilerie de suprafață pe punte, în fața chioșcului
NMS Delfinul () [Corola-website/Science/313535_a_314864]
-
al României în Italia, Dimitrie I. Ghica. Însă submarinul nu era gata să fie predat. În urma unor litigii între Statul român și șantierul Quarnaro din Italia, submarinul a fost în fine predat la 9 mai 1936. După ce și-a luat torpilele de la Neapole, submarinul a ajuns la Constanța în 27 iunie și a fost încadrat în Divizia de Mare cu ocazia Zilei Marinei, în 15 august. Deoarece de la punerea pe cală trecuse aproape un deceniu, submarinul era oarecum depășit moral, astfel
NMS Delfinul () [Corola-website/Science/313535_a_314864]
-
cât timpul de latență este mai mare, cu atât toleranța la oxigen este mai bună. Dacă timpul de latență este mai mic decât valoarea limită admisă în cadrul testului de toleranță la oxigen, scafandrul prezintă o inaptitudine pentru scufundare. Torpilă Rebikoff (Torpilă cinematografică) - Vehicul subacvatic în formă de torpilă compus dintr-o cameră cinematografică subacvatică, sursă de iluminat și propulsie. Torță submarină - Accesoriu al echipamentului de scufundare de forma unui baston scurt ce are la un capăt o substanță puternic inflamabilă ce
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
cu atât toleranța la oxigen este mai bună. Dacă timpul de latență este mai mic decât valoarea limită admisă în cadrul testului de toleranță la oxigen, scafandrul prezintă o inaptitudine pentru scufundare. Torpilă Rebikoff (Torpilă cinematografică) - Vehicul subacvatic în formă de torpilă compus dintr-o cameră cinematografică subacvatică, sursă de iluminat și propulsie. Torță submarină - Accesoriu al echipamentului de scufundare de forma unui baston scurt ce are la un capăt o substanță puternic inflamabilă ce poate arde sub apă. Torța submarină este
Listă de termeni utilizați în scufundare () [Corola-website/Science/313566_a_314895]
-
ostrov care în acea vreme era disputat de Bulgaria și România. Conflictul a fost rezolvat în urma schimbării cursului Dunării, care a avut drept consecință alipirea ostrovului de malul românesc. Matila Ghyka a fost apoi detașat la „Școala de Mine și Torpile” a marinei militare române, care, în timpul verii, funcționa la Mahmudia, ceea ce i-a dat prilejul să cunoască frumusețile Deltei Dunării și ale Lacului Razim. În 1904 Matila Ghyka se hotărăște să-și continue studiile și obține un concediu în acest
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]