4,979 matches
-
de lirism, care purcede din fugă eului de sine. Așa cum am arătat și alteori, numeroși optzeciști virează spre descripție, anecdota, reportaj că spre o obiectivare salutara. Unor impulsuri structurale anafective, extrovertite, li se asociază astfel, după toate probabilitățile, presiunea mediului totalitar, care a coincis cu începutul activității lor. Nu doar simțindu-se altă făptura - situație pe deplin clarificatoare -, ci și, îndeobște plonjînd în atmosferă de aventură cvasiimpersonală a visului, Simona Popescu reflectă o insatisfacție difuza față de prezent, un proiect larvar al
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
Editură Univers Enciclopedic, București, 1999), care prezintă multe informații foarte utile despre istoria instituției sărbătorite, despre membrii și colaboratorii ei, despre lucrările publicate în decursul anilor și ecourile lor, cuprinde și o prețioasă contribuție documentara pe tema raportului dintre politică totalitara și lingvistică. Citatele grupate - în "Scurtă cronologie...", p. 50-65, de Jana Balacciu-Matei, si mai ales în secțiunea "Documentar. Memorialul rușinii...", p. 66-97, de Mioara Avram - sînt extrem de grăitoare; voi incerca în continuare doar să selectez cîte ceva din materialul respectiv
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
produc mari deplasări de populație, dincolo de granițele statului care încearcă să le aplice, nu mai sînt, nici pe departe, simple chestiuni interne. Și, poate că ar fi de amintit că un anumit gen de politici sînt îngrozitor de asemănătoare cu politica totalitara de pînă la încetarea războiului rece, politica ale cărei resturi ies acum la iveală.
Politicile fără rest by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17995_a_19320]
-
poetului Ștefan Drăghici, consilierul șef al Inspectoratului pentru cultura Călărași, au fost, cel putin deocamdată, înfrînte simbolic și redimensionate moral două medii la fel de ostile. Primul dintre ele este cel politico-industrial, acel proces forțat, împotriva naturii dar tipic pentru aroganță comportamentelor totalitare, de a impune realității forme pe care ea nici nu era pregătită să le accepte și nici nu era capabilă, în esență, să le suporte. În cazul Călărașilor, acest arbitrariu agresiv se numește Combinatul siderurgic și el este un implant
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
doză de umor, voluntar sau - uneori - involuntar. Un asemenea duel ar mai fi posibil azi? Probabil că da, pînă la acel punct în care devine limpede că în duel participa și un personaj fără nume, care capătă treptat identitate, regimul totalitar. În cele din urmă, cum se știe, cîțiva dintre epistolieri au ajuns la duel deschis cu regimul de atunci, oarecum în continuare firească a cărții. Iar destinul ulterior al celor mai mulți poate fi dedus, în bună parte, din citirea acestui schimb
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
a mai scris despre limbajul buletinelor meteorologice - un fel de "cod restrîns", cu lexic și sintaxa limitate și repetitive. La trăsăturile impuse de natură și de funcția textului se adăugau, cu un deceniu în urmă, cele create de presiunile politice totalitare și de modelul oficial al limbii de lemn (restricții suplimentare, imprecizie, evitarea extremelor, a denumirilor unor regiuni etc.). Textul meteorologic e caracterizat, în esență, de căutarea unui compromis între exactitatea științifică și interesul practic al publicului, între un limbaj precis
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
mai fi crezuți că sînt buni. În schimb, oamenii care fură și care sînt răi vor trece drept oameni buni și cinstiți. Vadim Tudor, și înainte de ^89 și după ^89, a utilizat această tehnică, folosită și în sistemele de propagandă totalitare - statul comunist și statul nazist. O răspîndire în valuri a minciunii, în așa fel încît oamenii să nu mai facă diferența între ce este fals și ce este adevarat." Cîteva rînduri mai jos, ministrul Justiției face însă o greșeală, după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18127_a_19452]
-
RADOR, Adevărul se referea la două articole despre România din cotidianul elvețian Neue Zürcher Zeitung (6 noiembrie). Din articolul d-lui Dieter Schlesak, cunoscutul poet român, stabilit în Germania, erau reproduse aceste cuvinte: "Tratarea amnezica a acestei părți a trecutului totalitar românesc chiar de către intelectuali de prestigiu, precum Dorin Tudoran sau Nicolae Manolescu, grevează serios acreditarea că autentică și solidă a democrației românești, punînd ca atare o piedică majoră în calea integrării României în structurile europene și euroatlantice". Stiindu-l de
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]
-
cu mine am dat apă la moară antisemitismului din România ultimilor ani, largînd astfel, în chip rușinos, cu un intelectual de naționalitate germană, cercul celor care, mai ales intelectuali evrei, ne-au învinuit de "amnezii" și de altele cu privire la trecutul totalitar. Iată că (se subînțelege) d-nilor Ioanid și Shafir li se adaugă un poet german, care, într-un faimos ziar elvețian, vede antisemitismul românesc reîncarnîndu-se în d-nii Manolescu și Tudoran! Cu cît sînt mai numeroși și mai diferiți cei care te
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]
-
o implică, pot fi (și au fost puse de nenumărate ori) în legătură cu căutarea identității, cu nevoia de centru, de sprijin, de adăpost. Mai mult poate decât literatura, arhitectura că arta, poate oferi cele mai seducătoare utopii, dar și, în regimurile totalitare, de pildă, accesul în spațiul distopic al simulacrelor celor mai consternante. Utopie sau simulacru, arhitectura a reprezentat, la un moment dat, după cum precizează autorul, "un antidot împotriva neîncrederii cu care oamenii priveau un anumit regim" (op. cît., pag. 48-49). Este
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
de ani, ne-a fost distrusă în anul 1986. Să ți se răpească, printr-un act arbitrar, însuși cuibul tinereților, asta înseamnă crimă. La drept vorbind, era o continuare logică a sirului de crime declanșat prin instaurarea samavolnica a regimului totalitar în țară. Memorabil că amploare și trasare a coordonatelor emoționale este debutul românului, în care personajul central parcurge, acompaniat de explicații venite din partea mamei, albumele de familie. O senzație de convivialitate, pește spații și timp, care poate explica atașamentul românilor
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
în epoca noastră (nu doar "în deceniile postmoderniste") termenul geniu a fost banalizat, mai grav: terfelit prin aplicarea să neselectivă, daca nu direct compromițătoare. "Geniul revoluției", "geniul comunismului", "geniul mării cotituri", "geniul Carpaților" au funcționat drept titulaturi habituale în sistemele totalitare, menite a-i flata pe liderii dornici a-și ritualiza puterea. Așa încît impunătoarea vocabula a devenit una ce reflectă supremația arbitrară, despotismul, falsul grosolan și adularea, confiscată fiind de către limba de lemn. Nu mai puțin a decăzut și prin
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
după decizia zdrobitoare din 1996, nu va mai cădea nicicând an culpă ignorantei din 1992. Dacă ar fi să luăm an serios avalanșă de sondaje orchestrate de perdanții ultimelor alegeri - alegeri corecte și entuziasmante cu adevarat, după jumătatea de secol totalitar - atunci ar trebui să ne ăndoim de dreapta judecată a semenilor noștri, să conchidem că aceștia vor avea, la urma urmelor, ceea ce merita. Dar... dar... E de observat, ăn context, ca "marele salt" al comandamentelor criptocomuniste a ănceput cam prea
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
avea decât cuvinte de laudă: într-o lume normală, orice patron se gândește cum să-și protejeze mai bine oamenii, oferindu-le nenumărate facilități, pentru a-i împiedica să plece la concurență! În cazurile invocate, e vorba de remanentele gândirii totalitare. Din omul-stat, întruchipat atât de glorios de Ceaușescu, a ricoșat, în fiecare din noi, câte o schija. Ea a prins rădăcini, s-a dezvoltat, iar acum țară e plină de copaci umblători, pretinzând cu toții statutul de excepții. După ce-am
(Prot)ocolul lumii în optzeci de greve by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17478_a_18803]
-
să echivaleze tot mai mult cu o rezistență reală, lupta pierdută an afară mutându-se an interiorul fiecăruia. Universul imaginar al artei rămânând singurul "spațiu" mental liber, actul comunicării artistice se transformă an unică șansă de "evadare" ficționala din ănchisoarea totalitara. an imanenta vidului dictaturii istorice, poezia este locul mistic al revelației (inspirației) transcendentale. Artă devine sub comunism o nouă religie unde ficțiunea este divinitatea supremă și poetul profetul ei. Nichita Stănescu și-a construit cu luciditate o biografie an consonanta
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
1950 (de care și subsemnatul își aduce aminte, fără mare bucurie, deoarece avusese ocazia să citească pînă atunci Viața lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, precum și ultimul volum din seria călinesciana consacrată Operei acestuia) reprezintă momentul în care "noua cultură" totalitara, atît de înrudită cu cea fascist-nazistă, isi rostește cu maximă impudoare pretențiile de a "reconsidera" întreaga "moștenire a trecutului", asupra căreia consideră că ar avea drepturi absolute: "Riglă ideologică are deja trasate toate gradațiile, foarfecele cenzurii este legiferat intru "binele
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
socotit o "artă fără strămoși", "invenție absolută a secolului XX". Despoții și dictatorii de pînă-n 1917 s-au mulțumit cu o literatura apologetica, închinata propriei persoane, fără pretenția de a-si subordonă întreaga producție din sfera culturală: " În ordinea artei totalitare, ei se aflau încă în preistorie, într-o fază artizanala incipientă". Fie că a purtat numele de artă proletara, arta militanta, realism socialist, revoluție culturală proletara etc., așa-zisa artă comunistă pleacă de la paradigmă sovietică, introdusă cu forța în țările
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
din cei aproximativ 2500 de membri ai Uniunii Scriitorilor, 1050 au fost trimiși pe front, în linia întîi, unde 204 au murit chiar în primele luni de război. În continuare, Mihai Zamfir trece în revistă cîteva aspecte ale "producției artistice" totalitare. Simplitatea neoclasica, prin care se urmăreau nu doar "pioase deziderate pedagogice", ci și țeluri de proslăvire a dictatorilor și de înjosire a "sclavilor" creatori care-i slujeau: "în neoclasicism, ei (dictatorii, n.n.) își regăsesc spațiul spiritual convenabil, adică spațiul în
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
și amatorii de artă - ar scăpa astfel de sub control". Emotionalitatea, adresîndu-se fondului primitiv-sentimental, pulsațiilor instinctuale, iar nu etajului rațional al ființei, favorizează mesajele tulburi, dubioase ori chiar antiumaniste, împingînd masele în direcția dorită de cîrmuitori. Nicicînd lozincile, prin care statul totalitar încerca a lua în stăpînire conștiințele cetățenilor săi, n-au avut nevoie de o argumentare, care le-ar stîrni circumspecția, prudență, spiritul critic: "Așa se face că tînăra literatura sovietică a fost inundată, începînd cu anii ^30, de cele mai
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
sobre, clare, convingătoare ale d-lui Mihai Zamfir, care alcătuiesc un excelent conspect al criticii comunismului. Infrastructură lor de atentă documentație le acordă un aer inebranlabil. Am recomandă lectură lor tururor celor atrași de problemă, atît cititorilor scutiți de preconcepții totalitare, cît și - de ce nu? - nostalgicilor ideologiei, în speranța că aceștia își vor conștientiza impasul. Iar dacă vor încerca a-și susține tezele în continuare, am fi interesați de reacția lor, în primul rînd de replică pe care ar putea-o
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
de stereotipie remarcabil: "Că și în discursul teologal, și în cel comunist citatele conferă stabilitatea textului și un aer familiar, specific dogmei reluate la infinit". Repetiția oglindește tendința de pietrificare a formelor, de obținere a unei fixități hieratice: "Discursul politic totalitar se mișcă prin urmare în aria termenilor obsesivi și a sintagmelor gata făcute. De fapt, el s-a transformat într-un sub-cod lingvistic ce se cere apreciat ca atare, într-un limbaj specializat". O altă trăsătură a discursului comunist o
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
cu una cu două, repusa pe direcție. Direcția însăși, reperele de ajungere, ținta au dispărut în cețuri pentru nu se știe cât timp. Sunt apoi încă prea multe, în așa-zisa nouă societate, legăturile nerupte cu cea veche, cu sistemul totalitar prăbușit atât de abrupt, suspect de abrupt, sunt încă prea vii reflexele formate în totalitarism, deprinderile înrădăcinate în nespus de mulți oameni, toate opunându-se, obiectiv, "tranziției". Sunt în fine exponenții vechilor structuri de putere și de represiune, reactivați după
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
două faze net diferențiate. Prima, intitulată de editori Onoarea și aparențele, surprinde stările de spirit exaltate, dinaintea căsătoriei, cealaltă, purtînd titlul Tristeți crepusculare, oglindește căsătoria și mai cu seamă perioadă de după divorț, exilul ex-sotiei, tribulațiile scriitorului rămas captiv în mediul totalitar, care n-a pregetat a-i face dificultăți, în pofida unor încercări ale acestuia de a-l sluji. Cea dinții a și cea mai cuceritoare a postura a lui Cezar Petrescu din epistolarul în chestiune o reprezintă figură îndrăgostitului fugos, de
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
le solicită Georgettei, recăsătorita și stabilită acum în Franța, nu-i sosesc ori fac drumul... înapoi: "Te rog să mă ierți pentru toate necazurile tale cu faimoasele medicamente, care fac mereu drumul dus-întors, încît trebuie să știe calea singure". Birocrația totalitara zădărnicește cu sitem și dorința crepusculara a lui Cezar Petrescu de-a călători la Paris: "Deci, sper că ne vom vedea, draga Georgetta, înainte de a albi chiar cu totul și cu totul; urmînd să mă reped la Luvru, ca să revăd
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
mecanica cuantică, nici o întîmplare nu poate avea impertinența de a ne sfida trufia tiranică. Regula lumii e certitudinea, iar corolarul ei este siguranța. Fără certitudine și siguranță, viața nu are farmec. Numai că realitatea e curat impertinentă, nepăsîndu-i de capriciile totalitare ale spiriului faustic, drept care scoate la iveală stafii menite a-l sabota. Așa apare haosul, formă penibilă de indisciplină a materiei, de agitația căreia spiritul are oroare, tot astfel se ivește dezordinea, ipostază rebelă de încălcare a armoniei, a cărei
Binefacerile întîmplării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2499_a_3824]