408 matches
-
asta. Ce eufemism minunat pentru moartea violentă a unei căsnicii. Mă întrebam dacă Mark a pomenit de propria indiscreție despre Kieran și Tally. Asta ar explica de ce Kieran era așa de panicat să mă vadă. —Ei, a trecut totul, am trâmbițat eu cu o veselie prostească, neconvingătoare. Kieran aprobă din cap înțelegător. —O, desigur. Bănuiesc că ai venit ca să discutați despre măreața idee a Lisei de a te vinde ca pe o mașină de tuns gazonul nedorită. Asta o să vândă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai răspicat și ritmat latinește ca Maiota. „Au trâmbițat trâmbițașii și au bătut toboșarii, trecând în pas milităresc în urma padihșahului călare, prin fața întregii armate aliniate. Era 29 mai și-i era frică lui Mehmet al doilea El Fatîh că nu va mai putea ține asediul cetății din cauza căldurii verii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treaba asta e prea ciudată. M-am uitat În spate să văd dacă ne remarcase cineva. Nu ne remarca nimeni. Așa că am luat-o de mijloc. În minutele care au urmat am stat sub copacii poleiți de lună, ascultând muzica trâmbițând din casă. În curând aveau să ajungă și polițiștii. Întotdeauna veneau polițiștii. Era o chestie pe care puteai conta În Grosse Pointe. În dimineața următoare m-am dus cu Tessie la biserică. Mătușa Zo stătea În față, ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
soț și soție: Elena și Nicolae Ceaușescu...! La fel ca toată pleiada de uzurpatori susținuți la putere de o forță armată străină de interesele țării, acești doi activiști ai Pardidului Comunist Român, prin toate mijloagele de informare, de propagandă comunistă, trâmbițând apartanența lor Clasei Muncitoare, reușise prin viclenie să instaleze Dictatura personală, să impună cultul personal. E drept, aceștia aparțineau clasei muncitoare. Dar tot adevărat mai era de fapt, bărbatul de meserie cismar - mai bine zis cârpaci de proastă calitate, analfabet
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu pot exprima În suficientă măsură starea mea sufletească, văzând tragedia celor sfârtecați de prăbușirea clădirilor!! Oare ce or fi gândit oamenii În momentul morții...!!?” „Parcă mai ai timp de gândire, filozofă Șefu-l. Mori și gata...!!” „Cu toate pronosticurile trâmbițate de unii binevoitori de ocazie totuși eu nu cred, această balansare a scoarței pământului mă cam pune pe gânduri. Să fie adevărat oare faptul, la anul două mii va fi sfârșitul...?” Șeful Șantierului mai sorbi căteva Înghițituri de ceai, zâmbind. „Din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
intrigelor, minciunilor, suprimarea adevărului, desființarea cu brutalitate a personalității celor cu vederi diferite, burdușind Închisorile cu oameni nevinovați...!!” Profeția Șefului de Șantier avea să se materializeze În zilele imediat următoare când torționarul Lct.Col.Tudose Ion furios , În legătură cu arestarea mult trâmbițată la toate nivelele societății, care Încă nu se realizase, punându-l Într-o situație penibilă, Întrprinse acțiuni În forță. Împoppoțonat În haina militară, porni o amplă campanie de investigație, de dezinformare la majoritatea relațiilor profesionale a lui Tony Pavone, amenințând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
picătură de țuică În păhărele. Dictatorul Nicolae Ceaușescu a emis atâtea Decrete contraversate ce completează Codul Penal Încât, nici măcar avocații nu mai știu cum să te apere...! Mai mult, cine are Îndrăzneala să acuze un procuror...? La fel bătaia. Se trâmbițează despre miliție ca fiind În slujba omului deci, nu se mai bate ca pe timpul Capitaliștilor...!! Să te ferească Însă Bunul Dumnezeu să faci cunoștință cu acești de profesie bătăuși. Metodele de tortură sunt atât de sofistificate Încât mărturisești și ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
salarii peste limita celor mulți, dece acești indivizi au drept de Viață ori moarte asupra celui ce a Îndrăznit să-și arate nemulțumirea și mai ales dece populația nu are dreptul la libertatea de gândire, de exprimare pe care o trâmbițează peste hotarele țării dictatorul Nicolae Ceaușescu...! Locuitorii milenarei țări, aveau doar dreptul să flămânzească, să muncească primind În schimb salarii mizerabile, să nu deranjeze stăpânii cu incomode Întrebări, În schimb fiind obligați să aplaude, să ovaționeze toate excrocheriile comise de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
refuzau să mai contracteze noi lucrări de reparații În timp ce alții pur și simplu desfigura situația de lucru executat de o așa manieră Încât uneori lucrătorii plecau acasă cu salariul jumătate plătit...! Presat de timp și de arestarea pe care o trâmbițau iscoadele Înrăutățind relațiile până și cu colegii de profesie care-l doreau dispărut din rândurile lor ca nu care cumva Lct. Col. Tudose Ion să-i treacă prin cap să i-a la Întrebări profesionale pe careva din cei prezenți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiind pedepsită cu Închisoare În funcție de greutatea vițelului sacrificat...!! Mergând pe linie ascedentă de ducere În eroare a populației Înfometate, Dictatorul Nicolae Ceaușescu, raționaliză principalele produse alimentare de larg consum, introducând cartele. Culmea neobrăzării...!! Prin toate mijloacele de propagandă totalitară se trâmbița incredibilul: Dictatorul Suprem supranumit „Săgeata Carpaților”, se străduiește din răsputeri să alimenteze științific populația...! Era un lucru dovedit, dacă poporul va consuma alimente prea multe se va Îngrășa, iar În acest caz randamentul muncii va fi scăzut, deci era recomandabil
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
profit material, iar când este Învins și se află În suferință, rănit ori pe moarte, să nu se vaite, să nu facă deloc caz de cele pătimite, ci să-și poarte necazul bărbătește și cu discreție desăvârșită. Individul care Își trâmbițează faptele bune, patriotice, apoi se lamentează de consecințele nefaste pe care le traversează și se plânge Într-atât Încât Îți cere ca să-i plângi de milă, nu este altceva decât un ins ce compromite În Întregime ideea sfântă de suferință
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
s-ar fi aflat. O "vedeam" chiar și când stăteam cu spatele spre ea, chiar și când ieșeam în curte, în zăpadă. O auzeam vorbind de la orice distanță, știam ce spune, știam că nu se poate stăpâni să nu-și trâmbițeze peste tot dragostea. Colegele știau deja că studentul ei de la facultatea de matematică o va lua duminică la plimbare cu motocicleta. Cel mai rău mă durea faptul că ea nu se ferea de mine, că a venit de câteva ori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care mai ingenioase. Și, ca "emblemă" a produselor Cooperativei, Ana desenase un brad înalt, verde, sănătos, pe ramurile căruia își găsise loc un cocoș de munte falnic, cu pene verzi-albastre strălucitoare, mărgele roșii în jurul ochilor și ciocul îndreptat spre înalt, trâmbițând BUCURA! Printre "reclame" apărea și Pic cel mic, la sticlele de sucuri pentru copii. Stătea fericit în două piciorușe, sprijinea de burtică o sticlă și, cu lăbuțele de sus, un pai cufundat în sucul "eco"! Ana, copila mea dragă, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
scherzo. Prima temă, expusă de violoncele și contrabași, este expresia unui elan lăuntric. A doua secțiune a ei, care o completează, este ca o ezitare, ca o îndoială. Deodată motivul neînduplecat al destinului ( din partea I ) își face apariția la corn, trâmbițând. Caută să supună întreaga orchestră, dar viorile, cărora violoncelele le întrețin verva, își leagănă pașii fără să ia în seamă amenințarea ce e atât de aproape. Sonoritatea crește mereu. După ce răsună încă o dată motivul ritmic obsedant, urmează trio-ul. Scris
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
semne de plictis ori de oboseală și chiar nici de foame... Asta nu înseamnă însă că trebuie să sărim peste masa de prânz. Nici pomeneală. Ca drept dovadă, am să-mi iau tălpășița spre grădina din poiană. Când îi auzi trâmbița îngerilor păzitori, să știi că e timpul s-o iei la picior, că te așteaptă masa întinsă... Astăzi ai să mănânci ce n-ai gustat niciodată la mine. Aceste ultime cuvinte le-am auzit pe când bătrânul se afunda deja în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de cravată, ca să nu mă uiți! Nu te teme! Proprietarul lui a murit. Trebuie să știi că sunt relativ, o! relativ, așa de onestă, încît poți fi într-adevăr mândru de cucerirea ta, și-ți dau voie să ți-o trâmbițezi la lume, fiindcă generalul meu nu crede nimic. Nu fi prost, adăugă ea, sărutând încă o dată pe Felix, pe fața căruia plutea o ușoară incredulitate, dacă auzi pe câte un tip spunând că vine la mine, că sunt așa și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se păru lui Felix o profanare. În cele din urmă, coborî. Auzi râsete în odaia pianului, unde fuseseră toți poftiți, și distinse chiar glasul răgușit al lui moș Costache. Puse mâna pe clanță, cu îndoială în suflet. - Uite-l, domnule, trâmbiță Stănică, "vărul" meu sălbatic! Îmi pare rău! Felix aruncă o privire și văzu pe Weissmann lângă un perete, pe un alt ins slab, cu pleoape prea lăsate peste ochi, și trup osos, pe un scaun, apoi o domnișoară la pian
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de puterea celor care vă vor așa. Aflați de la mine că, de fapt, puterea este cu noi, nu cu ei. Încercați și veți constata singuri că am dreptate. Dar să revenim la analiza actualului sistem educațional și instrucțional. Ni se trâmbițează tare și prin toate mijloacele, ce realizare nemaipomenită este faptul că va Începe implementarea Învățământului general obligatoriu de nouă clase. Dar celelalte trei (10-11-12) care erau deja legiferate, unde le recuperăm și când? Acum să vedem În câteva cuvinte și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
rămas pe drumuri și care, cinstiți fiind, n-au avut de unde moșteni nici măcar o fermă care să-i hrănească, darămite un concern petrolier. Și parcă tot din PSD, sau cum se mai chema pe atunci, făceai parte. Vedeți, domnilor, acum trâmbițăm pe toate drumurile că vine italianul să facă tractoare În România. Ce realizare fantastică!?! Ha, ha! Muncitorii și directorii de la „Tractorul” Brașov nu erau buni. Făceau niște bijuterii care, Într-adevăr, nu puteau concura cu vestul pentru că erau mult mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a fi competitiv pe piețele globale. Dacă sunteți unul american, ați putea fi interesat de găsirea de noi piețe pe care să vă vindeți produsele, cum ar fi India. Globalizarea, integrarea și fluxul liber al comerțului în interiorul comunității națiunilor, sunt trâmbițate ca următoarea mare șansă care va face din lumea aceasta una mai bună - pentru bogați și săraci. Adevărul este că globaliarea nu a mai fost niciodată testată la o asemenea scară, cu atât de multe națiuni participante. Este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
nu-i decît un biet element dintr-o mulțime care a uitat să se mai reechilibreze din interior. Voința e mereu înlocuită cu pilula; gîndirea proprie, cu voința altora; cerul pare să-și fi însușit Apocalipsa și poartă în el trîmbița nevăzută, prin care se cîntă marșul cotidian pentru mulțimea de drept-credincioși. Dumnezeu stă într-un buton, pe firul unui telefon, sau în vîrful vreunei focos modern și rîde de cei ce-l imploră. Numai geniile și nebunii mai sfidează ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să-l toarcă babe și fete la pârâu !/ Suntem prea mulți pe-o stâncă săracă, n-avem grâu,/ Și vite prea puține, și Troia e bogată (I, p. 259-260). Casandra crede că istoria cu năluca Elenei e pură născocire (Vom trâmbița povestea ! [...] N-ar fi scornit-o însuși istețul Odiseu ! - II, p. 284- 285) pentru ca mai apoi cea în cauză să-și recunoască înșelătoria (Dac-am scornit povestea cu umbra mea fugară,/ Am spus-o pentru fala întoarcerii în țară - III
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fost nevoie, i-am iertat neîmplinirea până la lașitate. Noi și așa ne vom îneca în eroare, dar un Dumnezeu ce nu dispune decât de o frântură de adevăr! Fiți siguri că, de l-ar fi descoperit, ni l-ar fi trâmbițat de mult. Un gând ce nu mișcă pe un lepros, are el vreo legătură cu singurătatea? Și o carte ce nu poate fi închinată amintirii lui Iov... ...Aș vrea să mă bocească fantome de îngeri căzuți, pe frânturi de melodii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îi rămâne însă subterfugiul politic, prin care, uzând de deficiența marilor puteri, el și-ar putea accelera ascensiunea. Nu este un mare merit a te afirma în vremurile când marile puteri își sărbătoresc amurgul. Este chiar o cvasibarbarie să-ți trâmbițezi o vitalitate nesemnificativă, după ce alții și-au cheltuit viața în sensuri. Barbaria veritabilă înseamnă biologie pură și poartă nereflectat și nedrept stigmatele barbariei. Căci ce este barbaria, dacă nu un imperialism ce nu servește nici o idee? Vitalitatea fără un sens
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al său, până la un punct, gata să se sacrifice pentru cauză comunismului mondial - se dezvăluiau marile abateri și abuzuri ale lui I.V. Stalin - „măcinat de cultul personalității” - și-l trecea Încă o dată pe linia moartă. Iar N.S. Hrușciov a tot trâmbițat la congrese și m internaționale, iar presa l-a secondat, despre victoria comunismului mondial, iar atunci când „imperialiștii și slugile lor” nu se lăsau convinși, n-a ezitat să se lase numai În ciorapi și să bată cu pantofii În microfoanele
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]