583 matches
-
arc. Cana fierbinte îi ardea degetele. "Acum! E singura șansă... Când vor veni ceilalți va fi prea tîrziu." Țâșni pe neașteptate în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un urlet îngrozitor. Se chirci apăsând automat pe trăgaci. Proiectilele se înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet. Șoferul se năpusti spre ușă. Gloanțele îi vâjâiau pe lângă trup fără să-l nimerească. Scarlat, pe jumătate orb, trăgea în neștire. Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
genunchii răniți îi sângerau. " O să murim aici și nici dracu' n-o să ne găsească! Un sicriu rotund de ciment. Peste ani de zile, demolând... Două schelete cu două măști..." Mâna îi tremura îngrozitor. Căruntul ridică încet, pe furiș, degetul de pe trăgaci. Ținea capul pe spate. Pânza de pe ochiul rănit devenise opacă. " Probabil n-am fost niciodată atât de aproape de moarte... Șoferul... Un tip curajos, totuși... Păcat!" Nu simțea nici un fel de ciudă, de fapt nu simțea nimic în afară de durere și o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
luminată slab de becul de serviciu era plină de umbre. Într-o nișă ovală, pândea o siluetă. Se deslușeau limpede umerii masivi. Cârnul se opri brusc. Ridică arma și trase. * Melania Lupu răspunse timidă: ― Alo? Scarlat, gata să apese pe trăgaci, o privea fix. Arăta ciudat și hidos în același timp. Capul părea construit din două jumătăți străine: una monstruoasă, de căpcăun, cealaltă, normală. Ochiul bolnav lăcrima. Vocea ― "un bărbat tînăr" își zise Melania Lupu ― se interesă: ― Casa Crîșmaru? ― Da, răspunse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aparatul de emisie portativ și îl chemă pe locotenentul Ciobanu încercînd să-și stăpânească vocea nesigură. * În față mergea pilotul urmat de bătrâni și Nucu Scarlat. Dascălu fluiera încetișor. Inginerul își învîrtea ochii în toate părțile cu degetul înțepenit pe trăgaci. " Încă douăzeci de metri! Pare liniște. O idee fantastică pe cale să se realizeze. Abia acum îmi dau seama! N-am crezut nici o clipă în ea, practic, cu adevărat, dar n-aveam încotro..." Melania Lupu se uită ușor, ca din întîmplare
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tremura. ― Ce vrei? Profesorul surâse fluturîndu-și pleoapele. ― Adio, draga mea... Cu o mișcare neașteptată sări peste Scarlat lovindu-i mâna beteagă. Căruntul se prăbuși ca un sac. Dragu îi smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul nesigur nu nimerea trăgaciul. Primul glonț al cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul cenușiu care se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a speriat scoțând un țipăt și strigând la el să se predea. În același timp, eu care am încercat să pun lanterna în țeavAșautomatului pentru a lumina spre ușa unde se afla camera banditului,am apăsat din greșeală pe trăgaci pornind un număr de gloanțe spre plafon în cameră. Atunci am auzit și glasul subofițerului Olteanu Ion, care fusese rănit de bandit și căruia i-am atras atenția să nu tragă, el strigănd: ,, Nu ne împușcați, tovarășe locotenent major.’’ Auzind
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
o folosească ca armă de apărare. Vărul meu era un bun ochitor, pușcaș, nimerind chiar și vrabia de pe creanga unui copac. A pus arma la ochi să tragă în cioata care îi stătea în cale, dar în momentul apăsării pe trăgaci observă că cioata se mșică și se ridică țiganul Apangică, lăutarul satului care venea de la o nuntă și cuprins de aburii alcoolului Așadormit în marginea livezii cu fundul în sus având pantalonii peticiți părea o cioată. La acest spectacol atât
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
este pierdut și cei din spatele fiecărui tranșeu o știu la fel ca și el - moartea este acolo și nu așteaptă decât un semn de slăbiciune pentru a se instala în sânul tău, pentru a-ți paraliza mâna care stă pe trăgaci, pentru a-ți arăta, cu degetul ei înmănușat și parfumat, trupul tău care se topește sub atingerea șobolanilor. Ridicând ochii, lui Corto i se pare că un șoim dintre aceia pe care arabii îi folosesc la vânătorile lor zboară ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să iasă de-acolo. Încercând să scape, nu făceau decât să se afunde și mai rău. Așa că vânătorul își putea îngădui luxul să nu se grăbească, să fixeze ținta, cu răbdare, un ceas întreg dacă vroia, și chiar să atingă trăgaciul, ușor, fără să apese. Și tocmai aceasta era noutatea acelor vânători, că vânătorul putea amâna momentul final, prelungind plăcerea de a ține moartea în vârful degetului. Fiindcă vânatul rămânea pe loc. Prinși în mlaștină, cerbii n-aveau cum să scape
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină. Că eu eram vânatul, iar el vânătorul. Ridica pușca, mă ochea, ducea degetul pe trăgaci, mi se usca limba în gură și așteptam să mor din clipă în clipă. Apoi, izbucnea într-un hohot de râs și lăsa pușca jos. Nu se hotăra să mă omoare. Am încercat să ies, dar n-am reușit decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
suferit mereu de această meteahnă sau de acest blestem: cei care doreau să mă câștige mă pierdeau. "Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă." 30 În timp ce-mi curățăm pușca în curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă, am simțit o durere ascuțită în palma dreaptă. Marta a scos un țipăt. Buimăcit de durere și de spaimă, i-am strigat să tacă și i-am cerut un prosop cu care să-mi înfășor mâna
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o gaură neagră, metalică. Prin urmare, viața mă confirma pe loc! Întotdeauna un vânător ne urmărește. În spatele lui e un alt vânător și așa, la nesfârșit, fiecare vânează pe cineva și fiecare constituie o țintă. Toți sîntem cu degetul pe trăgaci și toți avem ceafa expusă. Așteptam să aud detunătura. Adică nu; mi-am adus aminte că un creier găurit nu mai poate auzi nimic. Aveam să fiu ucis în liniște, sub un cer albastru, curat și indiferent. Cum meritam. M-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tras direct în cap, așa cum exersaseră de sute de ori. Trebuia tras în cap pentru a asigura paralizia instantanee. Fără reflexe musculare care să declanșeze vreo bombă sinucigașă, fără secundele finale de viață în care suspectul ar putea apăsa pe trăgaci. Bodyguarzii văzută țeasta căruntă a lui Shimon Guttman crăpându-se ca un pepene, creierii și sângele împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe copil stând cu un bărbat, iar în fața lor o văzu pe tipa aia, Alex, care ținea în mână o carabină retezată cu douăsprezece cartușe, pe care lăsa impresia că știe s-o folosească ... o mână pe pat, cealaltă pe trăgaci. Dacă îți mai văd vreodată fața, te spulber, nemernicule, zise ea. Vasco nu răspunse, încercând să treacă mai departe, iar în clipa următoare auzi o explozie și tufele din fața lui, de pe cărare, săriră în aer într-un nor verde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să iasă de-acolo. Încercând să scape, nu făceau decât să se afunde și mai rău. Așa că vânătorul își putea îngădui luxul să nu se grăbească, să fixeze ținta, cu răbdare, un ceas întreg dacă vroia, și chiar să atingă trăgaciul, ușor, fără să apese. Și tocmai aceasta era noutatea acelor vânători, că vânătorul putea amâna momentul final, prelungind plăcerea de a ține moartea în vârful degetului. Fiindcă vânatul rămânea pe loc. Prinși în mlaștină, cerbii n-aveau cum să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
niște vise urâte care m-au trezit de două ori din somn. Se făcea că Dinu mă hăituise pe mine, silindu-mă să intru în mlaștină. Că eu eram vânatul, iar el vânătorul. Ridica pușca, mă ochea, ducea degetul pe trăgaci, mi se usca limba în gură și așteptam să mor din clipă în clipă. Apoi, izbucnea într-un hohot de râs și lăsa pușca jos. Nu se hotăra să mă omoare. Am încercat să ies, dar n-am reușit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
suferit mereu de această meteahnă sau de acest blestem: cei care doreau să mă câștige mă pierdeau. „Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă”. 30 În timp ce-mi curățam pușca în curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă, am simțit o durere ascuțită în palma dreaptă. Marta a scos un țipăt. Buimăcit de durere și de spaimă, i-am strigat să tacă și i-am cerut un prosop cu care să-mi înfășor mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o gaură neagră, metalică. Prin urmare, viața mă confirma pe loc! Întotdeauna un vânător ne urmărește. În spatele lui e un alt vânător și așa, la nesfârșit, fiecare vânează pe cineva și fiecare constituie o țintă. Toți suntem cu degetul pe trăgaci și toți avem ceafa expusă. Așteptam să aud detunătura. Adică nu; mi-am adus aminte că un creier găurit nu mai poate auzi nimic. Aveam să fiu ucis în liniște, sub un cer albastru, curat și indiferent. Cum meritam. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trăiască o veșnicie... Apoi s-a întors spre Gaston și, zâmbind ușor, a ridicat mâna care ținea pistolul. L-a îndreptat spre Gaston un timp, urmărind cu o plăcere sadică chipul străinului contractându-se de frică. A pus degetul pe trăgaci și a apăsat ușor. Nu s-a întâmplat nimic. Un zgomot puternic, dar nici un glonț. Să nu-ncerci să fugi, străine... Data viitoare vor fi și gloanțe. You speak English? întrebă Endō în engleză. Și pentru că Gaston nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ochi din cauza soarelui puternic. — Cum a mers? — Mi-am schimbat vocea la telefon și a căzut în cursă. Vine la cafeneaua aceea de acolo la ora unsprezece. Nu-mi rămâne decât să-l aduc pe șantier și să apăs pe trăgaci. Zece patruzeci și cinci. Endō stătea cu coatele rezemate de geamul mașinii, privind la cei care treceau pe lângă ei. Șoferul, care continua să mestece gumă, era absorbit de lectura ziarului de dimineață, desfăcut pe genunchii lui. Ceva mai deosebit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tremure ușor. Implorările lui Gaston i-au atins, fără îndoială, o coardă sensibilă, dar și-a oțelit inima, a strâns iar pistolul în mână, l-a dus la tâmpla lui Kanai, prăbușit pe sacii de ciment, și a apăsat pe trăgaci. Trecea un tren prin apropiere. Zgomotul de pe șantier era mai infernal ca oricând. Se apropia de ora prânzului. Degetele însângerate ale lui Kanai, agățate de sacii de ciment, au început să se miște ca niște viermișori. Endō privea încremenit pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca oricând. Se apropia de ora prânzului. Degetele însângerate ale lui Kanai, agățate de sacii de ciment, au început să se miște ca niște viermișori. Endō privea încremenit pistolul. Încă nu realiza ce s-a întâmplat. A mai apăsat pe trăgaci, o dată, de două ori... dar credinciosul lui pistol suna în gol. Ori de câte ori ieșea fum pe țeavă, Endō simțea un șoc plăcut care-i străbătea palma, apoi brațul, și în cele din urmă întregul corp. De data asta însă, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-l vedea pe Kobayashi ca prin ceață. Și nu numai pe Kobayashi, dar și malul, și câmpul, și copacul veștejit. Pe punctul de a-și pierde cunoștința, își dădea totuși seama că nu-i mai rămânea decât să apese pe trăgaci. Dar degetele nu-l ascultau. Parcă erau lipite. „Trage! Nu trage! Trage! Nu trage!“ îi comanda parcă o voce îndepărtată. „Trage! Acum! Trage!“ Avea înaintea ochilor fața schimonosită de frică a lui Kobayashi, cu ochii închiși. A făcut un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îi comanda parcă o voce îndepărtată. „Trage! Acum! Trage!“ Avea înaintea ochilor fața schimonosită de frică a lui Kobayashi, cu ochii închiși. A făcut un ultim efort să-și concentreze bruma de putere asupra degetului care urma să apese pe trăgaci. Non! Non! Non! se auzi iar vocea, slabă de data aceasta, a lui Gaston, venind dinspre apă. Vă rog! Vă implor! Lui Endō i se părea că a mai auzit vocea aceea cândva, în trecut. Semăna cu vocea surorii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și Kevin veniți de cine știe unde, anume pentru noi. Își aruncă haina pe pat. Trebuia să-și poată mișca brațul În libertate. Puse Springfieldul pe scrin. Obiectul acela negru, ca un bumerang - simplu, perfect, esențial. Patul pătrat, cu incrustații laminate. Inelul trăgaciului, o elipsă atroce și goală. Țeava dreaptă ca un sex. Avu ideea paranoică de a verifica dacă era Încărcată. Era Încărcată. 7 lovituri + 1. Se Întrebă dacă nu cumva ar fi fost preferabil să folosească Taurusul. La urma urmelor, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]