611 matches
-
dracu’ e invitația aia? În sufragerie, peste ce mai rămăsese de la cina de Crăciun, eu, Rachel, Helen și tata ne priveam nedumeriți. Acum o clipă, mama vorbise la telefon cu tușica Imelda (cea mai competitivă din surorile ei) și acum trăsnea și bufnea în bucătărie. A deschis furtunos ușa de la sufragerie și s-a oprit în prag, gâfâind ca un rinocer. Ținea în mână invitația de nuntă pe hârtie cerată cu rămurele. Privirea ei o căuta pe a lui Rachel. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
așa că Vultur-în-Zbor s-a lăsat moale. Peckepaw l-a privit mânios. — Nu mă-nțelege greșit, i-a zis el. Nu mi-s plin de prejudecăți. Dar dacă mâine mai sunteți aici, o să vin după voi. Cu mâna liberă i-a trăsnit indianului un pumn teribil în ceafă. Vultur-în-Zbor a vomitat pe pavaj. Peckenpaw l-a aruncat în mizeria aceea și a plecat. Vultur-în-Zbor s-a târât până la măgar și s-a îndreptat către casă. — Trebuie să plecăm de aici, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din aplicație? ― În timp ce era pe sfârșite critica exercițiului, a început să se însereze. Asta n-ar fi fost nimic dacă nu ar fi început ploaia întocmai ca cea din cursul nopții trecute. Numai că de astă dată fulgera, tuna și trăsnea ca în Iad! ― Ați plecat pe așa o urgie în plină noapte? ― De plecat au plecat cei care aveau caii la îndemână, dar tunul nostru nu avea cu ce să plece. ― Cum adică nu avea cu ce să plece? ― Simplu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i omenesc. Era unde. Pădure întinsă, cu pășune, și simțeam eu că pe aproape trebuie să curgă și un pârâu ceva. Nu m-am înșelat. Au păscut până s-au săturat. Între timp, însă, a început să tune și să trăsnească. Cu toate că sunt învățați cu bubuitul tunurilor, tresăreau la fiecare tunet, dar când trăsnea săreau ca arși. Atunci am legat dârlogii unul de altul și îi țineam,să n-o ia la fugă cumva... Toate au mers până când un trăsnet - de parcă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aproape trebuie să curgă și un pârâu ceva. Nu m-am înșelat. Au păscut până s-au săturat. Între timp, însă, a început să tune și să trăsnească. Cu toate că sunt învățați cu bubuitul tunurilor, tresăreau la fiecare tunet, dar când trăsnea săreau ca arși. Atunci am legat dârlogii unul de altul și îi țineam,să n-o ia la fugă cumva... Toate au mers până când un trăsnet - de parcă s-ar fi despicat cerul - a lovit tocmai copacul din fața noastră. Și era
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
i-a văzut cineva>... Pe gârlă am dat de un gospodar care prășea la porumb împreună cu nevasta. <Doamne-ajută, oameni buni!> am strigat eu. <Mulțămim frumos. Da’ unde mergi matale?> <Caut doi cai care au fugit astă noapte când tuna și trăsnea.> <Apăi nu ți-oi putea spune nimica, fiindcă noi am plecat de cu noapte încoace. Da’ mergi în sat și întreabă.>” ― Numai să nu fi fost în pielea lui Traistă în acele momente! ― Asta o spuneți dumneavoastră acum, dar noi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la cap!” Și gata... Ușor de zis, măi Dumitre... Ușor... Numai să nu fii în locul meu... Dumitru a rămas puțin pe gânduri și apoi a redeschis vorba: ― Să știi, Todiriță omule, că m-o pălit un gând, așa ca și cum ar trăsni din senin! ― Cum te știu eu sturlubatic, ți-o fi venit cine știe ce idee. Da’, ca să nu mor neștiutor, spune-mi-o și mie. Ți-o spun, numai că te costă. ― Bine, măi Dumitre. Spune-o și nu mă fierbe așaaa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
alb uriaș care îl ucisese pe José Diaz, ca și cum ar fi trebuit să ne placă de el doar pentru că susținea că asasinul nu era mexican. Toată lumea știa că era mexican - doar că acuzaseră niște mexicani nevinovați. Ne spunea povestea aia trăsnită despre cum fusese el martor la omor, dar nu ne furniza amănunte, iar atunci când am insistat, s-a închis în el. CASL a primit câteva scrisori anonime, în care se spunea că vinovatul era un bărbat alb, unul imens, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Istorie, pe care l-am avut profesor în clasa a IV-a, de câte ori avea prilejul ne spunea peltic: ― Examen de capacitate spuneți că dați? Poate de incapacitate! Capacitatea am dat-o noi, când ne-am făcut profesori. Nu știu cui i-a trăsnit prin cap să numească examenul ăsta al vostru: de capacitate! Eu, unul, dacă... În sfârșit, cam la o săptămână după terminarea cursurilor clasei a IV-a, se anunță și examenul de admitere în cursul superior. Parcă eram cuprinși de friguri
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nefericire, peste pupăză! Cum nu putea să copieze și cum nici subiectul nu-l știa, Moscu ce s-a gîndit: "Mă, nu face să mă vadă Chimistul că nu scriu nimic. Ia să scriu eu, acolo, ceva ce mi-o trăsni prin minte, ca să creadă că știu subiectul... și până la sfârșit nu mă lasă ei, frații, pe mine!" A scris Moscu de zor toată ora. Se mai oprea din când în când, își ducea mâna la frunte a gândire, iarăși scria
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
îndreptarea notelor, Chimistul a intrat în clasă tăcut și cu zâmbet ironic în colțul gurii, zâmbet care nu l-a părăsit o clipă, tot timpul cât a durat ora suplimentară. A început să examineze și, de la prima serie, am rămas trăsniți de bunăvoința pe care ne-o arăta tuturor, fără deosebire. Întreba ușor, chestiuni elementare; iar dacă, întîmplător, te încurcai, te-ajuta, ceea, ce el nu făcuse niciodată. Se vedea bine că are de gând să ne dea drumul. În clasa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
timp privirile i se aprinseră de o luminiță intensă, care mă subjugă: ― ...Să vezi ce s-a petrecut în ziua când am terminat cu montatul tuburilor și racordul la rețea. Lucram la instalarea contorului și a siguranțelor. Afară ploua și trăsnea, uite-așa alergau fulgerele în jurul casei, ca niște șerpi de foc. Eu lucram pe viu, fără mănuși și fără cizme de cauciuc. Trece curentul prin mine și eu nu simt nimic. La școala de maiștri demontam întrerupătorul de lângă ușă, puneam
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
noroc, mă, îi spuneam, și îi întindeam mâna și ăla mi-o strângea și fleașc! cădea jos bâțâind. Nevastă-mea, zice, Ioane, vezi să nu pățești ceva și n-apuc să-i răspund, că o dată bum! un stâlp de foc trăsnește în mijlocul casei, și intră în pământ și lasă în urmă fum, flăcări și miros de pucioasă... Și privirea lui se lărgi în acea clipă și se uită la mine dând puțin capul înapoi, dar nu prin îndoire, ci prin recul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
membru de partid și toate alea, căruța plină de bucate când te Întorceai acasă, ce să mai vorbim... Eu În locul matale aș tăcea și mi-aș vedea de treabă!” „Mă uit la tine și mă minunez cum de nu te trăsnește Dumnezeu pentru minciunile de le Îndrugi. Știi ce mă supără cel mai tare? Nu că se ia cineva de mine și-mi spune că am făcut și am dres. Cu un om Întreg și la locul lui eu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scoți, să-l ții În motorină sau gaz. Mai mare paguba.” Apoi tot el venise cu ideea să-l spargă și să-i scoată bilele de oțel - cele mai bune gloanțe care puteau fi azvârlite cu praștia. De-acolo Îi trăsnise prin minte și vânătoarea de pe Valea Puțului. Blondului nu-i păsa că fusese păcălit. Până la urmă, chiar era dreaptă Împărțeala. El nu era un așa de bun țintaș și ar fi irosit bunătate de muniție. Se ținea la doi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moarte și, nemaiavând ce pierde, Îndrăznea să spună lucruri de asemenea gravitate. Colonelul, Însă, nu avea moartea lângă el: zece ani mai târziu, când lucrurile se schimbaseră În țară și era voie să călătorești În străinătate oriunde ți-ar fi trăsnit prin cap, Colonelul, care Împlinise de curând optzeci de ani, l-a rugat pe Ectoraș - căruia În curând avea să i se spună Repetentu - să meargă cu el la Ambasada Germaniei ca să capete viză de turist. Cu un an și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu tine, mamă , Dar viața și ea este un hectar. Mă tem că n‐ am luat din vreme seamă Că timpul tot ne seceră‐n zadar. Am pus atâtea clăi în vânt și ploaie Cu mânurile noastre‐nvinețind Că azi, trăsnit de clipă, în odaie Îmi ține mintea un sicriu de‐argint ... Din vol. „Poeme maxime„ , Ed. Cronica , Iași, 2 007 . Comentându‐i versurile în revista “Elanul” nr. 65/2007 Gh. Clapa conchide : “rar se întâmplă ca poezia unui autor să
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
te‐ am strigat și vocalele ‐ pescăruși disperați ‐ piereau înghițite‐n furtună ... Cum să plec de aici cu povara liniștii blestemate? 323 BUNICA șI NEPOTUL Din nou îi povestește de Babacul, Dar genele de somn i se lipesc, Deși ...când strănuta trăsnea capacul în turn la Sfântul Neculai Domnesc ! și iată‐ n vis s‐a zguduit cerdacul Din bârne, ca de‐ un chiot haiducesc, Bunicăi i‐ a scăpat din mână acul și‐a stat acolo‐ n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară ceasul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cam asta face, filosofează. Filosofează ziua, filosofează noaptea, filosofează când mănâncă, filosofează când doarme și pardon, să am iertare, filosofează și când merge la WC-ul familiei. Și așa într-o zi, cam pe la chindie, mi se pare, i-a trăsnit așa deodată prin cap ideea că deja am ajuns în ultimul hal descris de Biblie, adică în plină Apocalipsă. La noi Armaghedonul nu-i valabil, neavând viză de intrare în țară. Și s-a pus ne-a Grigore pe scris
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
așază, solemn, ghemul de hârtie pe măsuță, lângă pahar. — Ce miroase? Ce dracu’ miroase aici? Iar a făcut bunicuta musaca, te pomenești că iar avem musaca... — Nu miroase a nimic, ți se pare. — Cum să nu miroasă, miroase de te trăsnește. A pus și suc de roșii, rapandula. I-am spus să nu pună suc de roșii la musaca! Să nu mai pună niciodată suc de roșii! — Aiurezi. Nu e nici o musaca. Jeny nu e aici.Atrebuit s-o internez. Primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
executiv al Asociației îi urmărește reacțiile inexistente. Îl privește drept în ochi, o privește drept în ochi, își trece palma mică peste frunte, obosită de efortul explicativ, în timp ce ascultătorul își freacă, brusc, ca un apucat, sprâncenele, ce l-o fi trăsnit pe domnul ăsta ciudat să-și frece cu ambele mâini sprâncenele... — V-aș fi deranjat numai pentru câteva... — Îmi pare rău, dar trebuie să plec. E ora două, la trei trebuie să fiu înapoi. Vin niște tovarăși să ne instruiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la coadă ore întregi, cu gândul la iarna viitoare. Gina apucase să ia cinci perechi, pentru soră și mamă și cumnat și nepoțel. Foarte buni, îmblăniți, călduroși, vor prinde de minune în genocidul iernii viitoare. Nicidecum, susținea Tirbușon, put de trăsnește. Anatol Dominic Vancea Voinov părea foarte atent la academica polemică, dar nu se știa dacă la asta se referea, când interveni, continuându-și parcă un gând mai vechi, brusc renăscut. „Improvizația funcționează ca o salvare, cum am spus. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
va trebui să Îmi tot iau pastilele de tensiune și să gâfâi când urc scara, mai ales dacă vorbesc: — De ce nu ați luat liftul, domnule profesor? La vârsta dumneavoastră e pericoloso sporgersi! Și niște unii să-mi care bufnind și trăsnind valiza grea a unchiului Victor cu lingurile de lemn ale inspiratului meu tată, bălăngănindu-se, la fiecare treaptă până la etajul șapte. * Și Încă, atunci, la aeroport, nu Îi știam toate maniile - de pildă, că seara, la ora H, intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru a fi francată corespunzător și aplicată ștampila poștii cu data de 5 sept. 1985. Scrisoarea va fi fotocopiată și introdusă În circuitul poștal pentru a ajunge la destinație. Fotocopia scrisorii rugăm a fi trimisă indicativului 242. ȘEF SERVICIU Dumitru Trăsnea Fila nr. 89 Dr. Traian Manu Via Pavia, 313 Neapole Italia 02 septembrie 1986 Dragă prietene, Îți mulțumesc cordial pt. caldele cuvinte pe care mi le-ai trimis cu prilejul aniversării mele. Să fiu sănătos și să pot duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
parfumata! Ăla puțea pur și simplu! L-am mirosit eu! Când a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă ar fi fost numai atât! Dar trăsneau usturător - pha!... - a urme din urina și excrementele tuturor câinilor vagabonzi din oraș. Cele mai jalnice și mai rău mirositoare făpturi! Și asemenea specimene îngălate se pretind a fi semenii mei. Ba mai au și nerușinarea să mi-o latre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]