309 matches
-
la posesiunile familiei sale din Tracia și își scrie opera. După victoria lui Brasidas, în 423, cele două cetăți, ambele cu resurse, mai ales umane, sleite, încheie un armistiu de un an. Un ultim efort atenian se încheie în sudul Traciei în 422 cu o nouă victorie a lui Brasidas, care moare însă în luptă, alături de adversarul sau, Cleon. În 421, negocierile dintre generalul atenian Nicias și regele spartan Pleistoanax duc la încheierea unei păci pentru 50 de ani, cunoscută că
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
înduplecat cu ușurință. În primăvara anului 1321, izbutind cu greu să scape de închisoare, moștenitorul a fugit din capitală la Adrianopol și i-a pus bunicului său un șir de condiții. El a cerut, pentru sine, puteri depline în nordul Traciei și bani, obligându-se, în schimb, să apere hotarele Bizanțului de sârbi și de bulgari. Andronic cel Tânăr a fost sprijinit de nobilimea militară a Imperiului: domesticul Apusului, Alexios Apokaukos, Syrgiannes, guvernatorul Macedoniei apusene, Theodor Synadenos, și, în sfârșit, unul
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
nobilimea militară a Imperiului: domesticul Apusului, Alexios Apokaukos, Syrgiannes, guvernatorul Macedoniei apusene, Theodor Synadenos, și, în sfârșit, unul dintre cei mai influenți magnați din țară, marele domestic Ioan Cantacuzino. De partea lui Andronic cel Tânăr s-au situat și locuitorii Traciei, deoarece rebelii anulaseră impozitele mari, introduse de împărat.Pomenindu-se într-o situație fără ieșire, Andronic II a acceptat. În curând, între răzvrătiți au apărut disensiuni, în urma cărora Syrgiannes, cu forțt impunătoare, s-a întors la Constantinoopol. Punându-și nădejdea
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
evacuate Adana, Ceyhan și Tarsos. Evacuarea trupelor franceze s-a încheiat pe 7 ianuarie, când ultimele trupe au evacuat Osmaniye. În primele faze ale conflictului din 1919, trupele franco-elene au traversat râul Marița și au ocupat orașul Uzunköprü din răsăritul Traciei ca și calea ferată până la stația Hadımköy de lângă Çatalca, din suburbiile İstanbulului. Pe 22 septembrie 1922, la sfârșitul războiului greco-turc, în timpul retragerii forțelor elene, francezii și-au abandonat pozițiile de lângă Dardanele, dar forțele britanice s-au arătat dispuse să-și
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
a eșuat, după care centrul răsculaților, Târnovo, a devenit capitala noului stat creat. Pe parcursul anului 1186, răsculații bulgari și vlahi au preluat controlul asupra celei mai mari părți din provincia Moesia și au efectuat repetate raiduri peste Munții Balcani, invadând Tracia. În vara lui 1186, Isaac al II-lea a lansat un marș cu o puternică armată împotriva răsculaților și a reușit să pătrundă în Moesia. În vreme ce Petru s-a arătat dornic să negocieze cu împăratul de la Constantinopol, Ioan Asan a
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
fruntea cărora a revenit alături de fratele său. Împăratul Isaac deja pornise pe drumul de întoarcere către Constantinopol, mulțumindu-se cu promisiunile de supunere venite din partea lui Petru. Însă, cu noua sa armată, Asan a trecut la jefuirea din nou a Traciei, reușind să evite cu grijă confruntările directe cu trupele bizantine, superioare numeric. O nouă expediție întreprinsă de Isaac al II-lea a făcut ca trupele bizantine să avanseze până la Sredec (Sofia) în 1186, dar ea nu s-a soldat cu
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
a devenit sultanul Mehmed I, monarh asupra unui imperiu unit. După moartea lui Baiazid în 1403 a izbucnit un război civil între fii fostului sultan. Fiul cel mai în vârstă, Suleyman, și-a stabilit capitala la Adrianopole, domnind asupra Bulgariei, Traciei și nordului Greciei. Cel de al doilea fiu, İsa Çelebi, și-a stabilit capitala la Bursa după retragerea lui Timur Lenk din Asia Mică. Mehmed, cel mai tânăr dintre cei trei fii, a pus bazele unui regat cu capitala la
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
pentru noi cuceriri în Europa. În regiunea Gallipoli au fost colonizați turci anatolieni. Aceste colonii urmau să devină vârful de lance al viitoarelor atacuri împotriva Imperiului Bizantin și a celui de-al Doilea Țarat Bulgar. Cea mai mare parte a Traciei Răsăritene a fost cucerită de otomani într-o perioadă de zece ani și a fost colonizată continuu cu elemente anatoliene. Cucerirea inițială a Traciei i-a permis lui Orhan să controleze principalele rute de comunicație care legau Constantinopolul de frontierele
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
împotriva Imperiului Bizantin și a celui de-al Doilea Țarat Bulgar. Cea mai mare parte a Traciei Răsăritene a fost cucerită de otomani într-o perioadă de zece ani și a fost colonizată continuu cu elemente anatoliene. Cucerirea inițială a Traciei i-a permis lui Orhan să controleze principalele rute de comunicație care legau Constantinopolul de frontierele sale balcanice. Acest control le-a ușurat otomanilor viitoarele campanii militare. În plus, otomanii au reușit astfel să-i izoleze pe bizantini de orice
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
transferat capitala imperiului de la Bursa din Anatolia în nou cuceritul oraș, pe care la redenumit Edirne. Prin acest transfer el a subliniat dorința sa de continuare a expansiunii în Europa. Până la cucerirea Adrianopolelui, cei mai mulți europeni au considerat prezența otomană în Tracia cel mult ca pe un episod neplăcut dintr-un mai lung șir de evenimente haotice din sudul Balcanilor. După mutarea capitalei la Edirne, liderii europeni și-au dat seama că otomanii aveau intenția clară să rămână în Europa. Statele balcanice
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
trupe în Balcani, cucerind de la bizantini oraș după oraș. În acest timp, bizantinii erau slăbiți de un război civil care nu a încetat decât în 1391. Turcii au colonizat toate localitățile pe care le-au cucerit, transformând ceea ce este astăzi Tracia turcă în capul de pod al tuturor cuceririlor otomane. S-a dovedit mai apoi că Gallipoli nu mai era un punct strategic atât de important în 1366, fața de un deceniu mai devreme, atâta vreme cât Tracia era deja stăpânită ferm de
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Războiul civil bizantin din 1373 - 1379 l-a făcut pe bazileul Andronic al IV-lea Paleologul să apeleze la sprijinul sultanului Murat, ceea a schimbat din nou cursul evenimentelor în favoarea otomanilor. Până în 1370, Murad controla cea mai mare parte a Traciei, ceea ce a făcut ca Imperiul Otoman să devină cel mai important vecin al celui de-al Dolea Țarat Bulgar și al teritoriilor sârbești controlate de Uglieșa. Uglieșa a încercat fără succes în 1371 să formeze o alianță antiotomană a statelor
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
o amenințare la adresa intereselor britanice în Balcani,ei au favorizat un mai mic principat bulgar la nord de Munții Balcani. Delegații au dat în cele din urmă acordul lor într-o variantă de compromis, care a exclus sudul Macedoniei și Traciei, Bulgaria și-a negat accesul la Marea Egee, dar încorporate altfel toate celelalte regiuni din Imperiul otoman locuite de bulgari. La ultimul minut, cu toate acestea, turcii au respins planul, cu sprijinul secret al Marii Britanii. Însă vor aproba ideea britanică după
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
în care acesta din urmă punea capăt existenței primului țarat bulgar. La 31 ianuarie 1206, Ioniță a obținut o nouă victorie asupra latinilor în confruntarea de la Rusion, consecința fiind cucerirea orașului Dimotika. În mo repetat, trupele bulgare provocau ravagii asupra Traciei, inclusiv asupra unor orașe importante, precum Herakleia sau Caenophrurion (astăzi, Çorlu), iar acțiunile lor conduceau la evacuarea unor orașe întregi, cum a fost cazul cu (astăzi, Tekirdağ). În timp, Caloian a ajuns să promoveze practica deportărilor de populații, conducând familii
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Pirin, cu sediul în orașul Melnik. Pentru a înrăutîți și mai multe pozițiile lui Borilă, împăratul latin Henric I al Constantinopolului a administrat o serioasă înfrângere trupelor lui Borilă în 1208, în bătălia de la Philippopolis (astăzi, Plovdiv). Ca urmare, nordul Traciei și fortărețele din zona Munților Rodopi au trecut în posesia latinilor. Fie ca o consecință a evoluției conflictului pe plan militar, fie ca un rezultat direct al trecerii la negocierea păcii dintre Bulgaria și Imperiul Larin, în anul 1209 Strez
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
izbucnirii Primului Război Balcanic. Guvernul a încercat să facă față rigorilor războiului și a emis un decret pentru recrutarea cetățenilor nemusulmani în armata imperială. Această măsură s-a dovedit tardivă. În urma conflictului, otomanii au pierdut controlul asupra Albaniei, Macedoniei și Traciei vestice. Pe 5 august 1912, guvernul a hotărât să suspende activitatea parlamentului. Chiar mai înanite de aceasta, parlamentarii au votat „Legea prevenirii banditismului și rebeliunii”, care era gândită să prevină mișcările secesioniste. Noile create miliții au fost însărcinate cu punerea
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
construit un arsenal puternic de tunuri de mare calibru. Mai apoi, a construit o cetate puternică, Rumelihisarı, pe malul european al Bosforului, pentru ca să împiedice orice ajutor creștin care ar fi venit pe Marea Neagră. Pregătirile au fost desăvârșite prin concentrarea în Tracia a tuturor forțelor terestre disponibile. Ca să împiedice intevenția venețienilor în războiul cu bizantinii, Mahomed a semnat un tratat comercial cu Republica Veneția. Restul vest-europenilor erau în acele momente mult prea absorbiți de conflicte militare și politice pentu ca să fie interesați
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
o putere politică personală cu totul remarcabile, chiar în condițiile în care forța colectivă a demos-ului tindea să diminueze drastic ponderea și prestigiul individual al aristocrației tradiționale; între 477 a.chr. și 461 a.chr, victorii succesive în zona Traciei de sud și pe coastele Asiei Mici, culminând în 469 a.chr. cu victoria de la Eurymedon, din Pamphylia, contra perșilor, pun în evidență potențialul imens pe care liga de la Delos îl punea la dispoziția Atenei. Aceste triumfuri inaugurale vor fi
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
această regiune relativ târziu. Primii sosiți au fost coloniștii din insula Paros. Ei au întemeiat, mai întâi, o colonie în insula Thasos (680 î.Hr.), situată în imediata vecinătate. În scurt timp, ei au trecut și pe zona de coastă a Traciei, unde au întemeiat mai multe centre comerciale ("emporia") destinate schimburilor cu populația locală. Această fâșie litorală îngustă, care se întindea de la gurile râului Strymon (la vest) și până la gurile râului Nestos (la est), era cunoscută în perioada arhaică sub numele
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
siguranță, aportul atenienilor la constituirea noii colonii nu s-a redus doar la contribuția fostului ei strateg exilat. Studiul antroponimicelor menționate în inscripții dovedește că, alături de locuitorii proveniți din insula Thasos și din coloniile mai vechi ale acesteia de pe coasta Traciei, mulți dintre coloniștii stabiliți la Crenides proveneau din Atena și din regiunile controlate de ea. Întemeierea noii colonii a reprezentat materializarea unui vis de secole al thasienilor. Ea era situată în interiorul teritoriului controlat de traci, în spatele șirului de munți de pe
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
argint. Străjuită de munți, pe de o parte și de o mlaștină, de cealaltă parte, cetatea era așezată pe fâșia îngustă care permitea trecerea printre acestea. Ea controla, astfel, drumul comercial care conducea de la portul Neapolis la Marea Egee către interiorul Traciei. Încă din primii ani ai existenței sale, colonia Crenides a bătut monedă proprie (la început, monede de bronz și ulterior, monede de aur). Simbolistica utilizată a rămas aceeași, cu mici modificări. Pe aversul monedelor din Crenides era reprezentat capul imberb
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
cel Mare a avut însă noroc, cucerind Sagalassos pe drumul său spre Persia, desi orașul Termessos îi sfidata autoritatea. După ce Alexandru a murit, regiunea a devenit parte a teritoriilor din Antigonus Monophthalmus, si, eventual, a teritoriilor conduse de Lysimach al Traciei, după care Seleucus I Nicator, fondatorul dinastiei seleucide a Siriei, a preluat controlul Pisidiei. Sub Selucizi coloniile grecești au fost utilizate că locuri de importanță strategică, iar localnici elenizați. Chiar și așa, regii greci nu au fost niciodată în control
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
face parte și respectiv „municipalitatea” (δήμος / "dimos") al cărei centru istoric este. Numele actual al localității (și al unităților administrative omonime) reprezintă o reluare a denumirii antice a orașului grecesc Abdera (înființat în sec. VII î.Hr., pe coasta meridională a Traciei, de către colonizatori ionieni din Asia Mică), ale cărui ruine au fost descoperite în apropiere. Acest nume a fost recunoscut oficial prin actul de constituire a comunității Avdira, din 1924. Denumirea sub care era cunoscută anterior această așezare - folosită în perioada
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
uzanță reprezintă totodată și o recunoaștere implicită a continuității dintre orașul antic și localitatea modernă (care a fost dealtfel și intenția de bază urmărită prin rebotezarea comunei actuale cu numele antic). Localitatea Avdira este situată în zona litoralului egeean al Traciei (nord-estul Greciei), aproximativ la jumătatea distanței dintre delta râului Nestos (Mesta) și lacul Vistonida. Centrul de comună (satul Avdira), este situat la o altitudine de 40 m. și nu are ieșire directă la mare. În schimb, satele aparținătoare Skala Avdiron
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
al patrulea lac, ca mărime, din Grecia. Reprezentând un biotop acvatic de mare raritate, lacul Vistonida este declarat rezervație naturală și protejat prin Convenția internațională de la Samsar (1971) cu privire la zonele umide. Limita naturală meridională a „municipalității” o constituie litoralul Mării Traciei. În acest sector (cu o lungime de peste 30 de km), apele puțin adânci ale mării, aluviunile de pe fundul ei și plajele largi de nisip nu favorizează dezvoltarea de activități portuare. O excepție notabilă o reprezintă micul port din satul Skala
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]